2,658 matches
-
zis Margaret. El a râs. — Poate. Ea a așteptat să mai zică ceva, dar nu s-a mai auzit decât cântecul păsării. Au rămas așezați pe trepte Încă un timp, privind luminile care dansau peste vale și ascultând pasărea aceea singuratică. Margaret Îi simțea căldura brațului, aproape, dar nu tocmai lipit de-al ei, firele de păr de pe brațul lui Îi atingeau pielea, dar avea senzația clară a Îndepărtării lui, ieșea Încetul cu-ncetul din viața ei. Din nou a simțit
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cu cine, cu cine abia, cu cine de mai multe ori. Pe peretele de la capul patului, rămas din prima căsnicie, atârna un tablou în ulei, în care erau fie două lebede făcând o pereche frumoasă, fie un cerb care boncăluia singuratic. Când ne-am sculat a doua zi de dimineață, ba nu, mai degrabă spre prânz, blondina proaspăt căsătorită era în bucătărie și pusese deja masa pentru micul dejun. Mirosea a ouă ochiuri și a slănină prăjită. Ea zâmbea blond, li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fi dat bine și ar fi produs o impresie personală. Acum ședeam față-n față cu el. El fuma Rothhändle, eu îmi răsuceam din provizia mea țigări cam subțiri. Priveam unul pe lângă altul. În Düsseldorf, unde era cunoscut ca un singuratic irascibil și temut ca unul care lovea pe neașteptate, își vizitase iubita care nu mai era căsătorită decât pe hârtie. Și Lud trăia despărțit de soția sa. Când trenul s-a pus în mișcare, iubita va fi rămas în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
articolele ale protesta împotriva intoleranței care domnea pretutindeni și s-a depășit pe sine până într-acolo încât să avertizeze împotriva apropierilor de „statul nazist al Gauleiterilor“. Nu pe temeiul poziției sale de director al facultății noastre, ci ca luptător singuratic împărțea bătrânul lovituri în jur: el vedea arta periclitată de „decoratori lipsiți de profunzime“ precum Kandinsky și îi lua apărarea lui Paul Klee, pe care-l numea „un poet care pictează“, împotriva „kitsch-ului țipător de pestriț“ al rusului. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
principii adânc înrădăcinate, ofițer în rezervă al armatei elvețiene oricând pregătite, ascundea o fire moale. Suferea vizibil din cauză că trebuia să impună ceva. Dar de îndată ce eu, ca să mai confirm o dată încuviințareal rostită cu toată seninătatea, mă văd în fața lui pe mine, singuraticul destinat prematur să fie mire, nu citesc pe fața mea nici o urmă de comportament stingher. Complet lipsit de griji, sunt gata să-mi îndeplinesc făgăduiala bătută în cuie. Deja mă descopăr cu privirea nerăbdătoare îmbrăcat la patru ace și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ei orășenesc și totodată gospodăresc; la mobilierul simetric, onest, la budua-ul plin de horbote, panglici de culori amoroase și naive: nimic, acolo, nu încadra acea tragedie. își reaminti, deodată, vestibulul cel nou, părăsit, în care se plimbase în rătăcirile ei singuratice. Acolo era decorul shakespearian al tragediei. în umbra gradată a coloanelor nude, rotunde, netede, rămase cu gipsul aparent, peste care nu se mai așterneau fardul culoarei sau artificiul marmorei, figura hieratică a lui Hallipa, chipul torturat, de meduză, pe trupul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
privire plăcută, edificiul Cercului Militar, care se proiecta armonios. Privirea nu se adresa clădirei, decât întrucît blocul ei dura un punct de călăuzire în insula vie a Cetăței. De pe trotuarul cellalt, Nory se întoarse să mai zărească pe amica ei singuratică. O absorbise Cetatea și timpul. III In dimineața-aceea, scoțând nasul devreme pe fereastră ca să dea drumul zilei să intre în odaia ei adăpostită, Mini simți dintr-o dată, de la întîia privire rotită în jurul cerului, cât încăpea între coperișurile învecinate, simți de la
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
fu scuturată brusc de o plictiseală, de o indignare nespusă. Ce căuta acolo, între acei oameni urâți, banali, cu care nu avea nici o afinitate, ea, care-și rupsese toate aderențele? De ce pierduse azi atîa timp, în loc să rămână în beatitudinea ei singuratică, cu simțirea fericirei, ca o perlă în scoică, ca și ea hrănită din cochilie, ca și ea aderentă! Cu toate astea, era acolo, fie burghez, fie intelectual, un mediu destul de ridicat, dar chimia lui era azi descompusă de un singur
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
lasă timpul ca să zboare Prin lumea de iubire și tăcere... Mi-e dor de chipul lui de soare În care seceta e noaptea de durere. NOAPTEA IUBIRILOR DE SFERE Mi-a fost atât de dor și am murit În vântul singuratic și-n furtună, Lăsat-am ura-n templu precum un mit Și-n lumini astrale tăcerile de lună. M-am abătut din moarte și-am știut Că ploile mă poartă prin blesteme Când sufletu-i albastru și soarele mi-i
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Să vorbesc cu tine. Să-mi răspunzi, când am chef. Și să taci naibii, când trebuie. Să nu trăncănești. Ema e un nume frumos. Și neutru. Adică n-am avut vreo prietenă Ema sau ceva de genul. Nu sunt un singuratic din ăia obsedați care-și umflă mușchii la o tipă virtuală. E-ma. Ema. Să existe o Ema... să-ți spun, să râzi, să ai o vinișoară mică la tâmplă și nici o aluniță pe spate, să porți pantaloni din ăia
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și pune de cafea. La filtru. Dă drumul la radio, pentru fond sonor. De-acum nu mai e cale de întoarcere. Nu, dragul meu, nu mai e cale de întoarcere. Ursuz. Așa se spune despre el. Că ar fi ursuz. Singuratic. — Evgheni, tu ți-ai dorit vreodată să ai o familie? Evgheni aproape că sparge ceainicul de porțelan pe care deabia îl luase de pe masă. Trebuia să vină și asta. Sfârșitul. Cu siguranță e vorba de o femeie tânără, care se
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
luăm înapoi. Bine, fă! Dar când ai mai fost? Vorba vine, Trifănele... Odată revenit acasă, Trifănel a umplut o ploscă cu agheasmă și a plecat pe cărarea de peste grui să i-o ducă mamei sale ce trăia în căsuța ei singuratică din poiana de pe plaiul Măgurii. Bătrâna a mai apucat să rostească două-trei vorbe, să înghită o gură de apă sfințită, după care și-a dat obștescul sfârșit. Feciorul i-a închis ochii și i-a așezat mâinile pe piept. Bocitoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
parcurge cele cîteva sute de metri pînă la remiză pentru ca să supravegheze și să întrețină jalnicul rest al parcului. Îmi imaginez cum el, cu pulover pe sub uniformă, cîrpă de curățat și carnețel în mînă, își face rondul, iar pașii lui răsună singuratic în adăpostul întunecos. N-aș face așa ceva niciodată. Osteneală în van, ritual fără rost. Cel puțin, așa mi s-a părut pînă în seara asta. Dar poate acum descopăr o vagă asemănare între doi oameni atît de diferiți cum credeam
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
multă lumină. Cum au căzut ultimii stropi, mai mult de pe ramurile și frunzele de pe mal decît din cer, am redus viteza cu bătăi lungi. A durat cinci, poate șase minute cu totul. Suprafața apei era acum desfăcută numai de urma singuratică pe care noi o lăsam în ea, care rămînea vizibilă pentru mult timp în apa liniștită înainte de a dispărea într-o buclă blîndă și a deveni una cu rîul, din nou. Aveam furnicături pe piele. Ici și colo o pasăre
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
în care ne antrenaserăm de unii singuri, puteam trece cu vederea. Nu era nimic în afara noastră la care să ne raportăm performanța, nimeni cu care să ne comparăm, nimeni să ne judece. În afară de Schneiderhahn. Dar cine era el? Un ins singuratic într-o haină de ploaie ridicolă și cu cizme mari de cauciuc care ne privea părăsind debarcaderul. Un străin. Aș fi vrut să fim înapoi la antrenament. Tînjeam după singurătatea pe apă, după cercul plăcut de lumină din vremea cînd
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
pe care doar eu îl înțeleg) semnifică limitele lumii mele“ (§ 5.62). Wittgenstein nu tematizează această distincție, însă oferă câteva semne, indicii, situații.<ref id="101">Cf. Graham Priest, Dincolo de limitele gândirii, ed. rom. cit., pp. 310-319; Mircea Flonta, Gânditorul singuratic. Critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein, Editura Humanitas, București, 2008, pp. 168 sqq. Sunt invocate unele mărturii consemnate de Paul Engelmann (Ludwig Wittgenstein. Briefe und Begegnungen, R. Oldenbourg Verlag, Wien/München, 1970) sau M. O’C. Drury („Gespräche mit
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Îndată a rupt-o de fugă spre dânsa. Cum a fost, a Întrebat, ea. Bine. Mâine dimineață veniți la ora opt fix. Vă mulțumesc. La revedere. Și zilele treceau, lent, cum trec, toate zilele omului. Copilul era o fire mai singuratică. Își găsea o jucărică, și, cu ea, până la prânz, apoi, până seara, se tot juca, singur, fără să deranjeze, fără să fie deranjat. Răbdarea, și a educatoarei și a mamei, era pusă la grea Încercare. Doamna Iuli la urmărit cu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
înconjurată de câțiva arbori cu trunchiul drept, înalt, purtând în vârf un buchet de frunze foarte mari, care-i dădeau un aspect plăcut și elegant''. Erau niște cocotieri. Și, ca să nu lungesc prea mult povestirea, călătorul poposește în această colibă singuratică, fiind găzduit de stăpânul ei, un indian, cu toată ospitalitatea. Indianul îl poftește pe drumețul rătăcit la masă și-i oferă pe lângă mâncare tot soiul de bunătăți ca: o băutură tare și acrișoară (care, ne-am explicat noi, ținea loc
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
de baltă, de pământ reavăn, de bălegar răspândit pe câmp. Văzând-o că se trezește, petrecăreții tăcură și se ascunseră după tufișuri. Erau curioși să vadă cum va reacționa bătrâna. Începuse să se crape de ziuă. Luceafărul de dimineață strălucea singuratic deasupra cimitirului scufundat Într-o ceață ușoară, sinilie, ce se Împrăștia ridicându-se din albia sinuoasă a râului Moldova. Făcându-și semnul crucii, bătrâna Începu să murmure o rugăciune, crezând că venise sfârșitul lumii și că se afla În fața Judecății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
act al unei tragedii umane ce recurge la ingredientele antice ale hybris-ului. În alt registru, John Wayne va ipos tazia, timp de jumătate de veac, efigia eroului care străbate, justițiar, pământurile îndepărtate. Și tot din Vest vine misteriosul călăreț singuratic, ca și întreaga serie de obiecte de televiziune ce ating statutul de filme-cult. Versantul european, de care țin și benzile desenate din Pif, nu este mai puțin viguros, posedând, ca o marcă specială, gustul iconoclast pentru deconstrucția stereotipurilor etice și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
este și rebelul fără cauză, ce se angajează în aventură. Corto împarte cu primul Malraux, cel din La condition humaine, gustul pentru suspans și vocația înfruntării răului. Din cinismul său se alimentează curajul care are în centrul său solidaritatea. Întotdeauna singuratic, Corto sfârșește prin a lupta în războaiele altora. Neîncrezător în Idealul ortografiat cu majusculă, Corto seamănă, oricât ar fi de paradoxal, cu inocentul Tintin : fără a fi un boy-scout el însuși, piratul Corto Maltese este avatarul postmodern al cavalerului rătăcitor
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
inconfundabilă. Voiajele lui Corto Maltese sunt tot atâtea ocazii de a explora un secol XX în care granițele etice sunt pe cale de a fi estompate. Solitar și dezabuzat, deschis spre gene rozitate și sacrificiu, Corto are trăsăturile, paradoxale, ale călărețului singuratic pe care îl întruchipează Clint Eastwood în westernurile lui Sergio Leone. Egoismul este ultimul refugiu al unei inimi rănite, iar Corto Maltese este cruciatul care își poartă bătăliile (pierdute) cu orgoliul celui care știe că Istoria este un catalog de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ai înțelepciunii, Corto sfidează moartea prin gesturile pe care nu le poți citi decât în cheia iraționalității cavalerești. În fortul turc, acolo unde asaltează minarete și mânuiește mitraliere, Corto este contaminat de energia mistică ce radiază din făptura lui Cush. Singuratic și impenitent, războinicul somalez cutreieră deșertul cu gândul răzbunării și al morții. Distanța dintre marinarul fără de flotă și inamicul infidelilor se estompează în această aventură din care revoluția la care visează El Oxford iese învingătoare. În Africa deșertică și teribilă
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Noastră Stela această carte. Mă uit împrejur la copiii pribegiți de sărăcie pe meridianele Europei, la familiile ștampilate de vameși cu toate literele pământului și aștept să citesc cărțile refugiilor contemporane. Sunt proaspete dureri adăugate în cartea părinților, a mamei, singuratică și mereu îndurerată bunică, o candelă luminând Speranță, Înțelegere, Dragoste. Țin pe mâini, moștenire greu de înțeles de cine nu știe să priceapă, frânturi de existență. Prea puțin pentru discursul politic, prea puțin pentru teoretizări istorice. Abur de bucurie și
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
nu te întâlneam, nu știu ce făceam, că observaseră și cei care mă cunoșteau cât de mult sufeream că nu aflasem nimic despre tine. —Doamne, Matei, dar sentimentele tale trebuiau trezite neapărat de o singură fată? — Să știi că nu sunt un singuratic. Am avut multe prietene și chiar iubite, dar ce-am simțit din prima clipă pentru tine este cu totul și cu totul altceva. —Ascultându-te parcă m-aș afla într-o telenovelă. —Și mai și, o telenovelă a noastră. — Poate
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]