2,969 matches
-
să dormi alături în odaia mea de lucru, doamna să-și aducă cele de trebuință ca să doarmă aci. Porunciți să mi se aducă să mă spăl pe față, ca să mă liniștesc. Postelnicii de rangul al treilea și tot felul de slugi își făcură apariția imediat cum doamna și cei doi fii ai ei părăsiră locul. Afară se lăsase noaptea. Lumânările înalte din dreptul oglinzii venețiene luminau toată încăperea. În odaie era răcoare și vodă ceru să se pună focul în sobă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
imediat cum doamna și cei doi fii ai ei părăsiră locul. Afară se lăsase noaptea. Lumânările înalte din dreptul oglinzii venețiene luminau toată încăperea. În odaie era răcoare și vodă ceru să se pună focul în sobă. Începu să tremure. Slugile întețiseră focul, dar Pylarino știa că domnul nu tremura de frig. — Măria ta, în jumătate de ceas v-aș fierbe un leac pe care, dac-o să-l beți fierbinte, o să vă liniștiți. — Ce mai aștepți? Și vodă rămase singur în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sală până la spătăria cu stele nu întâlni nici un oștean de gardă. Era o acalmie totală, subliniată parcă de dangătul neîntrerupt al clopotelor. La Mogoșoaia nu au tras la palat, ci au intrat în curțile din fața grajdurilor și a caselor pentru slugi și gărzi. Erau așteptați, căci porțile s-au deschis în fața lor. Se întunecase și nu erau deloc lumini pe la ferestre. De undeva apăru un bărbat care salută și spuse: În cuhnie, măria ta. — Arată-ne drumul că nu se vede
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
erau oarbe, Selin ienicerul, azi imbrohor împărătesc, a ajuns să plângă pentru că un ghiaur l-a înșelat, că a crezut în prietenia lui? Ah, clopotele astea, ce-or mai fi vrând creștinii de la Dumnezeul lor dacă beiul e sănătos? O slugă intră grăbită și evident impresionată: — Stăpâne, ieși în foișor, este nemaipomenit! În acel moment, dădură buzna toți însoțitorii lui, care și ei așteptaseră nerăbdători. Să mergem în foișor să privim, spuse Kuciuk Selin, încercând să-și stăpânească enervarea. Casele brâncovenești
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
trebuie să facă el, să asculte și să raporteze mai-marilor săi. — Să coborâm, să așteptăm călări alaiul domnesc și să ne ocupăm locul nostru. Pornim spre Edirne! Au pornit atunci pe Podul lui Șerban Vodă; mulțimea de mahalagii și de slugi se urcaseră pe garduri să privească minunea: Io Constantin Voievod pleca la Edirne să stea la sfat cu Sultanul! Au luat-o pe Podul lui Șerban Vodă, pe lângă baia domnească de jos, prin Slobozia lui Leon Vodă, au ieșit din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu vești de la București, Târgoviște și Adrianopol soseau și plecau mereu din tabără. Marele stolnic Constantin Cantacuzino era nedespărțit de domnitor în toate sfaturile care se țineau. Au fost aleși cam opt sute de boieri care să alcătuiască alaiul și, împreună cu slugile și surugiii de la căruțe, erau peste o mie cinci sute de oameni. Vodă se văita că nu se simte încă în putere și-l lăsa pe unchiul său să ducă tot greul pregătirilor. Erau interceptate scrisorile diplomatice ce treceau prin
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să le răspundă slab altele care se apropiau și ele. În cortul lui vodă, fiecare își vedea de treburile sale. Marele spătar Mihai și prințul Ștefan dictau secretarilor scrisori spre București și Adrianopol, doctorul Pylarino îl examina pe voievod, două slugi potriveau obiectele necesare popasului și urmăreau vorbele ce se întretăiau din mai multe părți, când vodă ridicând un deget în sus întrebă: — Ia..., ce se aude? Ștefan ridică ochii și zări pe cerul albastru cornul subțire al lunii. Se trase
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și Ștefan fu nevoit să recunoască: — Nu știu, măria ta, ce ar putea să fie; sunt prea departe, se aud și lăutari. — Lăutari? Eh, Doamne, cum am uitat? Sunt călușarii! Repede terminați răvașele, îngrijiți-vă să plece repede. Apoi, către slugi: Să-mi pună un tron spre cortul domniei sale marelui spătar. În cortul nostru să aștepte zece dorobanți odihniți. Se lasă de pe dealuri cetele de călușari. Ia! Auziți? Vodă vorbise românește și Selin nu înțelesese nimic, așa că făcu un semn a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Când ajunse doctorul Pylarino, nu mai avu ce să-i facă, în căzătură își rupsese gâtul. Chiar vodă a luat șaua să o cerceteze. I se păru că deslușește o urmă de cuțit pe curelele șeii, dar... Oamenii, boieri și slugi, s-au speriat cu toții. Cu mic cu mare, l-au plâns și l au vegheat pe clucer și l-au trimis cu călărași la București, pe o năsălie trasă de doi cai, ca să-l îngoape neamurile lui. Seara târziu, după ce
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
iarbă de mare imitând divanele, cei doi bărbați întinseră mâinile să și le întâlnească. A prințului era rece, umedă și tremura ușor, a domnului era caldă, bună și mângâioasă. — Să-i judeci și să-i pedepsești, taică! — Pe cine, pe slugă sau pe cel care i-a poruncit? — ... — Așteaptă..., așteaptă să-i prind și să-i dau în vileag pe cei ce au pus la cale netrebnicia. — Aga Selin e furios, vrea vinovatul, ca să arate că el nu are amestec. — Nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
intrigi și uneltiri din jurul sultanului ar fi aflat de la Lavinia, dar ea nu vrea să-și părăsească casa de pe malul Cornului de Aur. I s-a raportat totuși că în postul mare Lavinia a dispărut un timp de la hambarele ei, slugile spunând că a fost în pelerinaj pe la mânăstiri. Mihai zâmbea ca o mască, pentru că simțământul că ceva anume îi scapă punea stăpânire pe el din ce în ce mai mult. Trecuseră doi ani și jumătate din octombrie 1700 și cât de multe se schimbaseră
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să-i ținem departe de noi pe dânsul și pe Ilinca, fiica noastră, sperând că asta îi va face bine. Acum, Târgoviște este iar cetate de scaun domnesc, au fost rezidite curțile și Scarlat a avut în jurul său boieri și slugi care l-au cinstit ca pe cel mai vrednic ginere al nostru. Îmi pare rău, măria ta, la asta nu m-am gândit. Era cam firav Scarlat al nostru, dar vorbele măriei tale, spuse din suflet, au mult adevăr în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
padișah este mireasmă de preț și sunet bineplăcut urechilor noastre, căci arată părerea de care ne-am învrednicit să ne bucurăm, dar, înălțimea ta, noi suntem prin voința sultanului și a divanului țării domn al Valahiei și asta ne face sluga celor ce ne-au ales. Se cuvine dar înainte de a răspunde noi dorinței împăratului să aflăm și părerea divanului nostru. Nu putem dar să primim cinstea ce ni se face până nu va fi venit răspunsul boierilor țării. Turbanele albe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Dacă e să se împlinească planurile noastre cu Moldova, doar vărul nostru Toma o poate face. Ștefan rămase tăcut, chiar îi păru rău că pusese întrebarea. Întunericul crescuse în odaie și auzea zvon de papuci pe dalele de piatră. Erau slugile care veneau să aprindă lumânările. Totdeauna ținuse seama că între el și tatăl lui este o mare deosebire, și poate de asta era sfios în fața lui. Tinerește considera că totul vine din faptul că vodă ținea să-și trăiască intens
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de contemplație pasivă a minunilor lui Dumnezeu, cum numea el tot ce i se părea neobișnuit de frumos. — Pleacă lumina taică, începu după un timp, șovăind, Ștefan. N-ai vrea să-ți citesc un psalm? După cină, rogu-te. Cheamă slugile să aprindă lumânările, e prea întunerec pentru citit, dacă vrei psalm, îți spunem noi, că știm psaltirea pe de rost. — Măria ta, înțeleg că de copil ai văzut cum se moare, cum mor cei ce te-au îndrăgit și am
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
s-au făcut mutare dintr-un scaun într-altul. Și știind că această hotărâre iaste duhovnicească am pus osteneli peste osteneli întru toate și am trudit zi și noapte să înmulțesc talantul Domnului, pentru ca să nu mă număr în rândul leneșii slugi; și am silit, după putința mea și după proasta ajungere a minții mele, de am lucrat în via Domnului, de nu ca cel din al noulea ceas, măcar ca cel din al unsprezecelea și nădăjduiesc că voi lua de la Stăpân
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
până și pe prâslea mare stăpân. Capul doamnei, după câte înțeleg, nu vrea ca nici o palmă de pământ să fie pe numele domniei, că, de, domniile sunt schimbătoare și când se schimbă domnii se schimbă și stăpânii moșiilor domnești... Poruncește slugilor să scoată caii din grajd și să-i înhame la sanie. Or fi mâncat surugiii? Și până atunci arată-mi ce cărți ți-a mai adus grecul domniei tale de pe la Odrii sau Stambul. Niscaiva istorii rare? Lipită de perete, într-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
amintirilor, se ridică anevoie, se îndreptă de spinare. Avea un junghi în umărul stâng, care-l ținea chiar și atunci când își mișca abia perceptibil capul, așa că îi salută din ochi pe cei câțiva care așteptau în sala Mitropoliei și porunci slugii care-l însoțea să i se aducă sania. Avea impresia că ceva anume îi scapă. Astăzi nu va mai ieși nicăieri, va mai citi încă o dată copia scrisorii mitropolitului către domn. Era clar că vodă îl amenințase pe sfinția sa Antim
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
după miezul nopții au ajuns la conacul sau mai degrabă palatul fostului mare stolnic Constantin Cantacuzino. Nu erau așteptați, dar boierul cel mare încă nu se culcase, lucra în bibliotecă, așa că nu a durat prea mult până să fie deșteptate slugile ca să-l primească pe fratele suferind, pe care drumul prin ger îl înviorase și-l făcuse surprinzător de sprinten. Rămași amândoi frații la gura sobei în care intrau trunchiuri întregi de stejar, obosiți de nesomn, trăgeau pe rând concluziile. — Trebuie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
O tuse uscată înecă ultimele vorbe ale spătarului. Tușea în chinte prelungite, aplecându-se în față fără să poată respira; se învinețise la față și ochii i se holbaseră în găvanele lor. Marele stolnic deschise grăbit ușa bibliotecii și țipă slugilor să-l cheme pe doftorul neamț care sta la Afumați. Până să vină doftorul, spătarul Mihai se liniști. Palid la față, întors cu spatele spre odaie, își sprijinise capul de brațul așezat în unghi pe pervazul ferestrei. Un frison îi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ceasuri. — De ce mă ispitești, neică Mihai? Două ceasuri dus, pe urmă întorsul, și eu trebuie cu soru-mea să ajungem la vecernie la Mitropolie că mâine este praznic mare. Unde mai pui că și prâslea e cu noi. Stanca ajutată de slugile venite în grabă se coborî și ea din trăsură și se apropie salutându-și unchiul. Spătarul o măsură din cap până în picioare și, mulțumit, întrebă: — Aud că domnița Smaranda se mărită cu Grigoraș Băleanu. Pe când nunta? — Apoi, mâine o să se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și porniră toți trei spre scara monumentală ce ducea în apartamentul domnesc. Urcară nestingheriți în sala mare. Spătarul Mihai își ridică privirea spre fresca amintind de drumul făcut la Adrianopol. Era bine zugrăvită. Ștefan se scuză că trebuie să cheme slugile și dispăru. — Spuneați de Mateiaș; unde e? — În grajd, are treabă cu caii, răspunse Stanca. — La Turbați acum o să pornim zugrăveala și doresc să iasă bine. După câte îmi aduc aminte, aci la Mogoșoaia a pus vodă, pe când era doar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Tatăl să trimiță apostolilor Sfântul Duh în chip de limbi de foc?” Spătarul se surprinse zâmbind cumva cu inima, un fel de bucurie și împăcare îi umplea sufletul, așa cum nu mai simțise decât în preajma jupânesei Theodora, răposata-i nevastă. O slugă intră și anunță că preotul îi așteaptă în capelă. Se ridicară amândoi și unchiul, curtenitor după obiceiuri europenești, își sprijini nepoata de braț, dându-i întâietate la toate ușile. Stanca îi mulțumea de fiecare dată, cu un surâs copilăresc. Din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
toate părțile și dinspre corpul de gardă și dinspre grajduri, doar palatul așa cum bătea soarele pe el, drept din față dinspre răsărit părea o minune din basm. În goana mare, zornăind cheile, ispravnicul trecu pe lângă el; era de dimineață și slugile încă nu intraseră să deretice dacă mai rămăsese ceva nedereticat, așa că ispravnicul se grăbea să descuie. Ștefan se opri, privi lung clădirea, apoi își umplu ochii de galbenul de lumină al tufelor de forsythia trimise în dar acum cincisprezece ani
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
al mitropolitului Antim împotriva lui, complot care l-a scos din minți pe vărul Toma, ajuns mare spătar, și l-a făcut să creadă că, dacă trece cu dorobanții de partea lui Petru, o să fie domn. Ce fel de domn? Slugă de casă la țar, așa cum a ajuns Dimitrie Vodă Cantemir. Totul se trage de la orbirea lui naș Dinu. Ce om minunat ar fi fost naș Dinu dacă ar fi înțeles că a dus o politică greșită și cu rușii și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]