2,320 matches
-
un partid politic, iar consiliile muncitorilor și soldaților, similare cu sovietele rusești, au pus mâna pe putere în toată țara. Evenimentele din acea perioadă continuă să polarizeze chiar și în zilele noastre Stânga, unul dintre motive fiind utilizarea de către guvernul social-democrat a unităților paramilitare Freikorps ale Dreptei împotriva rebeliunii spartachiste de extrema stângă. Ca și Revoluția Rusă, a apărut ca o consecință a situației dezastruoase a țării de la sfârșitul primului război mondial. Înfrângerea armatei de sub comanda supremă a lui Erich Ludendorff
Revoluția Germană () [Corola-website/Science/298625_a_299954]
-
situației dezastruoase a țării de la sfârșitul primului război mondial. Înfrângerea armatei de sub comanda supremă a lui Erich Ludendorff a declanșat o criză politică. Puterea a fost preluată de liberalul Max von Baden. Deși cel mai important partid al muncitorilor, Partidul Social-Democrat (PSDG), participa la guvernare, acest lucru nu a putut împiedica rebeliunea. Revolta a început în Kiel, pe 4 noiembrie 1918, când 40.000 de marinari și soldați din infanteria marină au preluat puterea în port în urma dezvăluirii unor planuri ale
Revoluția Germană () [Corola-website/Science/298625_a_299954]
-
în semn de protest față de ceea ce ei considerau a fi compromisurile cu status quoul capitalist. Mai mult, o a doua mișcare revoluționară condusă de comuniștii din Liga Spartachistă a izbucnit în ianuarie 1919. Pentru a îi contracara pe comuniști, liderul social-democrat Friedrich Ebert a însărcinat milițiile naționaliste Freikorps să înăbușe revoluția. Cele mai faimoase victime ale operațiunilor contrarevoluționare au fost liderii spartachiști Karl Liebknecht și Rosa Luxemburg, care au fost asasinați pe 15 ianuarie 1919. Până în mai 1919, stânga revoluționară fusese
Revoluția Germană () [Corola-website/Science/298625_a_299954]
-
1919, dar se face remarcat mai mult ca deputat decât ca dirigent. Ioan Suciu demisioneză din Consiliul Dirigent la 5 octombrie 1919, devenind președintele Consiliului Superior de Agricultură din Cluj, desființându-se și Resortul Organizării. La 31 iulie 1919 Partidul Social-Democrat a decis încetarea colaborării cu Partidul Național Român și și-a retras cei doi reprezentați din Consiliul Dirigent, astfel Ioan Flueraș și Iosif Jumanca și-au anunțat demisia la 4 august 1919. Iar la 11 august Marele Sfat Național a
Consiliul Dirigent al Transilvaniei, Banatului și ținuturilor românești din Ungaria () [Corola-website/Science/299555_a_300884]
-
iar în iunie 2015 PDM a devenit membru asociat al Partidului Socialiștilor Europeni. Partidul Democrat este membru cu drept de vot consultativ al Internaționalei Socialiste (de la 1 iulie 2008) și colaborează cu Partidul Socialiștilor Europeni și cu partidele de orientare social-democrată și social-liberală din alte țări. Notă: În anul 2005 PDM participă la alegeri alături de Alianța „Moldova Noastră” și Partidul Social-Liberal în cadrul Blocului „Moldova Democrată”.
Partidul Democrat din Moldova () [Corola-website/Science/299147_a_300476]
-
compoziția Comitetului Central, care, în final, controlează congresul partidului. Unele dintre partidele comuniste moderne țin de tradiția centralismul democratic. Altele, însă, au renunțat la centralismul democratic, alte au renunțat chiar și la marxism-leninism, în schimb adoptând o structură mai degrabă social-democrată, apărând statul bunăstării, așa cum există în Scandinavia și în cea mai mare parte a Europei Occidentale.
Partid comunist () [Corola-website/Science/299810_a_301139]
-
a crematoriilor un lagăr model, cu regim și de exterminare, nu numai de detenție, și în același timp o școală veritabilă pentru ofițerii SS. Primii deținuți ai lagărului au fost diferiți opozanți ai regimului: comuniști, social-democrați, membri ai organizațiilor muncitorești social-democrate și comuniste, preum și membri ai partidelor conservatoare și liberale și membri ai clerului catolic antinazist. Deținuții evrei germani au fost închiși la Dachau în faza de început a lagărului numai în baza apartenenței politico-ideologice. În anii următori tot mai
Dachau () [Corola-website/Science/299395_a_300724]
-
1983 cu scopul de a promova nevoile politice, economice și sociale ale femeilor. După ce a participat la alegerile legislative, Lista Femeilor a contribuit la creșterea numărului de femei parlamentar cu 15%. Deși s-a desființat în 1999, fuzionând cu Alianța Social-Democrată, el și-a lăsat amprenta asupra politicii islandeze: toate marile partide au o cotă minimă de 40% pentru femei, iar în 2009 aproape o treime din parlamentari erau femei, față de media globală de 16%. În 2011, Islanda se clasa pe
Islanda () [Corola-website/Science/297679_a_299008]
-
dar s-a aliat cu Partidul Progresist care câștigase un mandat, formând astfel o nouă majoritate care a preluat puterea în iunie 2006. În octombrie 2007 consilierul Partidului Progresiv s-a retras din alianță, formând o nouă majoritate cu Alianța Social-Democrată (4), Verzii de Stânga (2) și lista F (1) (liberali și independenți), după controversele legate de REI, o companie subsidiară a OR, compania energetică locală. După trei luni, liderul listei F s-a alăturat, însă, Partidului Independenței și a format
Reykjavík () [Corola-website/Science/297771_a_299100]
-
unde îi are colegi pe Jean Al. Steriade, Nicolae Dărăscu și Ion Theodorescu-Sion. În 1908 revine în țară și, preocupat de problemele sociale, colaborează cu desene satirice la publicațiile "Furnica", "Facla" și "Adevărul". În același an se înscrie în Partidul Social-Democrat din România. Participă pentru prima dată în 1910 la expoziția "Tinerimii Artistice" cu peisaje și compoziții pe teme rustice. În 1912 expune la Salonul Oficial tabloul "Înmormântare la țară", iar în anul următor, la "Tinerimea Artistică", portretul de grup "Terasa
Camil Ressu () [Corola-website/Science/297838_a_299167]
-
1991 și 1995, înainte de a-și perfecționa studiile la Universitatea Georgetown din Statele Unite. După ce a câștigat alegerile legislative în martie 2002, el s-a ocupat de formarea guvernului portughez și de convingerea majorității pentru a-l susține. Partidul său, Partidul Social-Democrat (centru-dreapta), cu 40,12% și 102 locuri din 230, s-a aliat cu conservatorii (Partidul Popular) care au obținut 8,75% din voturi și 14 locuri, și a căror program este de inspirație naționalistă. Ca prim-ministru, a luat câteva
José Manuel Barroso () [Corola-website/Science/297850_a_299179]
-
l-a reales pe Petre Roman președinte al partidului. Totodată delegații la convenție au aprobat fuziunea prin absorbție a PDM și reactualizarea Statutului. La 27 septembrie 1995, s-a constituit Uniunea Social Democrată, alianța electorală a Partidului Democrat cu Partidul Social-Democrat Român al lui Sergiu Cunescu, fără legătură cu foștii comuniști. Alegerile locale din mai 1996 au indicat o creștere a popularității partidelor aflate în opoziție față de PDSR-ul lui Ion Iliescu. În septembrie 1996, USD și CDR semnează protocolul de
Partidul Democrat (România) () [Corola-website/Science/297864_a_299193]
-
privind actuala guvernare” și modificările aduse statutului (Biroul Executiv este înlocuit de Biroul Permanent Național cu cele două componente: Consiliul Politic și Consiliul Executiv). Tot în această Convenție Națională a fost aprobată fuziunea prin absorbție a PD cu Partidul Unității Social-Democrate și cu Frontul Democrat Român. Remanierea Guvernului Ciorbea operată în decembrie 1997 a constituit o dezamăgire pentru Partidul Democrat, care aștepta o remaniere de fond, asumarea eșecurilor din 1997 și un program clar de acțiune pentru 1998. La 28 ianuarie
Partidul Democrat (România) () [Corola-website/Science/297864_a_299193]
-
(n. 29 noiembrie 1856 () — d. 30 mai 1918 ()) a fost un revoluționar rus și un teoretician marxist. A fost unul dintre fondatorii mișcării social-democrate din Rusia. Plehanov a avut contribuții în domeniul filozofiei și al rolului artei și religiei în societate din punctul de vedere marxist. În activitatea sa politică a adoptat pseudonimul Volghin, de la râul Volga. Unii istorici apreciază că acest nume a
Gheorghi Valentinovici Plehanov () [Corola-website/Science/298441_a_299770]
-
Ulianov care a adoptat numele Lenin, de la râul Lena, din opoziție față de politica lui Plehanov. Plehanov a fost inițial un narodnic, un lider al organizației "Pământ și Libertate". După ce a emigrat din Rusia în 1880, a stabilit legături cu mișcare social-democrată vest-europeană și a început să studieze lucrările lui Karl Marx și Friedrich Engels. Acest lucru l-a făcut să renunțe la "narodnicism" și să devină un "marxist" convins. În 1883, el a fondat în Elveția grupul "Emanciparea Muncii", care populariza
Gheorghi Valentinovici Plehanov () [Corola-website/Science/298441_a_299770]
-
și partide politice revoluționare marxiste în toată lumea, de la prăbușirea Uniunii Sovietice și a statelor ei satelite, mai sunt relativ puține țări care au guverne care se descriu drept marxiste. Deși într-un număr de țări occidentale sunt la putere partide social-democrate, ele s-au distanțat cu multă vreme în urmă de legăturile lor cu Marx și cu ideile lui. În prezent numai Laos, Vietnam, Cuba și Republica Populară Chineză au guverne care se descriu ca fiind marxiste. Coreea de Nord este descrisă în
Marxism () [Corola-website/Science/298447_a_299776]
-
Reformiștii susțin ca statul burghez să fie constrâns, prin lupte sindicale și parlamentare, să facă reformele necesare perfecționării societății. Principalii socialiști reformiști au fost: Jean Jaures, Eduard Bernstein, Karl Kautsky. Social-democrația = se revendică de la principiile socialismului democratic, stabilite de partidul social-democrat german la congresul de la Bad-Godesberg (1951) și preluate apoi de alte partide (laburist - în Marea Britanie, socialiste - în țările scandinave și latine). Ele urmăresc o desprindere totală de ideile marxiste și ducerea unei politici zisă realist, de reforme sociale, în cadrul unor
Socialism () [Corola-website/Science/298472_a_299801]
-
1951) și preluate apoi de alte partide (laburist - în Marea Britanie, socialiste - în țările scandinave și latine). Ele urmăresc o desprindere totală de ideile marxiste și ducerea unei politici zisă realist, de reforme sociale, în cadrul unor partide parlamentare de centru-stânga. Ideile social-democrate se reclamă de la principiile revoluției franceze: libertate, egalitate și fraternitate (termenul actual: solidaritate), vizând o societate bazată pe acțiunea comună a tuturor cetățenilor, care au aceleași drepturi și răspunderi. Interesele economice nu trebuie să pună piedici democrației, aceasta fiind capabilă
Socialism () [Corola-website/Science/298472_a_299801]
-
Om de știință emerit" și laureat al "Premiului de Stat". A încetat din viață la data de 1 decembrie 1977 în orașul București. Inițiat încă de pe băncile liceului în ideile socialiste, Petre Constantinescu-Iași a aderat în anul 1910 la Partidul Social-Democrat, organizația locală din Iași. Între anii 1914-1916 a participat activ la acțiunile PSD și ale sindicatelor din România. În anul 1921 devine membru fondator al Partidului Comunist Român (PCR), în perioada interbelică făcând parte din conducerea unor organizații de masă
Petre Constantinescu-Iași () [Corola-website/Science/307209_a_308538]
-
la Hamburg, este ultimul dintre cancelarii germani care au participat la al Doilea Război Mondial. După război a făcut studii de economie, apoi a lucrat la primărie. În 1953 a fost ales în Bundestag (parlamentul Germaniei), fiind membru al partidului social-democrat SPD. Profesorul său, Karl Schiller, l-a îndrumat mereu în definirea programelor economice ale SPD. În 1961 s-a întors în orașul natal, unde s-a evidențiat în 1962 în timpul cruntelor inundații. În 1966 a fost reales în Bundestag. În
Helmut Schmidt () [Corola-website/Science/308571_a_309900]
-
unul din cei mai puternici și eficienți cancelari de după Konrad Adenauer. Este rațional, cumpătat dar fumător incorigibil, are o concepție de viață prusacă, însă a avut probleme în a-și impune pe durată punctul de vedere în interiorul propriului partid, partidul social-democrat (SPD). Pentru Schmidt, a fi german (în germană: "deutsch") și politica RFG față de țările din estul ei inclusiv RDG ("Ostpolitik") nu au reprezentat un conflict, însă el a vrut o reinterpretare a lor. Era nevoie de cumpătare în negocierile cu
Helmut Schmidt () [Corola-website/Science/308571_a_309900]
-
o condamnare politică de opt ani într-un lagăr sovietic la gurile fluviului Ienisei, în Siberia (1940-1948), după care a rămas în Basarabia până la finele vieții. Alte două surori, stabilite în Bârlad, au fost muncitoare. A fost membru al Partidului Social-Democrat din România (1945-1948). Mama, Natalia Coloșenco (Desghinjeni - Tighina, 1 decembrie 1906 - 18 septembrie 1988, Bârlad), absolventă a Școlii Normale Eparhiale din Chișinău (1927), a fost învățătoare de limba română în localitățile Puhoi, Hârtop Hasan și Cârnățenii Noi, în Basarabia (1927-1944
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
Român (PSDR), condus de I.C. Frimu, Mihai Gh. Bujor, Cristian Racovski, Dimitrie Marinescu și Constantin Vasilescu. Un rol important continuă să îl joace Dobrogeanu-Gherea, a cărui lucrare, "Neoiobăgia" a avut o influență importantă asupra orientării partidului. Legăturile cu alte partide social-democrate au fost întărite prin participarea la Congresele Internaționalei a II-a de la Basel (1912) și Copenhaga (1913), unde au fost adoptate rezoluții pacifiste. PSDR a salutat Marea Unire din 1918, solicitînd democratizarea țării și transformarea ei într-o societate socialistă
Partidul Social Democrat Român (istoric) () [Corola-website/Science/308753_a_310082]
-
societate socialistă. În decembrie 1918, PSDR și-a schimbat denumirea în Partidul Socialist, dar din rîndurile sale s-au desprins mai multe facțiuni și grupuri disidente. Congresul din 7 mai 1927 a hotărît centralizarea întregii mișcări socialiste prin constituirea Partidului Social-Democrat (PSD), iar printre membrii săi se numărau George Grigorovici, Constantin Titel Petrescu, Ilie Moscovici, Șerban Voinea, Iosif Jumanca, Ioan Flueraș, Ștefan Voitec, Lotar Rădăceanu, Theodor Iordănescu, Ion Pas. A urmat o perioadă de scindări generate de relaționarea cu celelalte partide
Partidul Social Democrat Român (istoric) () [Corola-website/Science/308753_a_310082]
-
colaborare cu comuniștii. La Conferința din decembrie 1945, în urma hotărîrii majorității delegaților de a merge în alegerile parlamentare pe liste comune cu PCR, Constantin Titel Petrescu și susținătorii săi au părăsit PSDR constituindu-se apoi, în mai 1946, în Partidul Social-Democrat Independent (PSDI). În manifestul PSDI se arăta că partidul este promotorul adevărat al social democrației românești. În februarie 1948 PSD a fuzionat cu PCR în cadrul Partidului Muncitoresc Român (PMR). Două luni mai tîrziu, liderii PSD au fost arestați, fapt care
Partidul Social Democrat Român (istoric) () [Corola-website/Science/308753_a_310082]