2,462 matches
-
luat acasă. Aceasta deoarece așa cere tradiția, ca mama adoptivă să aibă efectiv grijă de copil, altfel nu-și face efectul toată această operație de vânzare-cumpărare simbolică. Joi dimineață în târgul de la Băcești Vasile caută juncani, după cum îl sfătuise și socrul lui, să fie animale crescute de dumeșteni, că aceștia au boi buni de muncă. A găsit o pereche pe plac, s-au înțeles la preț, au cinstit și adălmașul, după obicei, apoi, cu boii legați la coada căruței, au plecat
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
nu pierdem timpul; noi, Mihai, am venit să mai aflăm vești de pe front, că multor lucruri ce se întâmplă acolo, nu le găsim răspunsuri în ziare, iar de la radio nu aflăm mare lucru, spuse inspectorul Averescu, susținut prin gesturi de socrul său, domnul Obreja. și continuă: știm, domnule Mihai, că ești un om foarte interesat de cunoaștere. Ne-ai dovedit-o de când erai acasă; pe lângă meseriile în agricultură, mai lucrai și în alte domenii ca brutar și chiar învățând limba ebraică
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
lui ianuarie 1943 sunt trimis în concediu. În situația de război, concediile ostașilor se dădeau din șase în șase luni, rotația funcționa ca regulă generală. Ajung la Buzău pe o vreme de seară, cu ger și promoroacă geroasă... În casa socrului meu, cu negrăită bucurie de mamă, cu o lumină deosebită în ochii albaștri de cicoare, soția îmi prezintă ca dar fata aceea mare și frumoasă! În lumina aproape chioară a unui bec, „cu umbre prin colțuri de odaie” și cu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
sănătății mele e din ce în ce mai bună. În jurul datei de 1 mai sunt îmbarcat într-un lung tren sanitar cu destinația Oradea. În gara Buzău staționăm ceva mai mult și de pe brancarda etajată pe care mă odihneam, priveam intens, în direcția casei socrului meu, aflată la cel mult 200 de metri distanță de gară și tare aș fi vrut să-i văd. Continuăm drumul cu anumite precauții prin Ploiești-Predeal spre Brașov și mai departe... Pe serpentinele de la Predeal spre Brașov, trenul ia viteză
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
a fost cu probleme deosebite pentru sănătatea mea, în lunile următoare starea sănătății se îmbunătățește. Scriu soției la Buzău și părinților la Priponești, comunicându-le lucruri mult mai bune decât în realitate, pentru a nu alarma pe nimeni. La Buzău, socrul meu face unele aprecieri asupra stării mele. Făcuse și el Primul Război și văzuse multe! Soția dorește să vadă cu ochii ei starea mea și pleacă spre Făgăraș, lăsând fetița în grija surorii mai mici. Cu toată împotrivirea celor din
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
din adăpostul râpilor și revenim la casa închiriată din satul respectiv. Gazda noastră ne-a furat și din puținul ce-l mai aveam. Vremuri extrem de grele, lume rea, hapsână! Abia prin octombrie ne stabilim la Buzău în casa primitoare a socrului meu. Continuam să fiu în concediu medical. Scăpat din încleștarea războiului cu infirmitatea brațului stâng, era să fiu împușcat de un soldat sovietic cu ochii încrucișați. Câte atrocități nu s-au întâmplat în această vreme, când orice soldat sovietic avea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
un soldat sovietic cu ochii încrucișați. Câte atrocități nu s-au întâmplat în această vreme, când orice soldat sovietic avea dreptul de viață sau de moarte la adresa noastră!... De bine, de rău, aveam asigurat un adăpost în familia numeroasă a socrului meu. Întreaga țară este la cheremul învingătorilor! Cum mă purtasem eu cu ei în timpul războiului și ce purtare aveau ei față de noi!?! Plătim cu vieți omenești și cu avutul întregii țări, de parcă noi am fi stârnit războiul și noi am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
unde să pot locui. Cu mare greutate mă înțeleg asupra prețului chiriei, dar n-am ce face. Proprietarul, un tânăr preot, îmi închiriază jumătate din casa părintească, în cealaltă jumătate locuia mama lui. El locuia într-o casă spațioasă, la socrul său, chiar în imediata vecinătate. Așezăm lucrurile în noua locuință și ne pregătim pentru noul an școlar. În comună se simte o lipsă totală de grâne. Mă gândesc să plec spre a mă aproviziona dintr-o regiune cu prisos de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mai plec iarăși la tratament balnear la aceeași stațiune - Carmen Sylva - ulterior Eforie Sud. Revin acasă și iau măsuri de plecare cu tot bagajul spre Priponești. Abia încropesc suma necesară pentru a plăti transportul bagajului pe C.F.R., fiind ajutat de socrul meu care, ca bun meseriaș, câștiga mai mult decât noi ca învățători. Am sosit la Priponești exact în ziua când s-a făcut reforma monetară, 15 august 1947! Nici n-am avut bani de schimb, ca toată lumea din jurul meu. După
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
sănătatea decât un examen ori o diplomă universitară. Răspunzând corespunzător la examenul oral, sunt promovat și la acest ultim examen din anul patru. Revin acasă pentru odihnă. În acest an am și necazuri, cu patru decese în familiile noastre. Ambii socri s-au stins ca o flacără, o cumnată și sora mea mai mare trec și ele în neființă. Așa e viața - cu bune și rele, pe care le primim, cu sau fără voia noastră! De-am fi feriți de încă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
spre nefericirea tuturor! Dacă în primii ani oamenii mai consumau din rezervele pe care le acumulaseră anterior, ceva mai târziu situația s-a agravat mult. Fac o pensie trimestrială părinților mei, așa cum făcusem și în ultimul an de viață a socrului meu. Via nobilă a tatei a intrat în colectiv - crezuse cu tărie că la bătrânețe via aceasta va fi pentru el ca o mamă, că va trăi din această vie și acum constată că adevărata lui mamă eram eu, cu ajutorul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
de doctor cu noi în Piață și căpitanul Țugurel (elitist, vai!), un om jos pălăria! Deci, Toma m-a prevenit. Și-am început să mă gândesc: "Băi, ceva totuși nu e în ordine. Ceva se pregătește". El probabil că știa. Socru-său, în timpul ăla, era ambasador în Austria. S. B.: Da, acolo a și fost găsit mort. "Sinucis" și el. Spuneați că pe 21 decembrie ați tot primit solicitări de ieșire în Piață și le-ați tot amânat. M. M.: Astea
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
mulțime ăia care suspinau pe urmele dumneaei) -, mi-am zis că cel mai bine florii respective i-ar sta la mine la butonieră. Zis și făcut! După o discuție cu "angelul meu radios", m-am prezentat conform uzanțelor la viitorii socri, le-am făcut cererea de rigoare și ulterior acceptului, pe baza adeverinței de la "Sfat", am cumpărat două inele de aur, în greutate totală de 7 grame, ne-am programat la Primărie și așteptam ca Adam și Eva să pogoare peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
un lagăr de muncă, unde și-a aflat sfârșitul. Cu cât mă gândesc mai mult la omul acela, cu atât mai convins sunt că era complet nebun. Lui Lenski nu i-am pierdut total urma. Pe baza unui Împrumut de la socrul lui, a pornit, Încă de când era la noi, o afacere fantezistă care se ocupa de achiziționarea și exploatarea unor invenții. N-ar fi frumos și nici cinstit din partea mea să afirm că le trecea pe numele lui; dar le adopta
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și el și le oferea și prietenilor câte o Îmbucătură), dar majoritatea cailor au rămas credincioși ovăzului lor. A făcut trafic cu multe alte patente, toate fanteziste, și era Îngropat În datorii când a moștenit o mică avere, În urma decesului socrului său. Asta trebuie să se fi Întâmplat pe la Începutul anului 1918, pentru că Îmi amintesc că ne-a scris (eram pe atunci refugiați În regiunea Ialta) pentru a ne oferi bani și orice fel de ajutor. Banii moșteniți i-a investit
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
au făcut apoi o grămăjoară, au introdus-o într-un săculeț, depus apoi deasupra sicriului răposatei bunici). Le văzusem și eu, profund tulburat, acele oseminte, de culoare galbenă, dar, în timp ce pentru mine ele aparținuseră unor ființe abstracte (nu-mi cunoscusem socrii, dacă acest cuvânt cu multe conotații negative poate fi folosit în cazul celor ce n-au apucat să-mi fie socri), pentru M. ele reprezentau adevărul gol, tot ce mai rămăsese din părinții lui. Contrastul era cutremurător, insuportabil pentru cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în care inadvertențele și anacronismele voite însoțesc aluzia istorică precisă, precum călăreții medievali însoțesc automobilul lui Varlam Aravidze, o operă încărcată de surprize - care smulg spectatorului prelungi „țipete” de uimire, asemenea celor pe care le emite Guliko Aravidze, văzând cadavrul socrului ei deshumat - și totodată, prin ceea ce vrea să spună și spune în fond, simplă, clară, elementară, ca doi ori doi, o operă profund emoțională și încordat cerebrală. Te copleșește și, în același timp, te provoacă să te ții de șarade
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de Teologie la Cluj, de fapt a desființării Facultății, a fost numit decan părintele profesor diacon Nicolae Nicolaescu din Bucureștri. Prea Cucernicia Sa m-a obligat să eliberez camera (antreul) în care locuiam în Internatul Teologic și astfel am ajuns laolaltă cu socrii mei, pe strada Ciprian Porumbescu la nr. 32. Aveam ambele familii o cameră și bucătărie. După hirotonia în diacon, la 20 iulie 1947, trei profesori de la Facultatea de Teologie mi-au poropus să fac doctoratul, fiecare la catedra lui. Părintele
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
strâns ghem și m-am culcat. (În timp, acel bilețel s-a pierdut. El trebuia, în cazul că aș fi murit, să explice că nu e nimeni vinovat de moartea mea). După ce s-a făcut lumină, a venit la grajd socrul meu și a închis ușa. Atunci m-am trezit. Am așteptat până a intrat în casă, m- am sculat și m-am dus la părintele Alexandru Ruja la mănăstire. Luni 28 august 1950. Mi-am luat fratele și unele lucruri
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
universul: „Dacă Dumnezeu există, totul e bine, dar dacă lucrurile se duc în hazard, atunci nu te lăsa dus și tu cu ele de acel hazard”. Statuia întruchipează un bărbat viguros, cel care-l duce pe umeri, la Senat, pe socrul său, Antonius Pius, tatăl celei de-a doua soții, Augustina, a cărei respectabilitate nu era dintre cele mai bune. Totuși, ca un adevărat gânditor, Marcus Aurelius refuză să se debaraseze de ea când i se propune asta, replicând: „Dacă îmi
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
am culcat la mine și toată noaptea l-am frecționat, i-am dat aspirină și chinină uscând la foc mare numeroase schimburi de rufărie. Două săptămâni a zăcut preotul la mine când în urma telefonului dat a venit părintele Popescu, socrul, de l-a dus la Buda în sanie plină cu blănuri. Nu știu dacă din răceala asta sau nu, oricum a murit de tânăr. Cred că acum ne privește din ceruri și are bucuria de a ști că fiul său
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
noastră spânzura de doi domni revizori: Neculai Balș, ismailean de origine, uns de către prefect (ștefan Constantinov), țărănist, iar celălalt, Ion Moldoveanu, revizor școlar inamovabil, că de aia și fusese inamovat de la Dej, ajunsese la la Ismail din porunca fostul socru, senatorul Gheorghe Manu. Dar cum să dai o singură semnătură cu două mâini diferite? și uite așa a trecut octombrie, noiembrie și, în sfârșit s-au limpezit apele. Neculai Balș a rămas șef de cancelarie iar Ion Moldoveanu revizor școlar
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
câteva zile libere. Era mare bucurie, deoarece puteam pleca din localitate. Acest lucru era posibil dacă nu aveam ghinionul ca într-o astfel de zi să fiu pusă de securitate la sediul primăriei. Plănuisem în acea primăvară să mergem la socri, undeva într-o comună din apropierea Bucureștiului, care era înconjurată de păduri. Era primăvară și codrul abia era înfrunzit. Am vorbit din timp cu un cioban să mi aducă doi miei contra cost și o roată de caș proaspăt. Odată ajunși
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
comună din apropierea Bucureștiului, care era înconjurată de păduri. Era primăvară și codrul abia era înfrunzit. Am vorbit din timp cu un cioban să mi aducă doi miei contra cost și o roată de caș proaspăt. Odată ajunși la țară, la socri, vroiam să facem un grătar și să ne simțim pentru câteva ore o familie adevărată și fericită. O cunoștință s-a oferit să ne ducă până acolo cu mașina personală. Am pus în portbagajul mașinii carnea, cașul și ce mai
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
vor 77 sta și ei pe la casele lor, la un grătar și la o bere. Până la intrarea în București, pe șoseaua de centură, nu am fost opriți de nimeni și bucuria noastră creștea pe măsură ce ne apropiam de localitatea unde locuiau socrii. Trageți mașina pe dreapta și deschideți portbagajul, a spus milițianul care ne-a apărut în față când ne așteptam mai puțin. Ne-am privit unii pe alții. „Până aici ne-a fost!”. Unul dintre milițieni controla portbagajul, iar celălalt solicita
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]