3,740 matches
-
moștenind mutația (a) a genei PKD1 de la unul din părinți; existența unei singure gene mutante nu este suficientă pentru formarea chistului 7. Qian et al. (1996) au demonstrat că în timpul vieții se produce, în anumite celule, pierderea heterozigozității (prin mutația somatică sau inactivarea genei normale). Celulele dublu mutante (aa) nu produc deloc policistină, dispare semnalul necesar menținerii stării de diferențiere și începe proliferarea și formarea unei clone ce alcătuiește chistul. Deci formarea chiștilor (prin expansiunea clonală a unei singure celule tubulare
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
ereditare și în ADPKD se observă o manifestare de boală recesivă, în care genotipul aa care inițiază cistogeneza se produce într-o anumită celulă prin două mutații: una este moștenită de la unul din părinți (este germinală), iar a doua este somatică și deci produsă postnatal. Ipoteză celor două lovituri explică de ce numai unii nefroni sunt afectați, iar numărul lor este la început mic, precum și creșterea numărului celulelor afectate prin mutații somatice și deci a nefronilor afectați (precum și a severității bolii) odată cu
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
de la unul din părinți (este germinală), iar a doua este somatică și deci produsă postnatal. Ipoteză celor două lovituri explică de ce numai unii nefroni sunt afectați, iar numărul lor este la început mic, precum și creșterea numărului celulelor afectate prin mutații somatice și deci a nefronilor afectați (precum și a severității bolii) odată cu vărsta . Modelul two-hits prin care se inițiază cistogeneza este susținut și de 6. în esență, se produce o conversie a celulelor epiteliale renale dintr-un epiteliu absorbant într-un epiteliu
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
apicale (Pirson et al., 1998). 7. Gena N la heterozigoții Na ar produce policistina 1 normală; deși redusă cantitativ (50%), aceasta este suficientă pentru a menține structura normală a epiteliului renal. 8. Posibilitatea producerii în timpul vieții a celor două mutații somatice la persoane care la naștere au ambele gene normale explică apariția chiștilor simpli, izolați, la persoanele vârstnice. Faptul că majoritatea mutațiilor identificate în genele PKD 1 și 2 sunt inactivatoare, producând proteine trunchiate, nefuncționale. Multiplicitatea chiștilor din ADPKD ar necesita
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
apariția chiștilor simpli, izolați, la persoanele vârstnice. Faptul că majoritatea mutațiilor identificate în genele PKD 1 și 2 sunt inactivatoare, producând proteine trunchiate, nefuncționale. Multiplicitatea chiștilor din ADPKD ar necesita, potrivit modelului Qian, o rată mare de producere a mutațiilor somatice secundare. Acest lucru este foarte probabil exact în cazul rinichilor. După Torres (36), existența șirurilor polipirimidinice din gena PKD1 ar determina o instabilitate intrinsecă a genei, favorizând erorile de reparare ale ADN și mutageneza în cursul transcripției. în plus, rinichiul
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
R.L. și Carone F.A., 1997). Fezabilitatea terapiei de înlocuire genică a fost demonstrată la modelul animal PKD OakRidge, la care introducerea genei PKD normale, ca transgenă, la embrioni a produs reversia la fenotipul renal normal. Deoarece transferul genic în celulele somatice trebuie să fie însă înalt selectiv, eficient și durabil, aceste condiții fac dificilă aplicarea metodei la om. C) DIAGNOSTICUL GENOTIPIC AL ADPKD Localizarea și identificarea genelor PKD1 și PKD2 au deschis drumul diagnosticului genotipic al ADPKD, care poate tranșa diagnosticul
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
că fenotipul ADPKD la nivel de organ/organism se transmite autosomal dominant, dar la nivel celular boala este recesivă. Ipoteza dublei lovituri explică de ce inițial sunt afectați numai un număr mic de nefroni, precum și creșterea numărului celulelor afectate prin mutații somatice odată cu vârsta. Gena PKD 2 acționează prin policistina 2 în aceeași cale de semnalizare ca și PKD 1, dar în aval de aceasta; mutația genei PKD 2 întrerupe semnalul necesar diferențierii celulare, dar acționând în aval pe calea de semnalizare
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
terapeutice (15). Studiile recente care sugerează că ADPKD poate fi o boală recesivă la nivel celular fac posibilă terapia de înlocuire genică. Fezabilitatea ei și rezultatele pozitive au fost demonstrate la modelul murin de PKD OakRidge. Transferul genic în celulele somatice trebuie să fie însă înalt selectiv, eficient și durabil aceste condiții fac dificilă aplicarea metodei la om. Confirmarea modelului patogenic two-hit va permite inițierea unor tratamente pentru reducerea frecvenței celei de a doua mutații. Elucidarea funcțiilor policistinelor 1 și 2
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
problema permisivității cercetărilor pe foetus sau copil; deși procesul de aprobare a unor asemenea cercetări este extrem de complex, faptul că cercetarea este dirijată în beneficiul direct al produsului de concepție poate facilita obținerea acceptului de corectare genică pe linia celulelor somatice (nu și pe cea a celulelor germinative, care poate afecta patrimoniul genetic al mai multor generații). 2. Donarea de gameți Folosirea unui donator de ovule sau spermă (în funcție de părintele afectat) constituie o abordare mult mai ușoară a problemei (din punct
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
Agde naviga al naibii de în larg! În situația de față, libertatea se deschidea într-o cu totul altă direcție decât cele explorate de el anterior, ceea ce-l făcea să se crispeze defensiv și-i antrena vegetativul într-o spasmodică desolidarizare de somatic. Rică avea rău de mare - mai exact, de oceanica libertate ce-l revendica. Corsar printre rațele de pe iaz, îl luase rău cu delfini de la stomac acum, când țărmul se pierdea degrabă din priviri. Lighioana abisală contorsionată în jurul lui îi evoca
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Chiar dăruită de destin, o cotitură în parcursul personal depinde decisiv de ieșirea în întâmpinarea ei, de negocierea unei ruperi de inerție. Iar când e vorba de salt, vegetativul poate fi mai sprinten decât hărăbaia copleșită de inerție comportamentală a somaticului. De remarcat în special că, între a jura să perseverezi și a înjura apar conivențe clandestine. În apele deloc limpezi în care se scălda, se poate spune că Rică schiță același gest de încleștare cu adversitatea ca Olandezul zburător - desigur
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
și eficiența la nivelul cunoașterii științifice. Așa, de exemplu, în fizică, metaforele "sugerează o legătură cu lumea contingentă: frontieră, filtru, număr rațional, număr transcendent etc." (S. Marcus, Discurs...). Corpul uman a reprezentat măsura tuturor lucrurilor. Algebra utilizează un pattern preconceptual somatic pentru a denumi cifrele. Așa cum s-a mai spus, legătura dintre cifre și limbajul degetelor mâinii este una logică și demonstrează concentrarea de inteligență și înțelegere a ființei umane dintotdeauna. Solomon Marcus susține caracterul esențial metaforic al limbajului matematic, dat
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
cărți de bucate" în domeniul creșterii și îngrijirii copiilor. Acum ia parte aici la o conferință despre Vietnam. În SUA se cresc 30 milioane de copii după rețetele lui Spock. Teoria dr. Spock cu privire la succesele proprii: "Cartea e ieftină, completă (somatic și psihologic), se adresează direct cititorului, liniștește, inspiră siguranță". Vânzările au luat-o în jos în momentul în care dr. Spock a criticat războiul din Vietnam, iar o organizație republicană a femeilor a declarat: "N-o să mai credem niciodată vreun
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
ceilalți. Cele mai răspândite reacții sunt: negare cronică, disperare, teamă, depresie, ahedonism (diminuarea drastică a interesului față de aproape toate activitățile sociale), anxietate, agitație psihomotorie, oboseală, pierderea energiei, diminuarea capacității de gândire și concentrare, indecizie, sentimente de nefericire, neajutorare, tristețe, suferințe somatice, oboseală, probleme de somn, insomnie, ideație suicidară, frică, frustrare, probleme de adaptare, pierderea spontaneității și a creativității, abuz de substanțe chimice. Negarea: este unul dintre cele mai frecvente mecanisme defensive (Krupp, 1972). Negarea cronică se manifestă somatic, comportamental și psihologic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
neajutorare, tristețe, suferințe somatice, oboseală, probleme de somn, insomnie, ideație suicidară, frică, frustrare, probleme de adaptare, pierderea spontaneității și a creativității, abuz de substanțe chimice. Negarea: este unul dintre cele mai frecvente mecanisme defensive (Krupp, 1972). Negarea cronică se manifestă somatic, comportamental și psihologic. Apogeul stărilor sufletești prin care trec persoanele cu HIV/SIDA cuprinde și faza de negare a morții. Seligman (1994) consideră că, în consilierea persoanelor cu HIV/SIDA, se poate sugera ideea că această tragedie poate fi privită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
acestei activități, și anume personalizarea demersurilor în funcție de caz. Asistența socială din perioada premergătoare anilor '90 a fost redusă la ajutorul de tip instituționalizat, serviciile fiind fie de tipul îngrijirii de tip rezidențial (cămine pentru vârstnici, persoane cu handicap, bolnavi cronici somatici și neruropsihici, copii aflați în situații de dificultate), fie de tipul acordării unor ajutoare ocazionale, bănești sau în natură, pentru persoanele aflate în incapacitate de muncă, din cauza unor boli cronice sau a situației de invaliditate, persoanele fără venituri proprii sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
puțin un nivel mediu de înțelegere și absența simptomelor de depersonalizare. Pornind de la observarea comportamentelor, motor, fizic, psihic și social ale pacientului cu SM, putem formula următoarele posibile scopuri pentru punerea la punct a unei terapii de relaxare: a) scopuri somatice, b) scopuri psihosomatice și c) scopuri psihice și psihosociale. a) Scopurile somatice sunt primare și secundare. Cele primare sunt: diminuarea tonusului muscular, stimularea circulației periferice, regularizarea ciclului respirator și un mai bun control al motricității voluntare. Cele secundare sunt: favorizarea
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
de la observarea comportamentelor, motor, fizic, psihic și social ale pacientului cu SM, putem formula următoarele posibile scopuri pentru punerea la punct a unei terapii de relaxare: a) scopuri somatice, b) scopuri psihosomatice și c) scopuri psihice și psihosociale. a) Scopurile somatice sunt primare și secundare. Cele primare sunt: diminuarea tonusului muscular, stimularea circulației periferice, regularizarea ciclului respirator și un mai bun control al motricității voluntare. Cele secundare sunt: favorizarea echilibrului și coordonarea mersului, examenele medicale și mobilizările în chinetoterapie să se
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
și în urma apa ri ției teoriei plasmei germinative elaborată de Fr. L. A. Weismann. Conform acestei teorii, confirmată pe deplin după 1980, transmiterea verticală a caracterelor este o proprietate exclusivă a celulelor germinale (ovul și spermatozoid). Celelalte celule ale organismului - celulele somatice - nu funcționează ca agenți ai eredității. Respectiva „barieră“ propusă de Weismann care „interzice“ liniilor germinative reproductive să preia caracterele dobândite de celulele somatice pe parcursul vieții orga nismului, respinge teoriile eredității lamarkiste. Boveri și Sutton încor porează această idee corectă în cadrul
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
a caracterelor este o proprietate exclusivă a celulelor germinale (ovul și spermatozoid). Celelalte celule ale organismului - celulele somatice - nu funcționează ca agenți ai eredității. Respectiva „barieră“ propusă de Weismann care „interzice“ liniilor germinative reproductive să preia caracterele dobândite de celulele somatice pe parcursul vieții orga nismului, respinge teoriile eredității lamarkiste. Boveri și Sutton încor porează această idee corectă în cadrul raționamentelor lor.5 Deși corectă în esența ei, analiza lui Sutton conținea un punct critic eronat (el identifica greșit diviziunea meiotică în care
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
și pentru cea mutantă, că acestea sunt egal de stabile. În fapt, există multe dovezi pentru părerea că unele gene suferă mai frecvent mutații decât altele, iar în unele cazuri mutațiile lipsesc atât în celulele germinative cât și în cele somatice. Faptul semnificativ, în acest caz, este că modificările repetitive sunt făcute într-o direcție definită și specifică.“ Pe drept cuvânt, această formulare a lui Morgan referitoare la mutații se înscrie pe linia teoriei darwiniene a evoluției, cu dogma sa centrală
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
ceea ce înseamnă că unele gene sunt pierdute sau duplicate. O inversiune balansată nu are consecințe patologice, în schimb o inversiune nebalansată este anormală și se asociază cu întârzieri de dezvoltare și diferite anomalii. O astfel de inversiune într-o celulă somatică poate constitui un pas care implică celula întrun proces precanceros sau canceros. Tehnicile citogenetice pot să detecteze inversiunile. Totuși, inversiunile mici pot rămâne neobservate. În 1932, H. J. Muller a efectuat un stagiu la Berlin, unde a colaborat cu geneticianul
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
premieră existența crossing-over-ului cromozomilor omologi la Dro sophila melanogaster, la numai câteva săptămâni după ce Barbara McClintock și Harriet Creighton au comunicat acest fenomen la porumb. În 1836, Stern a demonstrat că recombinarea poate avea loc în mitoză, rezultând un mozaic somatic (organisme care conțin două sau mai multe tipuri genetic distincte de țesuturi). El demonstrează existența de gene multiple pe cromozomul Y la Drosophila și descrie mecanismul compensării dozajului. Este aici locul pentru a menționa și importantele descoperiri din domeniul citogeneticii
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
celulă tumorală primordială conține, din cauza unui proces anormal, un complex cromozomial definit și eronat combinat. Rememorări istorice: de la „discrazia” canceroasă la oncogeneza plurifactorială tendințe de proliferare celulară rapidă, caracteristică transmisă la toate generațiile de descendenți ai celulei neoplazice primordiale. Mutația somatică, ca eveniment determinant al oncogenezei, a fost intuită de Th. Boveri, dar a fost amplu comentată într-o teorie cu acest nume de către medicul american Ernst Tyzzer (1875-1965), considerat a fi fost primul care a pus net problema legăturii indisolubile
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
al eredopatologiei, asemenea mutații stau la baza diversității între indivizi. În plus, ele sunt baza patologiei ereditare mono- și poligenice.83 83 J.-Cl. Kaplan et M. Delpech, op. cit., Médécine Sciences, Flammarion, 2007, p. 212. În ce privește mutațiile survenite în celulele somatice, acestea pot avea următoarele „destine“: a) fie se elimină și dispar cu timpul prin diluare; b) fie nu se pierd, deoarece oferă un avantaj selectiv celulei cu care respectivele mutații s-au produs. În acest ultim caz, mutațiile se perpetuează
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]