3,853 matches
-
e obiceiul la țară, să fie cunoscută. Cipriano Algor își amintea că își exprimase condoleanțele la ieșirea din cimitir, în același loc unde câteva luni mai târziu s-au întâlnit din nou ca să schimbe impresii și promisiuni despre un urcior spart. Era o văduvă în plus în așezare, încă o femeie umbând în doliu negru timp de șase luni, urmate de alte șase fără atâta rigoare, și are mare noroc, pentru că a fost o vreme când doliul a împovărat mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pentru un animal ca el nu există decât prezență și absență. În timpul curățării cuptorului, Găsit nu încercă să intre, se dădu la o parte ca să nu cadă pe el ploaia de mici fragmente de lut copt, de cioburi de vase sparte pe care mătura le împingea afară, și se întinse pe jos, cu capul între labe. Părea neatent, aproape adormit, dar și cel mai puțin experimentat cunoscător al tertipurilor canine și-ar da seama, observând modul disimulat în care din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
minte vrăbiile care se jucau în praful cald de pe uliță în cătun, câinele care se oprise și urina pe trunchiul gutuiului de la poarta Martei. „Îți impute gardul”, îi spusesem, iar ea izbucnise în râs. Frânturi de viață. Cioburi de oglindă spartă. Ce legătură exista între ele? Eu. Eu care crezusem totdeauna că lumea se împarte în două categorii, egoiști care au curajul să recunoască faptul că sunt egoști și egoiști care din diverse motive o ascund. Uneori, trecutul nu mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Iată de ce, pentru vânătorii de Templieri, e de-ajuns să găsească pe undeva o cruce oarecare, pentru a descoperi o urmă a Cavalerilor. După aceea ghidul nostru ne duse să vedem fereastra manuelină, o janela prin excelență, o măiastră broderie spartă, un colaj de motive marine și submarine, de alge, cochilii, amfore, odgoane și lanțuri, destinate să celebreze faptele Cavalerilor pe oceane. Însă, pe cele două laturi ale ferestrei, strângând ca Într-o centură cele două turnuri ce o Încadrau, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
barbă, „să poți să hotărăști după cum bate vântul, fără să te gândești la pungă. Vă invidiez“. Belbo zâmbise și se Întorsese cu fața În altă parte. Ca să vezi, Își zicea, acum se uită toți la mine ca și cum aș fi mână spartă sau aș fi jefuit vreo bancă. La Bologna Belbo se ridicase și se pregătise să coboare. „Vedeți să nu uitați valijoara aceea“, zisese vecinul lui. „Nu, trebuie să vină s-o ia un domn la Florența“, zisese Belbo, „chiar vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cu greu pe pantofii ei cu tocuri Înalte. Wakefield și Doris se Învoiesc asupra unor cîrnați polonezi și fuga la culcare. Întors În camera lui, Wakefield nu-și găsește somnul. Întîi, aude voci mînioase, cîini lătrînd, apoi zgomot de geamuri sparte și ceea ce pare a fi sunetul veselei sparte de pereți. Apoi vine mirosul acru al gazelor lacrimogene și un ciobănesc german cu dinții rînjiți se așează pe marginea patului mîrÎind la el. Toarnă Într-un pahar două sticluțe de whiskey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și-a lăsat ghiozdanul la mine, eu am luat cheia de la casă. M-am dus, am deschis ușa, am luat cheia înapoi, am pus-o în ghiozdan. Eu mi-am făcut treaba, el, când s-a dus, a găsit casa spartă. Și tatăl lui era la ministerul de Interne, mama lui la o agenție de turism - și m-au îmbrobodit bine - mi-au dat trei ani și jumătate, patru. Se găsesc mereu și amprente. Perversitatea mea, rapiditatea, cu tupeu, am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
am zis - știi ceva, nu mă mai duc deloc... și a făcut greșeala să dea cu coada de mătură în mine. Și în momentul ăla televizorul Sony și un radiocasetofon cu stație au aterizat jos, pe trotuar, masa de sufragerie spartă, biblioteca făcută bucăți, dezastru, și eu m-am întrebat după aia ce-a fost în mintea mea... Curaj, un curaj - forța respectivă. Nu e ușor să treci de un om mare, copil fiind... Dar după aceea, după ce s-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
îți iei nevasta. Dacă nevasta vrea să se ducă singură, să se ducă singură. Deci e problema numai de încredere. Eu? De la țevi cu cornete pân’ la invizibile și leapșa prin șantiere și toate astea. Cu carbid, cu prăștii și spartul geamurilor, bătutul mingii în școli... Eu pot să zic că părinții mei au stat la baza influenței mele, care m-a adus pe mine la vârsta de 23 de ani să fac această faptă. Fiindcă, acuma, dacă stau așa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
omul a ajuns singur până-n Dorobanți, la Perla. Până acolo a ajuns singur, s-a dus în casă, l-a văzut vecina, a băut un pahar. Abia a doua zi dimineața a început să țipe. Care-i diagnosticul? Coșul pieptului spart, ficatul zdrobit, pancreasul zdrobit și o mână luxată. În momentul în care ai coșul pieptului spart, nu mai poți să te miști așa. Și el a urcat, a schimbat două tramvaie. D-aici l-a luat pe cinșpe, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
în casă, l-a văzut vecina, a băut un pahar. Abia a doua zi dimineața a început să țipe. Care-i diagnosticul? Coșul pieptului spart, ficatul zdrobit, pancreasul zdrobit și o mână luxată. În momentul în care ai coșul pieptului spart, nu mai poți să te miști așa. Și el a urcat, a schimbat două tramvaie. D-aici l-a luat pe cinșpe, s-a dus până-n Mihai Bravu, de-acolo l-a luat pe treișpatru. I-am dat atâtea bătăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
a vărsat o lacrimă, indiferent ce-i făcea el. Doar refrenul „te spun lui tata“ îl mai domolea, iar când venea tatăl lor de la serviciu, ea îl pâra, exagerând mult faptele. Pe scurt, Takamori era cel care plătea mereu oalele sparte. Dacă încerca să-i intre în grații, era și mai rău. Se pare că femeile au un talent înnăscut de a profita de bărbații care sunt drăguți cu ele. Femeia aceasta nu merita în nici un caz să fie tratată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
se dovedește superioară celei de bărbat. Asta a fost Gelsomina... Takamori se aștepta s-o vadă pe sora lui mișcată până la lacrimi. Ascultă, continuă el cu un aer grav. În viață mai trebuie să și pierzi, să fii și mână spartă. Tocmai aici e buba cu tine. Îi aruncă iute o privire, să vadă cum reacționează la vorbele lui de duh, dar ea râdea. — Prostii. Chiar ești demodat. Cred și eu că vă convine, vouă, bărbaților, să gândiți așa. Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
a aleii se înălța, pe o distanță destul de mare, un zid din beton cenușiu, de culoarea unui pântece de animal. Lângă zid era parcată o mașină neagră, care abia se zărea din pricina întunericului. — Roata din față, îi spuse cu voce spartă bărbatul cu pelerină. Străine, scoate sculele din mașină. Gaston, ascultător, și-a vârât trupul lui mătăhălos pe ușa deschisă pe jumătate. Mirosea a parfum înăuntru. — La spate, sub scaunul din spate... este o sacoșă neagră... spuse bărbatul fără să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
un bărbat... — Există și așa ceva? — S-ar putea. Îi făcea o deosebită plăcere să-l vadă bosumflându-se. Știindu-l mâhnit, simțea o nevoie și mai arzătoare să rănească orgoliul acestui pui de nobil îngâmfat. — Cine? întrebă el cu voce spartă. Doar nu-i vorba de francezul acela, sper. — Francezul? — Da, Monsieur Gaston. Tomoe a râs cu atâta poftă, că s-a întors și chelnerița spre ea, uimită. Până și Ōkuma a izbucnit în râs, fără să vrea. Bineînțeles că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mă-ncearcă boală ca un cântec. [1929] * SEARĂ MEDITERANEANĂ Faruri ghicite pe mare dau semn. Viespii se-nchid în cristale de lemn. Se strânge în țărnă de nu știu ce chin, ca o mână crispată, amarnicul spin. Adie sud cald prin urnele sparte, prin sângele meu, prin fluier departe. Din Hades cântând privighetorile vin, s-așază pe masă 'ntre pîne și vin. [1931] * HOTAR Calea Lactee abia ghicită se pierde scrisă în noapte fierbinte și calmă, ca linia vieții runic săpată într-o imensă
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
cu stîngăcie la masă. Îmi punea Întrebări ciudate despre școală, eu Îi dădeam răspunsuri cît mai scurte posibil. Și eu, și el eram foarte conștienți de tăcerea din jur, de lipsa urletelor și a acceselor de furie sau a farfuriilor sparte. După o vreme, a renuțat. Suna și-mi zicea că lucrează pînă tîrziu sau că avea ședință sau alte planuri. S-a Îndepărtat de mine cam tot așa cum se Îndepărtase de mama, la fel de incapabil să comunice. Nu pot spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
CÎnd mi-am revenit, eram În salon, iar Dan era trîntit Într-un scaun, În colț. — Bună. Trase scaunul pînă lîngă pat și-mi luă mîna, sărutîndu-mă ușor pe frunte și zîmbindu-mi. Bună, am murmurat eu, cu o voce cam spartă. Unde e bebelușul? — E bine, Îmi răspunse el, e În salonul nou-născuților. L-au spălat și l-au Îmbrăcat. — E frumos? am Întrebat. — E fantastic, zise Dan, iar În ochii noștri se iviră lacrimi. E pur și simplu fantastic. — Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
subconștientul meu colcăie. Dorm agitat și visez tot felul de lucruri ciudate, mări noroioase, câini cu ochi omenești, pe care, dacă le-aș auzi de la altul, le-aș socoti niște aberații. Într-o noapte, camera mea se umpluse de clepsidre sparte din care curgea nisipul. Și, pe măsură ce trecea timpul, simțeam cum creștea nisipul în jurul meu. Am intrat în panică și am vrut să ies, dar, afară, vântul urla ca o cățea înnebunită că și-a pierdut puii. Am răsuflat ușurat când
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
având urme de tencuială roșie. Celelalte case, prăbușite cu totul, erau năpădite de muri și de tufe de soc din care răsăreau cioturi de grinzi arse. Acolo unde fusese piața, lângă o adăpătoare de piatră, zăceau la pământ două statui sparte. Una de bărbat și alta de femeie, probabil ultimii protectori ai satului. Erau din materiale de calitate, și cineva le curățase de glod, încercând să le recupereze. În timp ce mă uitam la ele stând pe vine, am zărit o viperă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ultimii protectori ai satului. Erau din materiale de calitate, și cineva le curățase de glod, încercând să le recupereze. În timp ce mă uitam la ele stând pe vine, am zărit o viperă. Se încălzea la soare pe o grămadă de olane sparte, la mai puțin de un pas de mine. Era mare și lungă de peste trei picioare. Ridicase capul și pipăia cu limba despicată aerul, cumpănind dacă să fugă sau să atace. Încet, am pus mâna pe o bucată de statuie, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
zărit, la capătul unei scări de piatră surpate,o lumină verzuie, ca aceea ce se vede când înoți în apa adâncă a râurilor. Am coborât până ce-am ajuns într-o încăpere mare cu tavanul de cărămidă aparentă. Printr-o fereastră spartă intra lumina filtrată de muri. Podeaua toată în mozaic reprezenta o scenă cu o vânătoare de mistreți. M-am uitat mai atent, și am descoperit, îndepărtând praful cu piciorul, un înscris doar în parte citeț: ob innocentiam et labori. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
m-ar fi trezit, strigând de mama focului către mulțimea care se strânsese buluc: - Faceți loc solilor lui Faroald, comandantul acestor pământuri. Concordia, în vremea despre care povestesc, era un oraș și nu prea. Zidurile de întărire erau roase și sparte, pline de găuri în care creșteau arbuști și iarbă. Nimeni nu se-ngrijise să le curețe și să le repare după marea inundație. Ploile, soarele și gerul crăpaseră cărămizile, fărâmițându-le cam peste tot; ziua erau luate în stăpânire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
jos cu două torțe aprinse în mână. Strigătele se auzeau dintr-o colibă care ardea cu tot cu sufletele care se adăpostiseră în ea. Bărbatul care ne vorbise la început zăcea în noroiul înroșit de sânge - toiagul puțin mai încolo -, cu țeasta spartă din care îi țâșniseră creierii. - Tâlhari, am dat eu vestea. Ne-am îmbrăcat la iuțeală. - Ce facem? m-a întrebat Guido. - Nu știu. M-am întors din nou la fereastră. Unul din cei doi călăreți, mărunțel și uscat, cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
apropia de șaptezeci de ani, dar avea o voce puternică; maxilarul de jos, lătăreț, ieșit în afară și buza scurtă ce-i dezvăluia dinții îi dădeau o expresie de câine rău chiar și atunci când surâdea; nasul îi era turtit, probabil spart. Mi-am măsurat cuvintele. - Doar o lecție. Tu și oamenii tăi nu o să mai semănați zâzanie în rândul longobarzilor. Mi s-a părut că-l amuzau vorbele mele. - Te referi la cineva anume? I-am spus: - I-ai stârnit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]