3,846 matches
-
se părea că puteam găsi mai mult adevăr În raționamentele pe care le face omul obișnuit cu privire la ceea ce-l interesează, și În legătură cu care evenimentele l-ar sancționa dacă ar judeca greșit, decât În cele ale unui Învățat la catedra sa, speculații care nu produc nici un efect practic, satisfăcând doar vanitatea, cu atât mai mult cu cât sunt Îndepărtate de simțul comun și necesită mult artificiu Încercarea de a le face verosimile.” Faptul că nu agreează metoda analogiei reiese cu destulă claritate
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
colective. Dacă datorăm educației „partea cea mai bună din noi”, va trebui să recunoaștem că „această parte este de origine socială”. Și sociologul francez conchide: „Trebuie să ne întoarcem la studiul societății, căci numai în el poate găsi pedagogul principiile speculației sale” (ibidem, p.73). Din afirmarea primatului societății, crede un exeget contemporan, decurge ideea că individul nu poate exista ca ființă independentă și autonomă, depinzând de normele, regulile, tradițiile și prescripțiile societății. Durkheim minimalizează deci locul individului (Păun, 1980). Dar
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
execuție (a căror rotație, cel puțin de cele mai multe ori, nu poate fi accelerată); - cele mai lichide stocuri sunt cele de produse finite sau mărfuri (care pot fi vândute imediat în totalitate), precum și stocurile de materii prime deținute pentru realizarea de speculații mizându se pe creșteri ale prețurilor; - creanțele sunt în general mai lichide decât stocurile, întrucât pot fi scontate la bănci. Uneori, totuși, creanțele au un grad de lichiditate mai redus decât stocurile, spre exemplu atunci când se dețin creanțe asupra unor
Management financiar Volumul I Diagnosticul financiar al companiei by Victor DRAGOTĂ, Laura OBREJA BRAȘOVEANU, Ingrid-Mihaela DRAGOTĂ () [Corola-publishinghouse/Science/198_a_286]
-
câștigă de timpuriu un statut singular, în primul rând, prin asumarea unui travaliu existențial și creator de implicare maximă. O etapă e aceea a alegerii textului dorit să se pună în scenă. Acesta e analizat cu detașare, cu apetit pentru speculații, scormonit și întors pe toate fețele, fără să i se ignore nici cea mai colaterală semnificație. Regizorul nu pornește la lucru până nu-și clarifică exact ceea ce vrea să spună în și prin spectacol. Lectura, în faza ei inițială, e
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în renovare, o cameră plină de ziare... Pentru regizor O noapte furtunoasă devine prilej a dezvălui "măștile" unor oameni, dezlănțuiți în cadrul aparte al "nopții" într-o cavalcadă tragică și grotescă, dominată de două motivații clare: dragoste brutală, elementară, senzitivă și speculația politică abjectă, două așa-zise "idealuri" ale unor ființe abrutizate, amorale. Alexa Visarion nu vede în eroii lui Caragiale doar niște mahalagii oarecare mimând ridicol dragostea și crezul politic, ci niște ființe încrâncenate, obsedate de aceste orizonturi de viață ce
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
la începutul anilor '50. De Latil 38, un jurnalist științific francez foarte atras de cibernetică, explică faptul că "cei care aveau să creeze cibernetica construind un pod între științele în care erau specialiști, ar fi rămas fără îndoială în domeniul speculațiilor teoretice dacă războiul nu ar fi ridicat o problemă cu totul practică: fie un avion inamic; cum l-ar putea atinge apărarea antiaeriană? Ches-tiunea nu ținea doar de matematică, ci și de psihologie, era vorba de a construi o mașină
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
se rătăcească pe calea tipului de reflecție la care faceți aluzie, însă aceasta nu e, după cîte știu eu, axa centrală a gîndirii lor. De la Jules Verne încoace, mulți au folosit modele SF pentru a incita spiritele și au silit speculația științifică și realitatea de fapt, care se găsește într-un roman, să se întîlnească. Ce mă in-teresează la Institutul de la Santa Fe este faptul că cercetătorii apelează la modelalizare și la computer în calitate de macroscop. În cartea mea o numesc "computerul
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
cursei pentru productivitate ce conduce la șomaj, locuri de muncă precare, excludere și dumping social să li se opună necesitatea punerii de acord internaționale. Passet cri-tică această "societate de cazino", în care fluctuația monedelor le transformă în "pure obiecte de speculație", precum și marginalizarea totală a celor mai defavorizate națiuni. Pentru a înăbuși speculația financiară, René Passet propune restabilirea "unui autentic sistem monetar internațional cuprinzînd mai ales limitarea fluctuației do-bînzilor de schimb valutar", precum și a "controalelor și reglementărilor instituite după anii treizeci
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
și dumping social să li se opună necesitatea punerii de acord internaționale. Passet cri-tică această "societate de cazino", în care fluctuația monedelor le transformă în "pure obiecte de speculație", precum și marginalizarea totală a celor mai defavorizate națiuni. Pentru a înăbuși speculația financiară, René Passet propune restabilirea "unui autentic sistem monetar internațional cuprinzînd mai ales limitarea fluctuației do-bînzilor de schimb valutar", precum și a "controalelor și reglementărilor instituite după anii treizeci în ceea ce privește piețele financiare și care au fost suprimate între timp", și ca
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
cronologia faptelor, ci și fiindcă vrem să accentuăm printr-un termen de contrast cui dau replica relativismul filozofic și romantismul cultural, ne vom referi la corespondențele dintre raționalismul universalist și clasicism. A) Raționalism universalist clasicism Dominat de certitudini transcendente (în speculația prekantiană) sau măcar transcendentale (în criticism), precum și de idealul unei metafizici științifice, raționalismul universalist este static și deductiv; el pornește de la principii, idealuri și virtuți sau de la forme apriorice invariabile.28 Nu întâmplător vorbim despre modelul clasic al metafizicii ("clasic
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
fi abandonat credința în continuitate, întrucât istorismul atenuează substanțial ideea progresului și aduce în prim-plan discontinuitatea.37 O asemenea deschidere spre istorism este favorizată, în mod evident, de spiritul romantic al epocii. B) Istorism relativist romantism Protestantismul 38, tradiția speculației mistico-filozofice inițiate de Jakob Böhme, influența ideilor lui Rousseau, operele lui Hamann și ale lui Herder care au pregătit terenul pentru Stürmer-i und Dränger-i constituie câțiva factori care au favorizat către sfârșitul secolului al XVIII-lea apariția unei veritabile Umwertung
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
căuta să delimităm zonele în care manifestările realismului artistic (cu prelungirile lui naturaliste) interferează simptomatic cu formele cunoașterii obiective, întruchipate de științele naturii. Punând preț pe categoriile intelectului, altfel spus pe cunoașterea obiectivă în sens kantian 55, pozitivismul respinge programatic speculația metafizică de orice tip în beneficiul cercetării empirice: Într-un anumit înțeles Hegel avea totuși dreptate când susținea cu înaltă conștiință de sine că în opera sa culminează filozofia: după el a urmat în adevăr nefilozofia: adică sfiala de abstracție
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
vom reveni. Acesta intră în evident dezacord cu atomismul pozitivist. Am arătat că din punct de vedere strict metodologic, Dilthey a încercat să depășească un astfel de impas, recurgând, ca de obicei, la o interdependență corelativă: de astă dată, între speculația romantică și inducția pozitivistă. În plan pur formal, un asemenea demers, cu schematismul lui abstract, pendulând între teoretic și experimental, rămâne până la urmă speculativ, ceea ce ar trăda, cel puțin aparent 139, o contradicție majoră, dacă avem în vedere intențiile declarate
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
este faptic și se bazează pe aceea că, măcar în prima lui parte, secolul al XIX-lea este plin ecouri clasice. După cum vom vedea, la Hegel însuși, socotit de Blaga romantic (cf. Fețele unui veac, pp. 140-150), regăsim prelungiri ale speculației raționaliste de tip clasic. Iar dacă ni se va reproșa apoi că asemenea prelungiri sunt doar de esență iluministă, vom răspunde cu alte două argumente: în primul rând, iluminismul nu face în fond decât să continue gândirea clasică, axată pe
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
citat edificator din Hermann von Helmholtz: "De altfel, realitatea științei, care cercetează fidelă legilor ei, a continuat să se vădească până acum mai măreață și mai bogată decât s-au priceput s-o înfățișeze, cu maxime eforturi, fantezia mitică și speculația metafizică." Subliniind că "o întreagă lume desparte imaginea romantică asupra cercetării naturii a idealismului german de acea conștiință de sine a științei exacte" ce se va manifesta o dată cu Helmholtz, Mircea Flonta precizează că pentru acesta din urmă prioritatea cunoașterii obiective
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
din capitolul de față). 136 M. Florian, Recesivitatea..., II, p. 373. 137 Id., Îndrumare în filozofie, p. 420. 138 Apud V. Drăghici, Prefață la op. cit., p. 7. 139 Spunem "cel puțin aparent" întrucât faptul că teoriile științifice sunt rodul unor speculații nu contravine în definitiv spiritului pozitivist. Este suficient să-l invocăm aici pe William Whewell, care spre deosebire de Mill, bunăoară, nu mai consideră inducția drept o metodă logică (de a trece de la fapte la teorii, la legi ipotetice și, ulterior, confirmate
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
156. Considerând că filozoful francez, "întreprinde o acțiune de înlăturare a anarhiei din tărîmul ideilor", Blaga arată că același scop îl urmăreau și "reacționarii catolici", numai că ei, pentru a unifica ideile, "sacrificau științele", în timp ce Comte sacrifică imaginarul teologic și speculația metafizică în tentativa lui de a elimina din cunoaștere, pe cât posibil, orice ipoteze (ibid., pp. 155-156). De aceea, Blaga socotește că mult invocata "discontinuitate" dintre perioada "pozitivistă" și cea "mistică" a lui Comte este de fapt "o continuitate și o
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ființă, p. 14. 208 M. Riedel, op. cit., p. 37. Potrivit celor arătate anterior (vezi I, 2B), renunțarea la ideea unei conștiințe în genere în favoarea ideii de "conștiință istorică" a dus într-adevăr în istorism la "înlocuirea perspectivei generalizatoare" promovate de speculația metafizică tradițională. Totuși, utilizarea sintagmei de "perspectivă individualizatoare" ni se pare întrucâtva riscantă, pentru că poate induce ideea unei pure subiectivități de tip romantic, exces de care Dilthey s-a ferit întotdeauna (vezi infra și nota 214 din acest capitol). Ea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
că de aceea Dilthey simte nevoia să dea o replică la "critica rațiunii pure" (vezi Cuvântul introductiv). În legătură cu "fundamentul normativ" al istoriei trebuie să semnalăm totuși o diferență semnificativă între cei doi istoriști. Droysen rămâne în mai mare măsură îndatorat speculației din epocă. Acest fapt este constatat chiar de către Dilthey, care în Construcția lumii istorice... arată că Droysen "subordonează istoria ordinii morale a lucrurilor" și mizează pe "conceptul ideilor care acționează în istorie", pe "o teleologie externă existentă în conexiunea istorică
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
înseși, a cărei identitate rezidă în unitatea istoriei sale". Iar în acest sens, după ce mijloacele istoriografiei științifice au fost recuzate, se impune o reorientare spre filozofia istoriei, "defăimată anterior". Desigur, în condițiile date, aceasta "nu mai poate fi de tipul speculației hegeliene asupra istoriei". Acum intră în scenă Dilthey, o dată cu care "filozofia istoriei devine critica rațiunii istorice"70. B) Istorismul lui Dilthey a) Relativizarea apriorismului kantian În subcapitolul precedent am văzut că Riedel vorbește despre faptul că Droysen "s-a văzut
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
preformate, ci se formează în timp și, mai mult decât atât, se remodelează permanent în funcție de datele experienței. În Das Wesen der Philosophie după ce trece în revistă principalele "eșecuri" ale filozofiilor anterioare, inclusiv al transcendentalismului kantian -, Dilthey deplânge faptul că nici măcar speculația germană postkantiană 73 nu fost capabilă să găsească "puntea care să conducă de la necesitate, ca fapt al conștiinței noastre, la valabilitate obiectivă". El adaugă că "noua metafizică germană", care pornește de la Kant, "caută zadarnic un drum care să ducă de la
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
dat>>, din punct de vedere ontic și ontologic, doar în <<imanența ordinii sau a formei pe care o ia materia>>; b) certitudinea că situația separării, a <<dualismului dintre formă și materie>>, dintre <<dat și gândire>>, își are temeiul într-o <<speculație metafizică absolut problematică>>"114. De altfel, referindu-se la secolul al XVIII-lea, Dilthey însuși distinge două orientări care au încercat să rezolve problema "planului și a sensului istoriei umane". Deși autorul nu-i dă un nume precis, în prima
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în raport cu domeniile limitrofe: religia și arta. Putem trece deci așa cum am anunțat la considerațiile lui Dilthey asupra conceptului hegelian de "filozofie". ) Alături de Schelling, Schleiermacher și Schopenhauer, Hegel este integrat de Dilthey în una dintre cele două orientări metafizice fundamentale ale speculației germane. Cealaltă direcție este reprezentată de Herbart, Lotze și Fechner; aceștia "s-au întors mai întâi la Leibniz, pentru care explicarea lumii nu fusese decât o ipoteză bine întemeiată". Dar să revenim la prima direcție: ea a avut ca punct
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ci unul singur, armonizat de acel principiu superior 182, pentru că, socotește Dilthey, fenomenele au în ele ceva imanent și răspund "cauzalității teleologice din conștiință"183. Ultimul tip de viziune asupra lumii este idealismul libertății, reprezentat de Anaxagoras, Socrate, Platon, Cicero, speculația creștină, Kant, Fichte, Maine de Biran și Carlyle. Cum aici prevalează voința, este proclamată "independența sau transcendența spiritului în raport cu natura"184. Pentru idealismul libertății, "lumea întreagă este produsul unei forțe personale sau abstracte care transcende acestă lume, fie că această
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
atât spre demersul speculativ, cât și spre cel științific. Căutând să satisfacă exigențele universaliste promovate de tradiția filozofică, pe care și le asumă de fiecare dată în aspirația spre o cunoaștere atotcuprinzătoare, ea se dorește a fi în același timp speculație adică o construcție teoretică deductivă, subiectivă și autonomă, capabilă să se "autoîntemeieze" pe principii proprii, fiindcă pleacă de la prezumția că dincolo de lucruri, trebuie să existe o corelație universală -, cât și știință, adică o construcție teoretică inductivă, obiectiv controlabilă și intersubiectivă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]