5,679 matches
-
existențe sălbatice: „viața este doar un sevraj, între două doze de moarte” (Sevraj între două doze de moarte, p. 27), dar poate fi și o invitație la solemnitate: „niciodată nu luăm moartea în serios/ fiorul acela ce trece prin șira spinării/ ca o cădere în gol în propriul vis/ în clipa aceea când atingem pământul/ și totul se cutremură/ chiar și pământul dinăuntru”(Niciodată nu luăm moartea în serios, p.38); nu arareori moartea este scena jocurilor de-a viața: „moartea
UN IMAGINAR ARTISTIC ORIGINAL SEMNAT DE ION CARAGEA de ANGELA FURTUNĂ în ediţia nr. 74 din 15 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345028_a_346357]
-
masă și-a pus mâna pe cuțit. Nu era omul care să se teamă, cu una cu două, dar atunci înlemnise de nu putea nici să clipeasă. Ușa se zguduia continuu, iar lui, sudori reci i se prelingeau pe șira spinării. Simțea cum i se zburlește părul, fir cu fir. Și-ar fi făcut semnul crucii, măcar pe cerul gurii, dar limba îi amorțise și gura i se încleștase de-l dureau fălcile. Ochii țintuiți pe cadrul ușii îi ieșiseră din
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
-se pe loc, a observat că se poate încadra pe o singură bandă, că încet-încet poate stăpâni mașina... dar stătea extrem de încordată pe scaun și vorbea doar puțin și haotic, îl acuza pentru răspunderea pe care i-o pune în spinare... dar bucuria creștea în ea treptat, se simțea tot mai satisfăcută că era în stare să facă ceva, ce n-a crezut că poate până acum, o inunda un val cald de recunoștință pentru necunoscutul de lângă ea, cu care nu
PUTEAI REFUZA UN ASEMENEA BĂRBAT? de SUZANA DEAC în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345079_a_346408]
-
RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Naratiune > CASTELE CAPITOLUL II Autor: Flavius Jebelean Publicat în: Ediția nr. 405 din 09 februarie 2012 Toate Articolele Autorului -Capitolul 2- Misiunea generalului De îndată ce simți aerul rece al nopții un fior îi trecu pe șira spinării. Ridică ochii. Noaptea era neagră, dar totuși văzu castelul gri cum se ridică pe un munte. Se simțea stupefiat, înlemnit... chiar speriat. Glasul prietenului său îl readuse în simțiri, ca o palmă puternică dată pe obraz. -Te simți bine, Etrius
CASTELE CAPITOLUL II de FLAVIUS JEBELEAN în ediţia nr. 405 din 09 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345098_a_346427]
-
dușul... vesel și bine dispus! Ah, ce răcoare, ah ce mambo! Te așezi la computer și începi să butonezi... În spatele tău parcă toarce o pisică! E Fugitsu, aparatul de aer condiționat! Toarce că e „Inverter”... Aparatu' drakului te bate în spinare, și încet, încet... te învăluie frigul! Te răcești, dar și răcești fără să simți, fără să-ți dai seama! Unde? La plămânei! Perfid aparat! Lua-l-ar naiba să-l ia! Spre seară începi să ai dureri de spate. Cin
CUM POŢI SĂ FACI O PNEUMONIE DE VARĂ de STANLEY PATOOTY JR. în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345266_a_346595]
-
simțeam eu! Îmi clănțăneau dinții mai ceva decât o mitralieră AKM. Poc-poc... cu degetele pe unde i-am arătat eu că mă doare. Desigur că mă ascultă și cu stetoscopul. Brrrr... ce mâini reci avea când mi le punea pe spinare. Îmi spune să respir ritmic, tare... Pufăi ca o locomotivă. În sfârșit scap din mâinile lui... Mi se dă un fel de halat de culoarea vântului turbat pe care trebuie să-l îmbrac cu nasturii-n spate. Apoi mă trimite
CUM POŢI SĂ FACI O PNEUMONIE DE VARĂ de STANLEY PATOOTY JR. în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345266_a_346595]
-
m-au păcălit băbuțele mele dragi, să dau și cu grebla și să le fac două straturi, mă credeți? Mile, data următoare să ai grijă ce-ți dorești că, uite, s-ar putea să ți se împlinească, dar cu prețul spinării mele rablagite! Dumnezeu să fie cu ține!" (Theo) "Azi am dat de pomană! N-am știut ce să fac altceva! Și chiar am vorbit cu colegii de birou: habar nu mai avem ce înseamnă să faci o faptă bună! Dar
AUTOR, MILE CĂRPENIŞAN de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345293_a_346622]
-
cu rădăcini în cer. „Cuvintele mele - zice Lazăr Lădariu - sunt ca munții, ca stâncile adunate snop de aur în mâna lui Dumnezeu; cuvintele mele, de departe privite, au forma văzută doar de cei care urcă muntele; cuvintele mele, înșirate pe spinarea cețurilor, sunt ca stâncile din pumnul zilei; cuvintele mele, invers rostite, s-ar putea să vă sperie, în oglindă privite; cuvintele mele, ca o cometă, ca un urs greoi, ar putea uimi ochiul; cuvintele mele sunt ca munții, ca stâncile
LAZĂR LĂDARIU- SECUNDA DE PĂMÂNT , CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345468_a_346797]
-
la urechi, Și-s frumoși și plini de viață, Pe alei, perechi, perechi... SUPARARE Am aflat ieri-dimineață: Buburuza cea isteață Are-o mare supărare, C-a făcut plajă la mare, S-a bronzat și-i neagră tare, Încât , iată, în spinare, Unde-s cele opt buline? Nu mai sunt și nu e bine! Soarele este de vină, Fiindcă, uite, în grădină E privită ca străină, Smolită ca o măslină! Când, e clar pentru oricine: Buburuza-i cu buline, Mihaela cu piustrui
POEZII PENTRU COPII DE GHEORGHE VICOL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 936 din 24 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345509_a_346838]
-
împotriva ei ! Apucă biciul și-l înălță deasupra capului și lovi cu putere, de acolo de sus, de pe cal. Era furia prăzii încolțite , ce nu se dă învinsă . Repetă loviturile urlând ca o fiară , în dreapta și în stânga , peste ochi , peste spinări , peste fețele și destinele blestemate ale acestor nemernici fără Dumnezeu ! Văzu oamenii adunați și realiză că tatăl este în pericol.Lăsă jos povara, dădu pinteni calului și ajunse fremătând în mijlocul vâltorii ! Calul se răsuci spumegând ținut strâns de căpăstru și
OGLINDA VENEȚIANĂ de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376789_a_378118]
-
se sinchisește. Deodată demonul se opri brusc și trânti calul cu călărețul pe un mușuroi de pământ. - Ai înnebunit, pământean păcătos? Eu te duc la castel și tu mă opărești cu vorbe fierbinți? Mi-ai pârjolit pielea și părul de pe spinare! Meriți să te arunc în fundul iadului și nu pe mușuroiul ăsta, care-ți poate fi mormânt, se înfurie dracul transformându-se într-un balaur care aruncă flăcări printre trunchiurile arborilor. Bărbatul încremeni. - La câteva sute de metri în față te
XI. CASTELUL BÂNTUIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376823_a_378152]
-
și urmează-mă, idiotule! Pătru, înspăimântat de furia diavolului, încălecă armăsarul și-l urmă docil. După vreo sută de pași, printre niște stânci și trunchiurile copacilor, zări la lumina lunii o construcție impunătoare. Pe moment un fior îi săgetă șira spinării, întrebându-se dacă n-a ajuns cumva la poarta iadului. - Vezi cum te comporți la intrare că s-ar putea să ai o întrevedere plină de surprize! Ajunși la poartă o arătare cu o furcă în mână rosti: - Sfrijitul ăsta
XI. CASTELUL BÂNTUIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376823_a_378152]
-
el în spate o zbughi peste dâmburi și tufișuri afundându-se în pădure. Săracul cal simțindu-se purtat pe sus necheza disperat de mama focului și lovea cu copitele prin aer. Dar nici gând ca dracul să-l elibereze din spinare, căci îl prinsese zdravăn cu ghearele de pulpane de-i dăduse sângele. La rândul său, Ștefan, surprins de reacția diavolului, își încleștă degetele pe ham și-și lipi pieptul de coama animalului. Câțiva șerpi de foc brăzdară cerul înnourat. După
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]
-
largă, neagră, bundiță albă, din piele de oaie, cu margini din blăniță neagră, pantaloni grei de stofă țesută din lână neagră, pentru sumane. Acum, în plină vară, omul urca liniștit pe uliță, ținând în urma lui un cal de căpăstru. Pe spinarea calului era prinsă strâns în chingi o desagă, pesemne cu ceva merinde, sau cu ceva nutreț pentru cal. În urma omului și-a calului, venea un câine : mare, colțos, cu un butucaș de lemn clătinându-se la gâtul său. Apariția neașteptată
OMUL ŞI CÂINELE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376863_a_378192]
-
de frumusețea mării, păși în apă, ținând în mâini sandalele albe cu barete delicate. Ștefan înghiți în sec observând cum apa acoperea trupul Daliei până la șolduri. Când o văzu ieșind, simți boabe de mercur cum i se plimbă pe șira spinării. Imaginea acelei fete, voluptatea formelor acoperite doar de voalul bluzei ude, lipită de trup, rozetele sânilor zgribuliți de vântul rece al nopții, îl făcură să-și dorească pe loc acea făptură. Se lipi de spatele ei rece și ud și
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
numai abise din reperele vitale cine știe unde duce labirintul în zig-zag că-ți e drag sau nu-ți e drag Excelența, domnul duce, premoniția de mag... necesarul, întâmplarea deseori fac casă bună dar nimic nu merge strună dacă nu-ți îndrepți spinarea și privirea înspre lună Referință Bibliografică: orice pas e o capcană / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2121, Anul VI, 21 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ORICE PAS E O CAPCANĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376989_a_378318]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > AMETIST LUCID DECLAMÂND Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 1450 din 20 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Au murit caii, nechează călării Fiori de mătase trec prin șira spinării Se revarsă noaptea luna peste urbe Statuile plâng pe străzile curbe Pe care se plimbă ușor resemnate Figurile triste cu șeile-n spate Privind melancolic spre țărmul mării Cu fața prelungă ca semnu-ntrebării; De-a lungul plajei luminate și lise
AMETIST LUCID DECLAMÂND de ION UNTARU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376974_a_378303]
-
numai abise din reperele vitale cine știe unde duce labirintul în zig-zag că-ți e drag sau nu-ți e drag Excelența, domnul duce, premoniția de mag... necesarul, întâmplarea deseori fac casă bună dar nimic nu merge strună dacă nu-ți îndrepți spinarea și privirea înspre lună Referință Bibliografică: orice pas e o capcană / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2119, Anul VI, 19 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ORICE PAS E O CAPCANĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376988_a_378317]
-
Acasa > Poezie > Imagini > AMETIST LUCID DECLAMÂND Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Au murit caii, nechează călării Fiori de mătase trec prin șira spinării Se revarsă noaptea peste urbe Statuile plâng pe străzile curbe Pe care se plimbă ușor resemnate Figurile triste cu șeile-n spate Privind melancolic spre țărmul mării Cu fața prelungă ca semnu-ntrebării; De-a lungul plajei luminate și lise Suspină
AMETIST LUCID DECLAMÂND de ION UNTARU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376991_a_378320]
-
albe permanente. Avalanșe mari pornesc, În vale se prăvălesc, Mătură totul în cale Sub raze scânteietoare. Caraimanul cu-a sa Cruce Ne salută și străluce, Morarul cu colții lui Te provoacă să îl sui. Mult mai sus, Bucșoiul Mare Cu spinarea-i către soare Domină întregul munte. E vârful cel mai de frunte. Este el, Bucșoiul Mare, Străjuie întreaga zare, Keops al Carpaților, Piramida munților. Ionel GRECU 27 XII 2015, Predeal Referință Bibliografică: PANORAMĂ ÎN BUCEGI / Ionel Grecu : Confluențe Literare, ISSN
PANORAMĂ ÎN BUCEGI de IONEL GRECU în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378033_a_379362]
-
prietenii mei din sat cu care zilnic mă scăldam. Pe Nicu l-am lăsat pe răstav. Când m-am întors, nu l-am mai găsit.L-am ajuns aproape de Șasa. Mergea șchiopătând cu tenișul în mână și cu sapa pe spinare. L-am întrebat dacă îl doare. Mi-a spus că degetul e amorțit; nu-l simte. Părea calm, liniștit, gânditor... Am coborât pe vad. Din apă nu se vedeau decât capete, iar pe nisip cămăși, pantaloni, teniși, pantofi, șepci și
MARE PEDEAPSĂ PENTRU UN ÎNECAT!!! DE ION PĂRĂIANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376270_a_377599]
-
toate părțile și se lovesc de bordaj. Suprafața oceanului e albă, înspumată, și dă senzația de fierbere. Vântul încă n-a atins puterea maximă, iar vasul alunecă destul de lejer printre valuri. Primele umbre ale întunericului îmi provoacă fiori pe șira spinării. Mă uit la Corra întrebător. - Ai mai trecut printr-un uragan? - O dată. Eram tot pe „Princess”, foarte aproape de Caraibe, și n-a lipsit mult să ne răsturnăm. Noroc c-am ajuns la timp în port! - Acum suntem cam departe de
DRUMUL APELOR, 24 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376322_a_377651]
-
pe întuneric și mănâncă popcorn din pungile jumbo size în orașul de provincie o pisică tărcată se furișează pe lângă zidul crăpat al unei alimentare - e atât de slăbită încât i se văd coastele și burta îi e lipită de șira spinării - doar foamea i se mai vede în ochii lărgiți de frică în drum spre tomberoanele de gunoi în orașul de provincie copleșit sub soarele nemilos de iunie deznădejdea se insinuează parșiv peste tot ... Citește mai mult în orașul de provincie
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376428_a_377757]
-
adolescenți excitați se pipăie febril pe întunericși mănâncă popcorn din pungile jumbo sizeîn orașul de provincie o pisică tărcatăse furișează pe lângă zidul crăpatal unei alimentare -e atât de slăbită încât i se văd coasteleși burta îi e lipită de șira spinării -doar foamea i se mai vedeîn ochii lărgiți de fricăîn drum spre tomberoanele de gunoiîn orașul de provincie copleșit sub soarele nemilos de iunie deznădejdea se insinuează parșiv peste tot... XIII. ADRIAN CREȚU, de Adrian Crețu , publicat în Ediția nr.
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376428_a_377757]
-
vine mașina nemțălăului și e musai să am lărgime... Ce-ai să faci cu o arie la care n-o să ai cum să ajungi?! Fii de-nțeles cum au fost toți megieșii și să rămânem prieteni! Omul, drept acum din spinare, nu făcu decât să-și dea pălăria pe ceafă și să-și șteargă sudoarea de pe frunte. Apoi mestecă un răspuns nerostit și scuipă scurt spre alde Bogatu’, întorcându-i spatele și apucându-se din nou de lucru. Ăluia îi fu
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]