2,860 matches
-
și Florile Bosforului dau oarecare consistență unui peisaj imaginar În care transparența, fluiditatea, cețurile azurate ale mării se conjugă cu culoarea, corespondențele secrete, extazul vieții din serai. Marea și Seraiul sînt cele două spații (cronotopi) ai lumii bosforiene. Unul concentrează splendoarea și moliciunile de orient, celălalt reprezintă spiritul migrator, evaziunea, deschiderea imaginației. E spațiul singurătății mîndre, al melancoliei ce trece prin vecinătatea marilor mituri. Deplasîndu-se spre zona alpină, fantezia lui Bolintineanu caută locurile Închise și Încearcă o penetrație dincolo de linia vizibilului
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
retoricii. Apariția lui Ștefan În tabără este salutată ca o lumină izbucnită din zece mesteceni În flăcări. Intervin, apoi, comparațiile luate din seria simbolurilor alpine: „Ca muntele Ceahlăul din munții din Carpați...” Ștefan Întrunește o „triplă majestate”: faima Învingătoare (vitejia), splendoarea tronului (puterea) și Înțelepciunea. Alecsandri fixează un model pe care Îl va relua În alte poeme: „dragostea (de) moșie”, „erou plin de lumină”, un soare splendid ce sparge negurile istoriei, „ființă - Într-un cuvînt - de-o natură gigantică, divină”. Este
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
îndreptat spre oraș. Seara se îngâna cu noaptea, cerul aducea cu un vag mărăciniș negru ce întemnița lumina...Priveliștea era aridă și cenușie, soarele se amuza crăpând costișele și văile, în vreme ce pământul scrâșnea din dinți...Golful se ivi în toată splendoarea sa: un amplu semicerc înțesat de ferestre semănând cu niște guri înfometate și agitate. Prin intermediul lui Campanella Maffia izbutește să ne ofere fresca unei epoci, a unei condiții umane, sociale și spirituale pe care aroganța cuceritorilor și supușenia celor învinși
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ruinele Castelului. Aici venea cu caprele lui don Terentio și cu câinele, se așeza în firida unui zid la adăpost de soare, și scruta orizontul. Natura își dezvăluia culorile tainice, cele ale înfloririi și ale veștejirii, se oferea în toată splendoarea sa. Era Dumnezeu atât de nemărginit încât putea să se aștearnă deasupra tuturor pământurilor și apelor? Ce erau brațele sale, ochii săi, mintea sa? Dumnezeu se ascundea în acea puzderie de arbori, în cântecul asurzitor al greierilor, în țopăitul gărgăunilor
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
drept servitorii săi credincioși și în schimb... Mulțumesc, Căpitane. Nu am mai vorbit așa cu un om de pe vremea când am pierdut legătura cu marii mei prieteni Ponzio și Mario. Cine știe unde or fi acum. XIX Golful se deschise în toată splendoarea lui: un semicerc amplu și plin ochi de ferestre aducând a tot atâtea guri înfometate și neliniștite. Nava își încetinise înaintarea și marinarii erau în fierbere, se agitau precum lăcustele, fără răgaz. În sfârșit, Marsilia! spuse căpitanul întorcând capul către
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
aceia vor vedea pe Dumnezeu (Mt., 5, 8)<footnote Pr.Prof. D. Stăniloae, „Semnificația luminii dumnezeiești, p. 442. footnote>, precum și cuvintele Sfântului Grigorie de Nazianz: Cu cât teologul progresează în virtute, cu atât își dă el seama mai mult de maiestatea, splendoarea și înălțimea lui Dumnezeu , Care este lumina cea mai curată, dar pentru cei mai mulți inaccesibilă; Care este în Univers, dar și dincolo de univers; Care este întru totul frumusețe, dar și mai presus de frumusețe ; Care se retrage cu atât mai mult
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
lumini Întrebând: ești Tu, Dumnezeul meu? Primește răspunsul: Da, Eu sunt Dumnezeul făcut Om pentru tine, și, iată, că Eu te-am făcut și te voi face, după cum vezi, dumnezeu . Cum această lumină se făcea deasupra sa, asemenea soarelui în splendoarea lui de la prânz, și-a dat seama că era el însuși în centrul luminii, plin de bucurie și de lacrimi A văzut lumina unindu-se, ea însăși, într-un mod de necrezut cu trupul său și pătrunzând încet-încet în mădularele
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
vedea pe Dumnezeu care va fi totul în toate prin lucrările/energiile Sale. Vederea feței luminoase a lui Dumnezeu va fi vederea lui Hristos transfigurat, a firii Sale umane îndumnezeite care, ca <<un candelabru de cristal>>, va face <<să strălucească splendoarea negrăită a firii una în trei Ipostasuri>><footnote Paul Evdokimov, Cunoașterea lui Dumnezeu, Traducerea, prefața și notele Pr.Lect.univ.Dr. Vasile Răducă, Asociația filantropică medicală creștină Christiana, București, 1995, p. 77. footnote>. Mulți sfinți au văzut lumina dumnezeiască încă din
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
rațiune ca la o veritabilă sursă a adevărului. După ce se va fi epuizat cercetarea fiecărei surse de deșertăciune, intervine o schimbare de atitudine, o injectare cu noi energii. Ecleziastul pornește de la lucruri spre interogarea lucrurilor. Întăi oferă spațiu de excelență splendorii lucrurilor, devine cel mai bogat om al timpului său. Apoi se găndește care e rostul acestei splendori. Găndul său devine din ce în ce mai alarmat, mai negator. Defrișează într-una, aruncă la pămănt ceea ce părea trainic, valoros: bogăția, fastul, gloria, ba chiar și
Transgresarea absurdului. O analiză filosofică a Ecleziastului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
deșertăciune, intervine o schimbare de atitudine, o injectare cu noi energii. Ecleziastul pornește de la lucruri spre interogarea lucrurilor. Întăi oferă spațiu de excelență splendorii lucrurilor, devine cel mai bogat om al timpului său. Apoi se găndește care e rostul acestei splendori. Găndul său devine din ce în ce mai alarmat, mai negator. Defrișează într-una, aruncă la pămănt ceea ce părea trainic, valoros: bogăția, fastul, gloria, ba chiar și înțelepciunea și știința. Dacă pănă acum entuziasmul interogativ condusese demersul, de acum se instalează ura, ca premisă
Transgresarea absurdului. O analiză filosofică a Ecleziastului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
din viața proprie o strategie de întîmpinare la condiția finită a vieții. Rezultă că viețile care se rezumă la parcurgerea contingentă a traiectoriei comune dintre naștere și moarte nu se ridică la coerența și configurația unui destin și nici la splendoarea negativă a eșecului. Tot ce nu este destin sau maladie de destin cade în afara esenței umanului, adică în sfera pre-problematică a absenței dialogului dintre finitudine și libertate. Sub destin și sub maladiile de destin, adică sub tensiunea limitelor de depășit
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Când acest dublu transfer de libertate se blochează, o societate își pierde libertatea. O societate este neliberă când cei care o alcătuiesc nu mai primesc și nu mai dau libertate. Cine dintre noi n-a cunoscut măcar o dată în viață splendoarea istoriei care se face peste capetele noastre? De-abia atunci simțim cât e de mare umbra de nefericire care se profilează la orizontul fiecărei alegeri hărțuite de teama unui pariu pierdut. Nu aspirăm oare cu toții în secret să fim scutiți
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
1967, la Atena. Ne vom opri asupra acestei mici scrieri (ea nu depășește 15 pagini), cu speranța că arta ar putea totuși câștiga ceva de pe urma întîlnirii ei cu filozofia, așa cum filozofia, în câteva din marile ei momente, a câștigat forță, splendoare, ba chiar și un plus de umilitate de pe urma întîlnirii cu arta și cu meditația asupra operei de artă. Dar ne vom opri asupra acestei mici scrieri nu în întregul ei, ci atrași de o singură problemă: opera de artă plastică
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Ne gândim că Cioran și Noica sânt doi poli teoretici între care - atitudinal - s-a mișcat cultura noastră: luciditatea pesimistă și optimismul im Trotz. "Nu crezi, îmi spune Andrei, că până la urmă în optimiștii de tipul lui Noica se realizează splendoarea umanității? Ei sânt marii benefici, naturile bune care ne mână sau ne trag înainte." Îmi vine iar în minte îndemnul lui Noica din scrisoarea pe care mi-a scris-o în 1967, la șase luni după ce îl cunoscusem: "Sînt atâtea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
distingi tu în gândirea artistică. Dar pe linia globalismului trebuie să întîlnești și panteismul, asupra căruia o să revin când am să mă opresc asupra fiecărei caracteristici în parte. În ce-l privește pe Leonardo, eu văd în el mai ales splendoarea mecanicismului, una pe care științele au pierdut-o: la Leonardo este vorba deci de o splendoare a mecanicismului de dinaintea științelor. Am rezerve, în schimb, asupra lui Klee. Nu ți se pare mai interesant van Gogh? La Klee e prea mult
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o să revin când am să mă opresc asupra fiecărei caracteristici în parte. În ce-l privește pe Leonardo, eu văd în el mai ales splendoarea mecanicismului, una pe care științele au pierdut-o: la Leonardo este vorba deci de o splendoare a mecanicismului de dinaintea științelor. Am rezerve, în schimb, asupra lui Klee. Nu ți se pare mai interesant van Gogh? La Klee e prea mult experiment, pe când la van Gogh totul este adevăr. Mă opresc acum asupra treptelor tale: cosmogonicul, profeticul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lui Kubrick, un bărbat străbate, în vis, un coridor nesfârșit ale cărui camere, pustii, au ușile larg deschise. Succesiunea monotonă a camerelor nepopulate și terifiante se întrerupe pe neașteptate. În mijlocul unei camere, cu fața întoarsă către ușă, se află, în splendoarea goliciunii ei, o femeie care îi face semn bărbatului să intre. Acesta se apropie și o ia în brațe. Aparatul se rotește apoi încet, ajunge în spatele femeii și atunci vedem că mâinile bărbatului care au cuprins-o s-au înfipt
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Așadar, câtă vreme există obiecte ambigue, obiecte care prezintă, oferă, expun și care, simultan, retrag, ascund, camuflează, totul devine în fond o chestiune de perspectivă și alegere. Comportarea noastră față de aceste obiecte implică întotdeauna opțiunea: vrem să rămânem la nivelul splendorii epidermei sau, printr-un imprudent gest de "dezgolire", vrem să pătrundem în "adevărul" viscerelor? Ce este "mai adevărat" într-un obiect: vizibilul lui imediat? Sau ceea ce este ascuns în el, îndepărtatul, ceea ce nu-ți cade sub mână, dar care, ascuns
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
prăbușirea sistemului de iluzii, este acest ecorșaj existențial. Când ea survine, mecanismul prin care privirea noastră se mulează pe ambiguitatea lucrurilor, dozând întocmai cantitatea de ascuns care trebuie să corespundă fiecărei dezvăluiri, se dereglează. Depresia este insurecția nevăzutului. Suprafața, sediul splendorii, este constrânsă să abdice. Regula este acum a adâncului, a neantului, a prăpastiei, a tot ceea ce până atunci stătuse la pândă. 7 mai De ce oare orice lamentație pe față se instalează în kitsch? De ce a vorbi despre "lucrurile ultime" este
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mai este chemat acum să intre în rezonanță cu personaje, ci unicul lui sistem de referință, unicul lui interlocutor este autorul jurnalului, care este și unic personaj. Rezultă de aici că viețile lor coincid? Răspunsul este: da, în posibilul lor. Splendoarea afectivității umane vine din faptul că ea este mai vastă decât realitatea unei experiențe trăite. Ea este, în esența ei, proiectivă și din această cauză ea poate trece dincolo de granițele unei vieți și poate străbate până la limita ultimă a experienței
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
marginea patului și îmi lua mâna. Mi-o strângea tare, în reprize, ca într-un joc între băieți care își încearcă forța. De sub demonstrația ludică de bărbăție răzbătea, pudică, sfioasă, travestită o fără de margini nevoie de iubire. Atunci îi descopeream splendoarea, sufletul șovăitor ca pașii speriați ai unei balerine, ființa învoaltă care se deschidea într-un evantai de întrebări uimite, toate adresate mie, izvorâte din credința că eu știu totul, că sânt instanța în care s-au cuibărit răspunsurile la toate
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Ca să îi poată stăpâni cu adevărat a coborât la sursa lor, la chineza veche, pe care a învățat-o în paralel cu japoneza. În clipa de față, vorbește, citește și scrie japoneza cu mult peste performanța intelectualului japonez mediu. Dar splendoarea în cazul lui nu constă în realizarea unei performanțe de atletism spiritual. O limbă în sine nu înseamnă nimic fără cultura care a făcut-o cu putință. Lucrul cu adevărat remarcabil este cum învățarea japonezei l-a deschis către spiritualitatea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pentru că nu pot să nu le spună, pornind întotdeauna de la iluzia că spusele lor vor ajunge la ceilalți, îi vor atinge și îi vor schimba. Cuvintele lor "spun totul", ele sânt magnifice, forța lor este enormă, adevărurile rostite acolo și splendoarea rostirii lor ne taie respirația. Și totuși, aceste cuvinte rostite în beneficiul tuturor și care "ar face până și pietrele să plîngă" nu ajung decât la o infimă parte dintre noi și chiar și atunci cel mai adesea sub forma
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ceea ce înseamnă că suferă și suportă pentru toți ceilalți sau care îi ajută pe toți ceilalți să înțeleagă ceea ce ei suferă și suportă ― trec prin lume în chip esențial ignorați, adică necitiți, și mor îmbălsămați între coperțile propriilor cărți, în splendoarea cavourilor care sânt bibliotecile. Cu cât un lucru este spus mai bine, mai apăsat, mai convingător, cu cât atinge mai mult fondul lucrurilor, cu atât ― odată recunoscut ca atare și clasat ― lipsa lui de audiență este mai mare. Dacă nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care se pot spune în cuvinte. Pentru cine Dumnezeu scriem, atunci? Care este rostul pe lume al celor care mizează totul pe cuvânt, care încearcă să salveze cuvintele și apoi să "salveze" lumea cu ajutorul lor? Cum se poate acumula atâta splendoare în zadar și cum ceea ce pare să fi creat lumea ― Cuvântul ― poate sfârși în suprema nevoință? 8 august Scufundătorii din Delos erau faimoși în Grecia antică pentru capacitatea lor de a sta sub apă minute în șir. Socrate îi invocă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]