4,031 matches
-
de felul cum a spus-o. ― Bine, am spus luându-i mobilul și Începând să mi tastez numărul. Sună-mă dacă-i vrei Înapoi. Zâmbetul i se simți și În voce. ― Sau dacă nu-i vreau Înapoi! Am ridicat din sprâncene. ― Sau așa! Chiar trebuie să plec acum. ― Vorbim, zise el. Mi-am ordonat cu greu să ies din cafenea. Odată ajunsă Înapoi pe alee, totul Îmi părea deja un vis. Dar nu fusese un vis. Sau, dacă fusese, nu se
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
vedem la cinci? ― Sigur, răspunse el. Imediat ce am Închis, Bianca a sărit la mine: ― Te vezi cu un tip și mie nu mi-ai spus?! ― Îți spun acum, am râs eu. ― E drăguț? ― Oarecum, am mormăit eu. Ea ridică din sprâncene. ― Bine, da, am recunoscut. E chiar foarte...Înțelegi tu. Bianca chicoti. ― O, cu siguranță că Înțeleg! ― Nu-mi vine să cred că asta chiar costă bani, zise Maria uitându-se scârbită la fusta mini roz bombon pe care o ținea
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
râdea Înfundat. ― Bună David. Și da, am portofelul. ― Minunat, spuse el ironic. Ce ai dori? ― Un capucino, te rog. ― Două, zise Damian. ― Știi, aș putea face eu cinste de data asta, am spus după ce David se Îndepărtă. Damian ridică din sprâncene. ― Drăguță Încercare. ― Vorbesc serios! ― Nu se va Întâmpla! zâmbi el. Nu am mai insistat. Nu părea genul care să renunțe prea ușor. ― Deci, Începu el...cine ești, Alisia? ― Poftim? M-am Încruntat. ― Păi, explică el, nu-ți știu decât numele
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
-mi răspundă: ― Bine, poate că așa e. Dar În fond, o mulțime de concepte ale noastre nu sunt decât scuze. ― Cum ar fi? ― Destinul, răspunse el imediat. Crezi În el? ― Nu știu, am ezitat eu. Uneori. El ridică ușor din sprâncene. ― Tu nu crezi, am constatat eu. ― E doar o scuză, după cum am spus. O scuză pe care o folosesc toți cei care așteaptă ca lucrurile să se Întâmple... ― În loc să facă ei În așa fel Încât să se Întâmple. Un zâmbet
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Numai că bătrânul a aflat de venirea mea. Altfel cum să mă întâmpine așa? De unde a aflat, însă? Aha! Asta-i mâna țigăncii! Numai ea a știut de gândul meu. De acest lucru m-a convins privirea bătrânului, furișată pe sub sprâncenele stufoase, și zâmbetul ghiduș ascuns în colțul gurii. M-am întors cu fața spre el, și în loc de vorbe, am dat din cap, semn că sunt plăcut surprins de primire. Bătrânul tace...Acesta-i semn sigur că mă lasă să descopăr
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Obraznicul! Brigit s-a întors către Joey, iar Joe s-a întors către Brigit și amândoi au exclamat: —Obraznicul! Luke și Johnno, care păreau uluiți, au spus la unison: —Obraznicul! Melinda s-a uitat la Tamara, Tamara a ridicat din sprâncene către Melinda, iar Melinda a zis: —Să nu uităm să cumpărăm niște lapte în drum spre casă! — Gaz, băiete, a zis Luke atunci când rumoarea și țipetele s-au mai potolit. Ți-am tot explicat, băiete, că nu poți să spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
atât, a zis Luke în ai cărui ochi amintirile aprinseseră luminițe jucăușe. Mă preocupa grozav mortificarea trupului. Mă legam strâns cu tot felul de chestii. Era așa, ca o formă primară de sado-masochism, înțelegi? m-a întrebat el ridicând din sprâncene. I-am zâmbit încurajator. Numai că n-am găsit nici o funie în garaj, așa că a trebuit să fur cordonul de la halatul maică-mii. Cordonul ăsta mi l-am înfășurat strâns în jurul taliei. Au urmat vreo două zile bune de agonie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de-a dreptul stânjenitoare. OK, John Joe, n-ai vrea să ne citești povestea vieții tale? în momentul ăla s-a auzit un oftat general de ușurare. John Joe era bătrânul. De fapt, era de-a dreptul preistoric. Avea niște sprâncene enorme și un costum negru care începuse să lucească din cauza uzurii. Mai târziu am descoperit că ăla era costumul pe care îl purta la ocazii speciale: la nunți, înmormântări, la vânzările de boi neobișnuit de profitabile sau când era închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a întors la studiul pantofilor mari și negri pe care-i avea în picioare. A urmat un nou moment de tăcere. în sfârșit, Mike a spus: —Ăăăă, n-ai dat prea multe detalii. John Joe a aruncat o privire pe sub sprâncene, a strâns din umeri și a zâmbit cu blândețe. Da, a zis Chaquie. Nici măcar nu ai amintit de problema cu băutura. John Joe a dat strâns din umeri și a zâmbit din nou, uitându-se tot pe sub sprâncene. Era genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
privire pe sub sprâncene, a strâns din umeri și a zâmbit cu blândețe. Da, a zis Chaquie. Nici măcar nu ai amintit de problema cu băutura. John Joe a dat strâns din umeri și a zâmbit din nou, uitându-se tot pe sub sprâncene. Era genul de om care, la trecerea unei mașini pe șosea, s-ar fi ascuns într-un tufiș. Era un om de munte. Un om al pământului. Era ca un vierme de mlaștină. —Ăăăă, poate vrei să ne povestești mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a spus ea cu mândrie. Ai fost plecată o perioadă îndelungată, așa că s-ar putea să nu știi, dar Monkstown e un cartier cu mare căutare. E plin de staruri pop. Chris de Burgh locuiește în josul străzii. M-am cutremurat. —Sprâncenele cântătoare? Ei, cu asta s-a dus dracului cartierul! Era imposibil să fie cu-adevărat fericită că e vecină cu el, nu? Sper că nu-l auzi când repetă, i-am dat eu înainte. Ar fi îngrozitor... Când i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
toată povestea aia cu Luke. Dacă un alt bărbat voia să stea de vorbă cu mine, atunci însemna că nu eram chiar atât de lipsită de valoare pe cât mă descrisese Luke, nu-i așa? L-am urmărit pe Chris pe sub sprâncene în timp ce frământa niște pâine neagră. Am oftat. Mi-aș fi dorit ca pe fundul de lemn să nu fie pâinea aia, ci sfârcurile mele. La un moment dat l-am văzut vorbind cu Misty O’Malley, care îi spunea probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mă căptușise așa de bine. Povestea asta avea să-i scoată lui Chris neobrăzarea pe nas. Cum își permitea? Uleiul în care se prăjesc cartofii! Drama mea era o treabă serioasă. —A venit vreun chestionar? m-a întrebat ridicând din sprâncene. Intrând imediat în defensivă, am dat capul pe spate. —De unde știi? De obicei, primul ajunge la două zile după internare, mi-a spus Chris cu o expresie serioasă. Spre ușurarea mea, părea să fi încetat să-și mai bată joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
da. —Eu nu cred că e așa, John Joe. Vineri te-am întrebat dacă ți-ai pierdut vreodată virginitatea. Ești pregătit să-mi răspunzi la întrebarea asta? John Joe își privea ghetele. Nici măcar nu încerca să tragă cu ochiul pe sub sprâncenele stufoase. Era clar că Josephine nu avea să aibă același succes ca acela repurtat în ziua precedentă cu Neil. Eram aproape convinsă că nu era nimic de descoperit în legătură cu John Joe. Greșeam. —Povestește-mi despre copilăria ta, a sugerat Josephine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
clipa în care am izbutit să mă extrag din canapea, cu un efort care-a a azvârlit-o pe Brigit cât colo, cu cine credeți c-am dat nas în nas? Cu nenorocitul de Luke Costello! Care a ridicat din sprâncene cu un dispreț usturător și-a zis „Bună, Rachel“ pe un ton atotștiutor și extrem de umilitor. După care a zâmbit, iar în ochi i s-a aprins o luminiță care m-a speriat. 34tc "34" —Scoate-ți rochia, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a zis c-a fost așa de dezgustător că lui taică-său i-a venit să vomite. Noi n-ar fi trebuit să știm nimic din toate astea. O auzisem pe mama zicând „Șșșșș, pereții au urechi“. Apoi încruntase din sprâncene. Dar Dan Bourke, care avea informații din interior, ne-a povestit totul. Ne-a zis că omul fusese lovit cu un vătrai, așa că eu am dezvoltat un interes deosebit pentru vătraiul nostru și m-am întrebat dacă obiectul ăla putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Chaquie și toți ceilalți i-au făcut loc fără să se împotrivească. Asta dovedea că știau că între mine și Chris exista o legătură specială. Chris mi-a trimis un zâmbet care era făcut doar pentru mine, apoi a ridicat sprâncenele ca și cum m-ar fi întrebat „Ești bine?“. Judecând după îngrijorarea care i se citea în ochii de un albastru pal, era limpede că scăderea interesului de care-l bănuisem fusese numai o închipuire a minții mele. Chris s-a așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o oglindă, omul a început o conversație care ar fi trebuit să mă destindă. — Deci ești de la Cloisters? m-a întrebat. —Arrrr, am încercat eu să dau din cap. —Alcool? —Gro. Am încercat să dau un răspuns negativ ridicând din sprâncene. —Groguri. —A, droguri? Am fost ușurată că vocea lui nu suna dezaprobator. Deseori mă întreb cum îți dai seama dacă ești alcoolic, a continuat el. Am încercat să spun „Păi, n-are nici un rost să mă întrebați pe mine“, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dar m-am temut să nu par insensibilă dacă mă ștergeam. —Stomatologia e profesia în care se înregistrează cea mai mare rată a sinuciderilor. îți vine să crezi? Am încercat să-i transmit toată compasiunea mea ridicând de zor din sprâncene și scăpărând din priviri. Sigur, e o viață foarte singuratică. Toată ziua te uiți în gurile oamenilor. Saliva care mi se prelingea pe obraz se transformase într-o veritabilă Niagara. — Toată ziua, fir-ar să fie! După asta, doctorul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu ochelarii la ochi. Arătau ca The Blues Brothers. Deci, a început Helen conversația, ți-ai călărit bărbatul? — Da, am răspuns eu cu o voce tremurătoare. Apoi am făcut o pauză și-am adăugat: —Și nu. Helen a ridicat o sprânceană din spatele ochelarilor de soare. — Da și nu? Sex oral? Eu am clătinat din cap. îmi părea rău că răspunsesem fiindcă nu voiam să vorbesc despre chestia aia. Dă-mi voie să-ți amintesc, a insistat Helen, că sexul anal nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de frică, Helen? Asta până într-o zi când Helen a dat nas în nas cu Nola și cu mine. Eram în oraș. —Tu ești Nola? a țipat ea cu o neîncredere aproape palpabilă. Dar arăți... Nola a ridicat o sprânceană, într-un gest întrebător care era teribil de șic. —Arăți normal, a scăpat Helen porumbelul. Mai mult decât normal. Minunat. Ce păr și ce haine ai... — Astea nu-s nimic, fetițo, i-a răspuns Nola cu vocea ei cântată. Stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
c-o citește. O altă fată i-a urmat exemplul. Una după alta, toate petrecărețele au adoptat expresii de o seriozitate academică, și-au îngustat ochii ca și când ar fi absorbit un pasaj teribil de profund și și-au încruntat ușor sprâncenele într-o poză caricaturală a intensității școlărești. Patrick exulta. Una dintre fete își ținea cartea cu susul în jos, dar nimănui nu i-a păsat. știam că era o ședință foto absolut inocentă, dar, cu toate astea, m-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
să vorbești cu el, mi-a zis Bea, chiorându-se să vadă dacă nu mi-a rămas vreo bucățică de mini-quiche printre dinți. Trebuie. Dacă nu vorbești cu el, eu nu mai discut cu tine niciodată. Harry a ridicat din sprâncene și, plin de înțelepciune, a considerat că acesta e momentul potrivit să facă o vizită la bar. * * * Déjà vu. Cu două săptămâni înainte de ceremonia de absolvire a lui Randall (nu mai trebuie să precizez că acesta a fost un eveniment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
numărul de la biroul lui Vivian Grant. — Grant Books, cum vă pot ajuta? mi-a răspuns direct o asistentă cu voce obosită. — Aș putea vorbi, vă rog, cu Vivian Grant? Capul Marei s-a ițit încet deasupra zidului despărțitor, cu o sprânceană ridicată artistic, în sus. — Cine să spun că o caută? m-a întrebat asistenta. — Claire Truman. Sunt o prietenă a lui... Am auzit declicul produs de cineva care a ridicat receptorul pe o altă derivație. — Poți să ajungi aici într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
lui Carolyn Bessette Kennedy - decât petrecusem ca să mă îmbrac în ultimele trei luni. Apoi Bea și-a făcut apariția în garsonieră cu trusa ei enormă de machiaj, după care a început, disperată, să-mi caute pomeții și să-mi aranjeze sprâncenele. În ochi avea o sclipire febrilă care spunea că așteptase ani de zile să aibă șansa să facă chestia asta. Eram fericită fiindcă făcusem toate eforturile astea. Îmbrăcat într-un costum în dungi (care acum era nițel cam umed) și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]