3,241 matches
-
pe lângă vaduri, dar nu chiar În mijlocul drumului. Nu le vezi decât dacă ești de-al locului, sau dacă știi dinainte unde să le cauți. Am dat din cap. M-am ghemuit lângă ciudata făcătură. Am atins-o. - Vrei să le spulber? mă Întrebă Minos. Am clătinat din cap. - Lasă-le. Dar, ce-ar fi să trimiți vreun om de-al tău după mine? Să-mi spună ce vor urmăritorii... Dacă aflu ce-au pus la cale, o să știu cum să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am fi bucurat degeaba, ca și cum pruncii, chiar, ni s-ar fi născut prostește, pentru că nimeni n-o să mai rămână ca să-și amintească. Și, chiar dacă ar rămâne careva, cu ce vorbe să-și amintească? Cu alea pe care vor să le spulbere răzvrătiții de-i aduce Enkim Încoace cu semnele lui? Cu limbile nenăscute și multe de care ne Învață ăia pe care-i conduce Enkim la Krog? Se sumeți apoi: - În urma ta, oameni răi dat Umbrei multe neamuri. În urma ta vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
lăsat-o În spatele meu nu s-ar mai fi Întâmplat. Netrebnic de baltă ce e! L-am cărat cu mine, iar el... - De ce credeai că a venit cu tine, toiag al Tatălui? De ce? Ca să-ți stea În picioare și să spulbere În cele patru vânturi cele rămase de la Tatăl. - Da. Blestematul. Da. I-am Întins lui Logon mâna cu degetele rășchirate. El zâmbi, Îmi răspunse cu același gest și, deodată se posomorî. Ar fi vrut să mai spună ceva, dar Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Or să vină și la mine, după cum am auzit că au făcut cu toate neamurile de la Miazănoapte... Or să ne spună să facem așa și așa. Pe Dogoni, care deloc n-au vrut să-i bage În seamă, i-au spulberat În cele patru vânturi, de aleargă și acum prin deșert, ca bezmeticii. - Măi, N’jamo! Spune-le că o să faci numai ce vor ei, dar după ce pleacă, fă ce vrei tu să faci, i-am spus, deși mintea Îmi stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nimeni praf din ăsta? N’jamo râse și mai și, iar eu m-am prefăcut că mă molipsesc de la el. După ce ne-am potolit, i-am zis: - Mai bine m-ai ajuta pe mine, măi, N’jamo. - Și să ne spulbere, ca pe Dogoni?! - se holbă el. Ce folos ar avea Tatăl ca eu să fac ce a spus el, iar vrăjmașii tăi să ne facă apoi una cu pământul? - Vrăjmașii mei sunt și vrăjmașii tăi. - Deocamdată sunt doar vrăjmașii tăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
-i facem una cu pământul. Dar Krog : - Ba, dacă i-a cuprins frica, să-i mai lăsăm să fiarbă nițel. M-am ridicat. Ceilalți m-au urmat deîndată, iar liniștea Înstăpânită printre neamurile noastre câtă vreme stătusem la sfat, se spulberă cât ai bate din palme. Zvon de glasuri, horcăieli, bubuituri, icnete, chiote - prinseră din nou a se ridica de pe țărm, acoperind mormăitul Mării. Nu mai văzusem niciodată atât de mulți oameni și femei la un singur loc. Unii trebăluiau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
noi și care ne-a făcut să te căutăm a fost că pe Krog Îl vânează unii care nu-l mai recunosc pe Tatăl de strămoș. Pentru asta ne-am luptat În sânge până la glezne pe malul unei mări calde, spulberând parte din cei ce-ți luaseră urma. Tot În numele Tatălui ce ne-a scos din Ceața Adâncă ne-am ciocnit cu alții, Înainte să trecem brațul de mare către aceste pământuri. De-asta ni s-a stins un neam Întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
din pânza de păianjen și păianjenul o să moară. Ia zi, am schimbat vorba, crezi că termină Logon luntrele alea până ajung vrăjmașii aici? - Scept e om aprig, iar oamenii lui sunt vânjoși, că de-aia n-am reușit să-i spulberăm până acum. Scept ăsta o să-și alerge vânătorii de-o să le dea sângele pe nas. Dacă nu apucăm să plecăm iute-iute spre ghețarul cu Gemeni, tot o să luptăm, așa cum am poftit eu, Îmi făcu el cu ochiul. - Parcă ziceai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Nu că l-ar iubi din cale afară pe Tatăl, dar pentru oamenii ce-l urmează, unul ca Dupna e tocmai bun. Nici că-i trebuie lui Scept să mai chibzuiască la altceva, ca să tabere peste Gupal și să-i spulbere neamul. M-am dus la Gupal și i-am spus toate astea. Of, of, se tot plângea el În felul acela al lui, care nu supăra pe nimeni. De acum Însă, vorba lui dulce nu mai avea cum să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
iar tu l-ai trădat pe Krog. Neamurile trebuie să vadă că sunteți, și unul și altul, În puterea mea. - Pricep. Dar de ce vrei să ți-l faci pe Scept vrăjmaș de moarte? Până una-alta, el vrea să te spulbere doar pentru că ține cu un altfel de Tată, nu cu cel vechi. Dacă Îl Învingi și-i spulberi neamurile, o să fie ca după orice luptă de sânge. O să plece și-o să-și lingă rănile. Dar dacă ți-l faci vrăjmaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
puterea mea. - Pricep. Dar de ce vrei să ți-l faci pe Scept vrăjmaș de moarte? Până una-alta, el vrea să te spulbere doar pentru că ține cu un altfel de Tată, nu cu cel vechi. Dacă Îl Învingi și-i spulberi neamurile, o să fie ca după orice luptă de sânge. O să plece și-o să-și lingă rănile. Dar dacă ți-l faci vrăjmaș de moarte, chiar și Învins o să-ți ia urma, ca să te dea Umbrei și să te batjocorească. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pielea Îi era albă precum laptele. Părul negru și mătăsos Îi era prins În cozi groase și avea dinții albi, mari și neciobiți. Era atât de voinic Încât nu mă lăsa să mă mișc nicicum și se pregătea să-mi spulbere fața cu un topor scurt. - Piei, mutule! Câine puturos ce ești! L-am mușcat de mână cu toată puterea, dar el tot Își abătu toporul asupra mea. Abia dacă am apucat să-mi acopăr fața cu celălalt braț, că durerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
a vorbit despre femeia aceea. Amărâtul nu izbutise nimic cu ea, și asta Îl făcea să râdă și mai tare. Apoi, m-am Întors În mijlocul satului. - Și acum? Întrebă Barra, mutându-se nerăbdător de pe un picior pe altul. I-am spulberat În cele patru zări. Noi ce mai facem? - Ce-ai vrea să facem, Barra? Ne continuăm drumul. - Tată din cer... Dar cât mai călătorim? I-am Înfrânt, Krog! I-am făcut una cu pământul. - I-am făcut una cu pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Albă afirma acest lucru. În general, studenții erau ca „mările Înțesate de scrumbii”. Media anuală a taxelor de colegiu se ridica la treizeci de mii de dolari. Dar ce Învățau studenții? Universitățile erau permisive, laxe. Puritanismul de altă dată se spulberase. Relativismul susținea că ce e drept În San Domingo e nedrept În Pàgo Pago și că normele morale sunt departe de a fi absolute. Ravelstein nu era un inamic al plăcerii și nu se Împotrivea dragostei. Dimpotrivă, vedea În dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Elizabeth Taylor și aproape o oră a urmărit‑o prin mulțime. I‑a făcut plăcere mai ales faptul că a recunoscut‑o. Era atât de fanată, Încât Îți venea greu s‑o recunoști. Și părea conștientă că farmecul i se spulberase. - N‑ai Încercat să‑i vorbești? - Nu. - Ca autor al unui best‑seller ești pe picior de egalitate cu oricare alte celebrități. - Ba nu. Ravelstein și cu mine ședeam, așa cum făceam de ani de zile, În living‑room, iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și ați început să deveniți om... vreau să spun... om obișnuit... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Așa crezi? Crezi că voi deveni un om obișnuit? HAMALUL: Cam așa se întâmplă... Întâi deveniți un om obișnuit și după aceea se rupe totul... se spulberă totul... Se duce totul dracului. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Oare am devenit deja... om? HAMALUL: Nu știu. Poate că da. Puțin. Spuneți că a început să vă fie frică? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da. Mi-e frică de mai multe lucruri... De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
al Wehrmacht-ului. Pe peretele sălii de mese era o mare pictură murală, un tanc venind pe un minunat drum șerpuit de țară. În pictură strălucea soarele. Cerul era senin. Această scenă bucolică era însă pe punctul de-a fi spulberată. Într-un desiș din prim-plan se afla o mică ceată veselă de confrați ai lui Robin Hood cu căști de oțel, ingineri a căror ultimă șotie era să mineze drumul și cu un tun anti-tanc și o mitralieră ușoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
devină experimentată, matură și utilizatoare de compromis. Și bineînțeles că n-are nici bani. MAREA DEZAMĂGIRE Nu există dezamăgire mai mare decât să vezi că noua planetă pe care ai descoperit-o e de fapt un pustiu fără viață. Speranțe spulberate; aceleași raporturi preliminarii terne, aceleași răspunsuri morocănoase de la bază. Universul rămâne lipsit de imaginație, nu-i așa? întreabă generalii și amiralii folosind o frază lansată nu se știe exact de cine, iar inimile se strâng de fiecare dată când ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mult mai multă tensiune în timp decât ar fi generat o explozie adevărată. Investigația neoficială începută de Ben și de Steve nu a scos nimic la iveală. Nici una dintre asistentele directorului de scenă nu fusese în culise, astfel că se spulbera speranța existenței unor martori; acestea aranjaseră recuzita, după care se retrăseseră în cafeneaua din zonă ca să mănânce ceva pe fugă. Ben fusese cu directorul personalului de primire a spectatorilor, iar echipa, așa cum era și normal, fusese jos, în club, cu excepția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
frunza arsă tremură un strop Pe sanie colb - unde sunt zăpezile de altădată Ninge liniștit - în clinchet de zurgălăi gonește sania Atâta liniște - în noapte avalanșa fulgilor de nea În abisul nopții strălucește muntele - cad fulgii de nea Vântul tăios spulberând roiul de fulgi și-n ripostă nămeți Avalanșă-n munți - în clinchet lin de zurgălăi trecea o sanie Gene albite - sub voalul de ninsoare alți pași rătăciți Zdrențe negre-n nuc - doar ciorile-s culoarea din iureșul alb Pescăruși și
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
lunecâd cascada de nea Pretutindeni alb - peste troiene calcă țanțoșă cioara Urme de vrăbii filigran pe zăpadă - drumurile noastre Trosnesc arinii zborul lebedelor sculptat în ghețuri Ajun de Crăciun - din streșini potop și sub brad... primii ghiocei După sărbători se spulberă chiciura tulburând tăcerea Încă un an sfârșit în bradul aruncat doar flori de chiciură Iarăși ninsoare - ce verde-i căciula de lână cu flori roz Zarva ciorilor - în colivia din geam canarul tăcut De pe ramuri doar puful alb alunecând - singurul
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
nasul roșu Stejar putrezind - pământul îl înghite pe cel de el hrănit POEME IN STIL HAIKU Cântec ce doare - în apusul de soare o pasăre spin Peltea de gutui pe felia de pîine - soare pe plajă Foșnind pe pneuri timpul spulberă praful - rumoare-n oraș Cuvinte seci sunând a pian dezacordat - iarna iubirii Adormire în poziție fetală - melc pe nisip Concert în luncă - auditoriul atent doi ochi de buhă Rază de soare lasou peste țurțur - cade o lacrimă Dimineață roz - cafea
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
le-au transformat în pârloage și din care au folosit de abia treizeci la sută din lemn. Ca să evite munca de tăiere, aruncau în aer copacii mari cu praf de pușcă, distrugându-i pe cei mai mari care, căzând, îi spulberau pe cei mici. În acest fel, în cinci ani, o echipă de tăietori de lemne a distrus pădurile din Pennsylvania. La începutul secolului, în Statele Unite, se distrugeau peste zece milioane de hectare de pădure pe an. Când a fost descoperită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Ambrogiani, neconsiderând necesar să explice că „noi“ erau Carabinierii, iar „cazul“, deversările ilegale. Nici nu știu dacă e de datoria noastră să fim atenți la asta sau să reacționăm În vreun fel. Nici unul nu voia să fie primul care să spulbere tăcerea pe care-o aduse gândul acesta. În cele din urmă, Brunetti zise: — Interesant, nu-i așa? — Că nimeni nu pare răspunzător să Întărească legea? Dacă există legi? Întrebă Ambrogiani. — Da. Înainte să poată dezvolta subiectul acesta, ușa de la intrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
prin această perioadă. Alegerile inocente sunt influențate foarte mult și de prieteni. De aceea, trebuie să am mare grijă în alegerea anturajului, deoarece un prieten adevărat se găsește foarte rar. După ce copilul trece prin aceste momente, lanțurile și lacătele se spulberă, iar copilul se transformă în adult și este lovit de realitatea care nu este întotdeauna plăcută! Mă simt singur și neajutorat când mă gândesc că vor veni și acele clipe... Până atunci, pot doar să visez, să alunec printre stele
Trebuie să devin adult?. In: ANTOLOGIE:poezie by Vlad-Ionuţ Gabor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_677]