5,301 matches
-
ea. M-am mulțumit să Încetinesc pasul pentru a mă uita mai bine la faimosul profesor care se Îndepărta pe o stradă piezișă. Oare ar fi trebuit să-i vorbesc lui Jennifer despre el și să-i spun că mîncasem spumă de ciocolată acasă la acel domn bătrîn? Doar nu era s-o plictisesc povestindu-i copilăria mea și, de altfel, nu știam cum se zice „spumă de ciocolată“ În englezește. Continuaserăm să mergem spre podul Mont Blanc și spre străzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
trebuit să-i vorbesc lui Jennifer despre el și să-i spun că mîncasem spumă de ciocolată acasă la acel domn bătrîn? Doar nu era s-o plictisesc povestindu-i copilăria mea și, de altfel, nu știam cum se zice „spumă de ciocolată“ În englezește. Continuaserăm să mergem spre podul Mont Blanc și spre străzile În pantă abruptă din orașul vechi. Văzîndu-l pe Jean Piaget cum se face nevăzut cu bicicletă cu tot, Îmi spusesem că tocmai am avut o vedenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Erau un cuplu acum. Un cuplu frumos În micul lor balon al iubirii. Au comandat, au cinat, au băut șampanie, au vorbit, s-au sărutat. El Îi spunea „iubito“, ea Îi spunea „iubitule“. — Iubito... zise el, după ultima Înghițitură de spumă de ciocolată. — Da? — Plec la Paris la sfârșitul săptămânii. Inima Încetă să-i mai bată. Știa că urma să-și vadă prietena Într-o bună zi, dar credea că asta o să se Întâmple nu atât de curând. Persoana aceea atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
strecură din pat, retrăgându-se În cea mai Îndepărtată cameră a casei și Închise ușa, fericită că era singură. Apoi intră În baie, Închise ușa, ca și când nu erau destule uși Încuiate Între ei, și se cufundă În cada plină de spumă. Ce vis Îngrozitor! Drumul cu mașina Înapoi de la restaurantul italienesc o traumatizase. Nu fuseseră certuri pe un ton ridicat, doar puternicul lor dezacord mut. Tăcerea lui rece fusese o modalitate eficientă de-a o Împinge pe un drum pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
am ațipit și m-am trezit seara. Abia atunci mi-am reamintit de stâncile de marmură și m-am mirat că nu se vedeau nicăieri. Singurele stânci erau cele din apă, acoperite pe jumătate de licheni, negre și lucind de spuma care se scurgea de pe ele la fiecare val. Prin ferăstruica gheretei sale, portarul m-a măsurat scurt din cap la picioare, m-a evaluat și probabil rezultatul nu mi-a fost foarte favorabil deoarece m-a poftit să nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu mai bătea în geam. Era mult după-amiază. M-am așezat cu coatele pe pervazul ferestrei și priveam marea care se clătina luminoasă sub un cer indolent. Pescărușii țipau, fericiți sau cruzi, era greu de știut. Valurile spălau țărmul cu spuma lor albă. Era o zi splendidă, frumoasă ca un păcat. Dintr-odată, m-a copleșit o senzație plăcută și nouă pentru mine; memoria își pierduse parcă din greutate. Ah, binecuvântată stare. Mă simțeam ca o pivniță goală din care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
țărm nu era foarte deosebită de cea întâlnită pe alte țărmuri pustii. Vântul sufla la fel, soarele răsărea din valuri, iar ploile (din fericire ploua rar) erau, ca pretutindeni la mare, plicticoase; întunecau orizontul și nu mai vedeai nimic dincolo de spuma albă a valurilor. Dar cum te apropiai de zona stâncilor de marmură, totul se schimba. Am avut un adevărat șoc când am dat cu ochii de ele. Stâncile erau veritabile dune de marmură între care creșteau scaieți cu flori violete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
spital la mare care să mă primească. M-am angajat la un spital de nebuni. 10 noiembrie N-am văzut până acum un om pus în cămașă de forță. E ceva îngrozitor. Se zbătea, se zvârcolea, se apăra, urla, făcea spume la gură, i-a zgâriat pe îngrijitori. Până la urmă l-au biruit. 12 noiembrie Simt din nou că mi-am greșit meseria, într-o bună zi, dacă voi rămâne aici, vor fi siliți să mă vâre și pe mine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în apă, lovind dezordonat apa cu mâinile, ba chiar am avut impresia că mi-a aruncat o privire, implorându-mă să-l ajut, să-l salvez, dar buldogul l-a ajuns, i-a sărit în gât și, după câteva zvârcoliri, spuma valurilor era roșie în jur. Portarul a fost primul care s-a desmeticit. A ieșit din gheretă cu o pușcă de vânătoare, pe care nici nu observasem până atunci că o ținea acolo, și a tras în câine. Prea târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ara evitat întâlnirile cu bătrânii. După ce înotam, mă apucam de lucru, la piatra funerară a Tuberculosului, și ciopleam până seara, cu o scurtă întrerupere la prânz când mă opream sa mă odihnesc, ronțăiam niște biscuiți cu ochii la balta de spumă pe care o făceau valurile la țărm, sau chiar ațipeam puțin. Dar când am vrut să-mi reiau rolul obișnuit, am constatat că peluza era goală și că nimeni nu mă aștepta. M-am mirat. Nu înțelegeam. Dinu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fericire de neatins. Deodată a căzut Înapoi pe spate, cu ochii părând a-i ieși din orbite. Convulsii groaznice făcură trăsăturile feței lui să se zguduie neomenești, aidoma acelor pe care bateria lui Volta le produce pe chipul cadavrelor. O spumă albăstruie Îi Împurpurează buzele, din care iese o voce șuierătoare și gâtuită, ca aceea a unui hidrofob, deoarece când ajunge În faza paroxistică, așa cum bine zice Charcot, această Înspăimântătoare maladie care este satyriasis-ul, pedeapsa desfrâului, imprimă aceleași stigmate ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cu jăratic se atenuase, iar acoliții lui Madame Olcott stinseseră toate felinarele puse pe jos. Biserica era luminată doar de raza felinarelor din naos. Și Încet-Încet, minunea se realiză. De pe buzele lui Theo Fox Începea să iasă un fel de spumă albicioasă care treptat se solidifica, și o spumă de același fel, cu ceva Întârziere, Începea să iasă și de pe buzele fraților lui. „Curaj, frățiori“, șoptea insinuant Madame Olcott, „curaj, faceți-vă curaj, așa, așa...“ Dansatorii cântau Într-un ritm inegal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Olcott stinseseră toate felinarele puse pe jos. Biserica era luminată doar de raza felinarelor din naos. Și Încet-Încet, minunea se realiză. De pe buzele lui Theo Fox Începea să iasă un fel de spumă albicioasă care treptat se solidifica, și o spumă de același fel, cu ceva Întârziere, Începea să iasă și de pe buzele fraților lui. „Curaj, frățiori“, șoptea insinuant Madame Olcott, „curaj, faceți-vă curaj, așa, așa...“ Dansatorii cântau Într-un ritm inegal și isteric, Își legănau capetele și apoi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cățăra la loc pe trupul lui ca și cum ar fi fost un animal ce voia să dea cu ciocul. La capătul acelui vârf se formau două excrescențe retractile, ca niște coarne de melc uriaș. Dansatorii aveau ochii Închiși, gurile pline de spumă, fără să Înceteze mișcările de rotație În jurul lor Înșile, Începuseră În cerc, pe cât le putea permite spațiul, o mișcare de revoluție În jurul Pendulului, reușind ca prin minune să se miște fără să-i Întretaie acestuia traiectoria, Învârtindu-se tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Își spune Diavolul, lasă-l să mai fiarbă puțin. Lasă-l să-și Închipuie că ar putea să mă Înfrîngă. Nu are cum ca din acest conferențiar mobilizator Între două vîrste să iasă o creatură nouă și proaspătă, strălucind de spuma inocenței și a ironiei transcendente. Nu există precedente. Diavolul apucă o frunză ce-i este la Îndemînă și și-o Îndeasă Între buze. Șuieră În ea „I Did It My Way“. Un pictor ambulant ridică ochii să vadă cine cîntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
să instaurezi religii simple prin utilizarea unor zei mărunți & cum să Îi reabilitezi pe fanatici“, „Cum să te bucuri de micile plăceri ale vieții fără să duci mîna la portofel“, „Cum să te simți iubit cînd toată lumea te urăște cu spume“. Cursanții Învață cum să Își recapete imaginația pe care au pierdut-o În timp ce Își cîștigau averile. Prin utilizarea unui sistem de zece puncte, În care fiecare milion de dolari echivalează cu pierderea unei UI (unitate de imaginație), programul Încearcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
la călătorii lungi și Întortocheate pentru a se „găsi“ pe ei Înșiși, dar mulți au renunțat cînd au descoperit că, de fapt, cosmosul se cacă pe personalitățile lor. Wakefield presupunea că acest val de căutători lăsase În urmă doar o spumă de cititori de tarot, de lucrători holistici de trupuri și oameni ca Zelda. Dar Reverendul Telluride... era cu totul altceva, o femeie oarbă, cu un dulap plini de aripi, o regină a tălpilor. Într-o noapte, În plus față de praful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
fi lipsit cu bucurie. Henrietta îngenunche pe marginea căzii victoriene uriașe și o săpuni pe Lottie pe spate. Lumina soarelui care apunea se reflecta pe somptuosul tapet cu reproduceri din Burne-Jones din spatele ei. — Bănuiesc, zise Henrietta suflănd un vălătuc de spumă înspre prietena ei, că următoarea invitație va fi la botez. Fran clătină din cap. Ăsta era unul din lucrurile la care chiar se gândise și luase deja o hotărâre. Ar fi nedrept față de Laurence să rămână însărcinată imediat după nuntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
erau considerați un fel de politici, un fel de trădători. Mă uitam pe pereți și așteptam să treacă timpul. Și la apel; înainte de apel se băga niște ochelari de sudor în cameră, d-ăia de autogenă. Ăia erau stropiți cu spumă din asta de ciment. Nu se putea vedea prin ei. Ți-i dădea să-i pui la ochi, se uita la tine să vadă dacă ți i-ai pus, p-ormă intra în cameră să controleze gratiile. Ca să nu vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
sunt plini. - Să fie primăvara?" ÎNFRIGURARE Livada s-a încins în somn. Din genele-i de stufuri strâng lacrimi de văpaie: licurici. Pe-o coastă-n vreji de nouri crește luna. Mâni tomnatice întinde noaptea mea spre tine și din spuma de lumin-a licuricilor verzui ți-adun în inimă surâsul. Gura ta e strugure-nghețat. Numai marginea subțire-a lunii ar mai fi așa de rece - de-aș putea să i-o sărut - ca buza ta. Îmi ești aproape. Prin noapte simt
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
cremă Darphin străveche, care pretinde că te revigorează și te revitalizează. Pregătesc o baie fierbinte (la ce sînt bune weekendurile În care nu ai grijă de copii, dacă nu să-ți satisfaci cîteva capricii, Îmi zic) și mă Întind În spumă, savurînd senzația Împachetării faciale și luxul unui răsfăț pe care nu mi l-am mai Îngăduit de cînd s-a născut Tom. După vreo două ore, abia de mă mai recunosc. Îmbrăcată În noul pulover de cașmir, care se presupune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
pe frunte râzând. S-a declanșat o adevărată distracție, de la care s-a abținut doar severul Faroald. La scurtă vreme după avalanșa de pupături, omul a avut un atac de epilepsie și a început să se rostogolească pe jos, făcând spume și sfâșiindu-și pielea feței cu unghiile. Atunci le-am spus servitorilor și țăranilor care se strânseseră buluc în spatele nostru: - Uitați-vă la un biet nebun care spune numai tâmpenii. Ar putea să-i atace și pe fiii voștri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
soarelui acasă, cu uneltele pe umăr. S-au uitat la mine și și-au lăsat capul în pământ. L-am auzit pe un copil spunând: - Uită-te, e plin de sânge pe haine. Calul, vlăguit și cu botul plin de spumă, înainta încet, oprindu-se când și când pentru a-și trage sufletul. Am rămas ca o statuie sub stejar, în vreme ce longobarzii s-au apropiat de mine, muți. A venit și Faroald, și atunci am descălecat, am desfăcut armele romanului de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe dinăuntru fin granulată, ca o gogoașă de mătase. Acum Însă e uscată, aproape abrazivă. Elio se ridică În șezut, Își puse picioarele desculțe pe covoraș, Își aranjă smocul de fire sure și umede care-i acopereau pieptul ca o spumă și-și aranjă părul, Încercând cu disperare să spună ceva. Și chiar dacă-i părea meschin să-i spună În acel moment că intrase În patul ei din cauza unui coșmar, nu rezistă tentației de a-i povesti visul cu profeția mortului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Cineva era În baie. Ea? Emma sub duș? Își dori să fie el perdeaua dușului, un văl de plastic umed care se lipea de pielea ei, se prelingea pe picioare, Îi atingea coapsele - și-ar fi dorit să fie el spuma care i se scurgea printre sâni și se aduna În buric, picurând Între labiile mari. Ar fi vrut să fie capotul pe care Îl Îmbrăca - să fie patul, pentru a o primi. Și-ar fi dorit să fie un ciorap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]