2,413 matches
-
al Sfatului Țării (Basarabiei), arestat de sovietici imediat după intrarea lor în Basarabia, la 28 iunie 1940. Între timp, în timpul unei șederi în Uniunea Sovietică, soțul ei, Marcel, fusese arestat și executat în 1938, ca „spion al Occidentului”, în cadrul epurărilor staliniste, fapt care nu a reușit totuși să zdruncine credința ei în cauza comunistă și loialitatea ei de agent al regimului sovietic. La Moscova a devenit șefa grupului de comuniști români exilați, cunoscut, ulterior în cadrul PCdR, sub denumirea de "facțiunea moscovită
Ana Pauker () [Corola-website/Science/300073_a_301402]
-
în arest la domiciliu. În istoria evreilor, imaginea pe care a lăsat-o Ana Pauker este negativă , , dar există în legătura cu ea o notă de ambivalență: ea a fost ostilă sionismului și autodeterminării evreilor, în spiritul ideologiei leniniste și staliniste, și a promovat o politică care a călcat în picioare drepturile fundamentale ale tuturor cetățenilor români. În anii 1948-1951 conducerea comunistă a României, cu acordul lui Stalin, a permis, în paralel cu reprimarea sioniștilor, o masivă emigrație de evrei în
Ana Pauker () [Corola-website/Science/300073_a_301402]
-
1930 la comanda unei brigăzi. A fost unul dintre cei mai hotărâți susținători ai noii teorii a luptei de vehicule blindate și a fost remarcat pentru capacitatea de planificare amănunțită, disciplina strictă și severitatea sa. A reușit să supraviețuiască epurărilor staliniste a principalilor comandanți ai Armatei Roșii din perioada 1937-39. În 1938, Jukov a fost numit la comanda Corpul I de Armată Mongolă cu care a luptat împotriva Armata din Kwantung japoneză pe frontul stabilit de-a lungul frontierei dintre Mongolia
Gheorghi Jukov () [Corola-website/Science/300115_a_301444]
-
comandă, adjunct al ministrului apărării (1953) și ministru al apărării (1955). În 1953, Jukov a sprijinit noua conducere a partidului comunist în acțiunea de eliminare a lui Lavrenti Beria, șeful aparatului securității staului și unul dintre principalii organizatori ai epurărilor staliniste. Jukov, ca ministru al apărării al URSS, a fost responsabil pentru invazia Ungariei pentru reprimarea revoluției anticomuniste din octombrie 1956. Alături de majoritatea membrilor Prezidiumului, el l-a îndemnat pe Nikita Hrușciov să trimită trupe în sprijinul autorităților comuniste maghiare și
Gheorghi Jukov () [Corola-website/Science/300115_a_301444]
-
nu vorbeau moldovenește sau stimulente financiare pentru cei care cunoșteau limba, în întreaga perioadă de existență a RASS Moldovenești adevărata limbă oficială a fost rusa, etnicii români fiind subreprezentați în conducerea RASSM. În zonă s-a produs industrializarea de tip stalinist și în regiunea preponderent agricolă au fost aduși muncitori, cadre tehnice și profesori din toate republicile sovietice, în mod special ruși și ucrainieni. În 1938, din 14.300 de muncitori industriali, numai aproximativ 600 erau moldoveni. Colectivizarea agriculturii în RASS
Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească () [Corola-website/Science/300193_a_301522]
-
mondial, Uniunea Sovietică a deportat un număr foarte mare de persoane din Basarabia și Bucovina la muncă forțată, unde mulți dintre ei au murit sau au fost executați. Deportate erau persoanele care fuseseră declarate inamici ai clasei muncitoare de politica stalinistă. Erau incluse persoane care fuseseră polițiști, soldați, clerici, proprietari de terenuri (atât nobili cât și țărani împroprietăriți), membri ai partidelor politice istorice și toți cei ce-și exprimaseră dezacordul față de regim (o mare parte din populație și majoritatea populației educate
Republica Sovietică Socialistă Moldovenească () [Corola-website/Science/300191_a_301520]
-
cât și cei care vor pieri că prizonieri în lagărele de pe întinsul Uniunii Sovietice. Între cei 42 de eroi din Crăciunelu de Jos căzuți în cel de-al doilea război mondial, 35 au pierit pe frontul antisovietic și în lagărele staliniste, iar 7 după declanșarea ostilităților cu Germania. În memoria acestor eroi, după anul 1990, în localitatea Crăciunelu de Jos a fost înălțata o troița. În ultimele două decenii, din morive electorale, în sat a fost "construit" un "cartier", în lunca
Crăciunelu de Jos, Alba () [Corola-website/Science/300236_a_301565]
-
Toți cei șase membri ai Biroului Politic din 1920 care-i supraviețuiseră lui Lenin, au fost epurați. Veteranii bolșevici care-i fuseseră loiali lui Lenin, ofițeri superiori și generali ai Armatei Roșii și directori industriali au fost lichidați în timpul epurărilor staliniste. Epurările din celelalte republici sovietice au ajutat centralizarea controlului societății sovietice. Represiunile staliniste au dus la crearea unui sistem vast de lagăre și așezări obligatorii pentru exilații intern, care depășea cu mult pe cele înființate în timpul țarismului. Numeroși cetățeni au
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
Lenin, au fost epurați. Veteranii bolșevici care-i fuseseră loiali lui Lenin, ofițeri superiori și generali ai Armatei Roșii și directori industriali au fost lichidați în timpul epurărilor staliniste. Epurările din celelalte republici sovietice au ajutat centralizarea controlului societății sovietice. Represiunile staliniste au dus la crearea unui sistem vast de lagăre și așezări obligatorii pentru exilații intern, care depășea cu mult pe cele înființate în timpul țarismului. Numeroși cetățeni au fost pedepsiți draconic pentru crime închipuite de sabotaj sau spionaj, ca și pentru
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
ucrainieni și belaruși. Sovieticii au atacat mai târziu Finlanda, într-o agrsiune ce avea să fie cunoscută ca Războiul de iarnă (1939 - 1940). Sovieticii au fost victorioși, au câștigat istmul Karelia, dar și-au demonstrat slăbiciunile armatei devastate de epurările staliniste. În ciuda eforturilor lui Stalin de a se ține departe de conflictul european, Germania a atacat URSS-ul pe 22 iunie 1941. Până în noiembrie, Germania ocupase toată Ucraina, începuse asediul Leningradului și ajunsese la porțile Moscovei. Victoria sovietică în bătălia de la
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
ea avea să vadă ulterior o prevestire a rolul ei viitor: al femeii care, după ce scrisese îndeosebi poezii despre nefericirile iubirii, avea să vorbească cu mândrie unui popor de peste o sută de milioane de oameni despre „anii satanici” ai terorii staliniste. După volumul "Mătănii", Ahmatova ajunsese celebră. Cei mai entuziaști admiratori ai ei au fost poeți care tocmai își făceau debutul literar, cum erau Marina Țvetaeva și Boris Pasternak. Mai rezervați, însă, de asemenea, exprimându-și aprobarea pentru Ahmatova, au fost
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
din librării peste câteva săptămâni. Stalin nu aprecia în general versurile Ahmatovei, însă se pare că una din poeziile din culegerea "Stuf" îi displăcuse în mod deosebit. Este adevărat că unele poezii se refereau la perioada de teroare a epurărilor staliniste, cum este poezia următoare: Poezia se termină cu imagine care face referire la Macbeth Ahmatova se folosește de Shakespeare pentru a descrie sângele vărsat de comuniști. Aluzia era suficient de evidentă pentru a atrage supărarea lui Stalin și ordinul de
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
soartă tragică a femeilor. Existența Аhmatovei acoperă perioada de la începutul secolului XX până în anii 1960. Soarta ei a fost să prezinte o mărturie autentică a unei lumi răsturnate, a cruzimii nemaiîntâlnite a evenimentelor secolului XX: două războaie mondiale, revoluția, teroarea stalinistă, blocada Leningradului. Sub ochii Ahmatovei a dispărut în neființă o epocă întreagă, a încetat existența Rusiei tihnite dinainte de război și de revoluție. scria ea în notele ei autobiografice. Istoria fericită a acelei Rusii, pe care o cunoscuse Ahmatova în tinerețe
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
căuta să pătrundă sensul profund al noțiunilor de ispășire și izbăvire. Dintre lucrările Ahmatovei, cea care scoate cel mai mult în evidență religiozitatea ei este "Реквием" ("Recviem") un ciclu de zece poeme, care constituie un monument literar dedicat victimelor terorii staliniste. Primele poeme ale acestui volum au fost scrise în 1935, iar majoritatea lor probabil în 1938 - 1940. Prefața în proză a fost adăugată în 1958. Lucrarea a fost publicată întâi la München (Germania), în 1963. În Uniunea Sovietică lucrarea a
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
nici măcar nu zugrăvește crucea, ci descrie doar cele câteva femei care plâng la piciorul crucii. Iar strigătele de jale de la baza crucii par să se unească cu strigătele celor care au suferit pierderi ale unor persoane apropiate în perioada represiunii staliniste. Este în mod specific durerea femeilor, care, ca și Ahmatova erau nevoite să stea în lungi cozi în fața zidurilor închisorilor, așteptând răbdătoare, dar cu un simțământ de suferință extremă și de neputință, sperând să reușească să trimită fiilor, soților sau
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
de Sankt Petersburg. Încă din poeziile scrise în 1915 își exprimase clar dragostea și credința pentru acest oraș, a cărui soartă o considera legată indisolubil de soarta Rusiei. Dar Leningradul, a doua capitală neoficială, a fost considerat în perioada terorii staliniste a fi o pepinieră a mentalității vechii intelectualități și a fost desemnat de factură „troțkist-zinovievistă”. Soarta Leningradului a fost determinată de ideologia puterii totalitare: un singur șef, o singură capitală. Fiind legat de nume care nu-i plăceau lui Stalin
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
României l-a recunoscut pe István Sulyok ca episcop de-abia în anul 1940. De inspirație profund sovietică, Legea educației și învățământului din 1948 schimbă radical sistemul de educație din România. Predarea obiectivă a materiilor a fost înlocuită cu propagandă stalinistă, elitele erau decimate, s-au înființat facultățile muncitorești în care erau admiși absolvenții a patru clase primare, s-a întrodus studiul istoriei Partidului Bolșevic, economia politică și filosofia marxist-leninistă. Școlile particulare, inclusiv cele confesionale au devenit naționalizate și profesorii vechii
Biserica Reformată din România () [Corola-website/Science/300524_a_301853]
-
fiind publicată în ziua următoare de ziarul "Pravda". Procurorul-șef NKVD M. Riumin, care a fost făcut vinovat de fabricarea dovezilor pentru acest complot, a fost arestat și executat rapid. Anumiți oameni apreciază că scenariul „complotului doctorilor” amintea de epurările staliniste din deceniul al patrulea, iar planul de deportare a unor întregi populații pe baze etnice se asemăna cu deportările similare din anii imediat postbelici. Există voci care afirmă că Stalin pregătea un pogrom la nivel unional, un „al doilea Holocaust
Complotul doctorilor () [Corola-website/Science/300650_a_301979]
-
că a fost publicat un milion de copii ale foii volate "De ce trebuie relocați evreii din regiunile industriale în zonele rurale", dar nu a fost găsită nici o copie. Toate acestea fapte și multe altele l-au forțat pe cecetătorul antisemitismului stalinist Ghennadi Kostîrcenko să tragă concluzia în articolul "Deportarea - mistificare" din revista evreilor ruși "Lechaim", că nu există nici o dovadă credibilă pentru presupusele planuri de deportare și că există mai multe dovezi care sunt împotriva acestei presupuneri. Alți cercetători consideră că
Complotul doctorilor () [Corola-website/Science/300650_a_301979]
-
aprovizionarea cu energie electrică a Moscovei. Între anii 1931 - 1937 a fost președintele comitetului executiv al sovietului orășenesc Moscova. În 1934, la al XVII-lea Congres al Partidului Comunist, Bulganin a fost ales membru supleant al Comitetului Central. Fiind un stalinist loial, a avansat rapid, luând locul unora dintre cei căzuți victime ale marilor epurări din anii 1937-38. În iulie 1937, a fost numit prim-ministru al RSFS Ruse. A devenit membru deplin al CC al PCUS un an mai târziu
Nicolai Bulganin () [Corola-website/Science/300722_a_302051]
-
(în ) a fost un eufemism sovietic folosit în timpul campaniei antisemite staliniste din perioada 1948-1953, care a culminat cu afacerea „conspirația complotul doctorilor evrei”, care ar fi urmat să elimine fizic conducerea Uniunii Sovietice prin otrăvire. Termenul și persecuțiile i-au vizat direct pe evrei, totuși, acest fapt nu a fost niciodată
Cosmopolit fără țară () [Corola-website/Science/300732_a_302061]
-
era compus din doar 8-10 persoane, baza socială a grupului era destul de largă. Documentele de arhiva atestă peste 50 de familii care i-au oferit adăpost și l-au susținut în activitatea sa, calificată drept "teroristă" de către organele de securitate staliniste. Cercetarea comparată a documentelor a permis istoricilor să conchidă că activitatea grupului n-a fost inițiată în scopuri de "jaf și omor", așa cum stipulează sentințele pronunțate membrilor și susținătorilor grupului. Nici țăranii care îl susțineau nu percepeau activitatea grupului ca
Filimon Bodiu () [Corola-website/Science/300834_a_302163]
-
și Călărași și a fost condusă de țăranul basarabean Filimon Bodiu. Aparent mică (după estimările unor istorici, gruparea se compunea din 8-10 persoane), organizația a reușit să desfășoare o activitate de propagandă antisovietică pe parcursul a cinci ani, în plină teroare stalinistă. În componența grupului intrau în special țărani, nemulțumiți de politica autorităților comuniste. Printre aceștia, soții Bodiu (Filimon și Olimpiada), care se ascundeau de autorități, împreună cu copiii, Vasile Gavriliță și Alexandru Aparatu. Mai târziu, grupul se completează cu membri noi: Onisim
Grupul antisovietic al lui Filimon Bodiu () [Corola-website/Science/300835_a_302164]
-
puse la temelia statului Independent Republica Moldova în august 1991. Este uitată cu desăvârșire Declarația de Independență și se caută motive pentru revizuirea ei, iar adoptarea unei ideologii de stat bazată pe moldovenismul antiromânesc nu este altceva decât revenirea la politica stalinistă de separare a poporului român al Basarabiei și menținerea lui în sfera de influență a Federației Ruse". Alexandru Moșanu a publicat mai multe lucrări de istoriografie, pe următoarele domenii de interes: Este autorul a circa o sută de lucrări, inclusiv
Alexandru Moșanu () [Corola-website/Science/301003_a_302332]
-
lupta Uniunii Sovietice contra Germaniei naziste. Comitetul creat trebuia să înlocuiască „Comitetul Internațional Antihitlerist Evreiesc” pe care il proiectaseră în anii 1939-1941 liderii bundiști Henrih Erlich și Viktor Alter, care între timp au fost rearestați și au căzut victimă represiunii staliniste. Dat fiind pericolul fără precedent pe care îl reprezentau regimul lui Hitler și expansiunea lui pentru evrei și pentru populația din Uniunea Sovietică, Comitetul Antifascist Evreiesc a cooptat reprezentanți ai intelectualității evreiești locale care s-au angajat cu convingere și
Comitetul antifascist evreiesc () [Corola-website/Science/301017_a_302346]