2,780 matches
-
obște de ucenici multinațională și multilingvă trăind în pilduitoare armonie și visul unui tip anume de personalitate umană, trăind în comuniune cu sine, cu ceilalți și cu Dumnezeu. Portretul cel mai fidel al acestui tip uman - „Autobiografia” semnată chiar de starețul de la Neamț. AUTOBIOGRAFIE, JURNAL, TESTAMENT Aflat la Neamț în mijlocul ucenicilor, conducând Școala de Traducători și traducând el însuși enorm sau dând noi versiuni unor traduceri mai vechi, starețul Paisie găsește în sfârșit în ultimii cincisprezece ani de viață, (1779-1794), isihia
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
Portretul cel mai fidel al acestui tip uman - „Autobiografia” semnată chiar de starețul de la Neamț. AUTOBIOGRAFIE, JURNAL, TESTAMENT Aflat la Neamț în mijlocul ucenicilor, conducând Școala de Traducători și traducând el însuși enorm sau dând noi versiuni unor traduceri mai vechi, starețul Paisie găsește în sfârșit în ultimii cincisprezece ani de viață, (1779-1794), isihia, pacea și siguranța pe care le-a căutat toată viața, în zbuciumatul său pelerinaj. Mănăstirea își trăiește zi de zi viața sub ochiul atent al starețului, fiecare ieromonah
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
mai vechi, starețul Paisie găsește în sfârșit în ultimii cincisprezece ani de viață, (1779-1794), isihia, pacea și siguranța pe care le-a căutat toată viața, în zbuciumatul său pelerinaj. Mănăstirea își trăiește zi de zi viața sub ochiul atent al starețului, fiecare ieromonah, călugăr, rasofor sau frate cunoscându-și exact locul și îndeplinindu-și cu smerenie ascultarea rânduită cu grijă de întâi-stătătorul: la treburile mănăstirii, la casa de oaspeți, la spital, la ateliere, pe ogoarele, în viile și livezile mănăstirii sau
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
grijă de întâi-stătătorul: la treburile mănăstirii, la casa de oaspeți, la spital, la ateliere, pe ogoarele, în viile și livezile mănăstirii sau în fața unui manuscris, cu pana în mână, copiind sau traducând, în chilie sau în bibliotecă. Este momentul când, starețul, pășind de acum spre anii de bătrânețe și privind la tinerii săi ucenici, se lasă purtat de aduceri aminte, pe care se hotărăște să le pună pe hârtie, în chipul unei autobiografii. Povestirea sa îi urmează îndeaproape firul vieții, de la
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
113 file de manuscris , față-verso, (și 111 pagini, în versiunea modernă, editată), se termină foarte abrupt, prin cuvintele „(...) am plecat...”, fapt ce a dat naștere unei întregi serii de interpretări și speculații. Pe de o parte s-a considerat că starețul de la Neamț nu a mai apucat săși termine autobiografia, fiind doborât de boală, și cunoscut fiind faptul că lucrurile care îl priveau personal erau, prin propria decizie, lăsate întotdeauna ultimele, în favoarea celor de interes mai general. Există însă și cercetători
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
cu locația și identificarea corectă a tuturor manuscriselor autografe paisiene pe de o parte și a manuscriselor Școlii Paisiene pe de alta, măcar de pe teritoriul României, fapt ce ar ușura considerabil munca cercetătorilor care se apropie de opera și viața starețului de la Neamț. Motivul pentru care realizarea acestui catalog întârzie , ne apare neclar și nejustificat. Oricum, textul deja identificat ca fiind Autobiografia (sau prima parte a acestei Autobiografii) lui Paisie Velicikovski, în redactarea sa autografă, deși descoperit în 1905, a cunoscut
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
în 2002, este continuată cu relatarea vieții Părintelui Paisie, din momentul plecării acestuia din Muntenia la Muntele Athos (adică momentul sfârșitului abrupt al Autobiografiei) și până la momentul final al vieții pământești a acestuia, de către porțiunea corespunzătoare preluată din biografia dedicată starețului de la Neamț, și purtând semnătura ucenicului acestuia de limbă slavonă, Mitrofan. Acesta, petrecuse nu mai puțin de treizeci de ani alături de preaiubitul său stareț, ceea ce îi oferă o sporită credibilitate ca martornarator al evenimentelor. FUNCȚIILE SCRISULUI ÎN VIZIUNEA LUI PAISIE
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
și până la momentul final al vieții pământești a acestuia, de către porțiunea corespunzătoare preluată din biografia dedicată starețului de la Neamț, și purtând semnătura ucenicului acestuia de limbă slavonă, Mitrofan. Acesta, petrecuse nu mai puțin de treizeci de ani alături de preaiubitul său stareț, ceea ce îi oferă o sporită credibilitate ca martornarator al evenimentelor. FUNCȚIILE SCRISULUI ÎN VIZIUNEA LUI PAISIE VELICIKOVSKI În scurta introducere pe care Paisie Velicikovski o face textului său, introducere care de altfel nu ocupă mai mult de o filă și
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
îi oferă o sporită credibilitate ca martornarator al evenimentelor. FUNCȚIILE SCRISULUI ÎN VIZIUNEA LUI PAISIE VELICIKOVSKI În scurta introducere pe care Paisie Velicikovski o face textului său, introducere care de altfel nu ocupă mai mult de o filă și jumătate, starețul de la Neamț își face cunoscute ideile despre funcția scrisului în lume și în viața omului, idei pe care de altfel le legitimează nu numai prin introducerea la această lucrare, ci mai ales prin faptele întregii sale vieți, dedicate atât de
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
dedicate atât de consecvent literei scrise. Scrisul, ne spune el, este mai cu seamă o armă împotriva timpului și a uitării, căci „orice lucru nepredat scrisului trece cu totul desăvârșit în uitare, (...). ” <footnote Vezi Paisie Velicikovski, „Autobiografia și Viețile unui stareț”, tr. de Elena Lința, Ed.Deisis, Sibiu, 2002, p.87. footnote> Scrisul este mărturie a clipei, căci nu ar dori, ca venetici sosiți mai ales din țări neortodoxe să spună neadevăruri despre locul în care s-a născut, despre nașterea
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
sa, ca oricare altul, ci o imortalizare a unei lupte, cu vitregia timpurilor, cu stăpâniri potrivnice libertății individuale și religioase, și cu răutatea oamenilor. Ca un ostaș creștin care a dus pe tot timpul vieții sale pământești lupta cea bună, starețul de la Neamț dorește înscrierea pe fila memoriei scrise a întâmplărilor din viața sa, ca o pildă de urmat în „aceste vremuri grele, vrednice de plâns și suspine”,<footnote Vezi Paisie Velicikovski, „Autobiografia și Viețile unui stareț”, tr. de Elena Lința
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
pământești lupta cea bună, starețul de la Neamț dorește înscrierea pe fila memoriei scrise a întâmplărilor din viața sa, ca o pildă de urmat în „aceste vremuri grele, vrednice de plâns și suspine”,<footnote Vezi Paisie Velicikovski, „Autobiografia și Viețile unui stareț”, tr. de Elena Lința, Ed. Deisis, Sibiu, 2002, p.88. footnote> ca o înbărbătare a sufletelor tinere în fața ispitelor de tot felul, pentru dobândirea înțelegerii și înțelepciunii. Textul dobândește în felul acesta și o funcție testamentară declarată. Tonul este smerit
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
amândouă pot fi împlinite, scriind cu ajutorul Divinității și spre ajutorarea și întărirea sufletească a urmașilor care vor citi. Se desprinde aici și funcția pedagogică a unui astfel de demers scriitoricesc, funcție care nu este totuși anunțată limpede, știut fiind că starețul Paisie a fost toată viața sa o pildă de modestie fără margini, lucru ce l-a împiedicat să se considere vrednic de a păstori pe alții și l-a făcut să primească și taina preoției cu întârziere. Este drept, chiar
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
viața sa o pildă de modestie fără margini, lucru ce l-a împiedicat să se considere vrednic de a păstori pe alții și l-a făcut să primească și taina preoției cu întârziere. Este drept, chiar din aceste prime rânduri, starețul Paisie ne anunță despre dorința sa de a povesti totul, de la nașterea sa și până la primirea ucenicilor de la Neamț în ascultare, fapt ce alimentează ipoteza existenței unei a doua părți a scrierii care s-ar fi pierdut. Oricum ar sta
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
față-verso, care ne stau la dispoziție, deocamdată în patru limbi moderne alături de versiunea originală, slavonă, deși se opresc cu relatarea la momentul plecării tânărului rasofor la Athos, la vârsta de douăzeci și patru de ani, deci cu mult înainte de a deveni preot, stareț și de a primi în ascultare vreun ucenic, sunt de o valoare incontestabilă, iar parcurgerea lor cu atenție poate constitui un exercițiu de educație deopotrivă literară, spirituală și civică. CAPITOLUL II O POETICĂ A DEVENIRII Ca orice altă autobiografie, textul
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
imagistică a lectorului silueta „catedralei din Poltava a Adormirii Prea-sfintei Stăpânei noastre de-DumnezeuNăscătoare și Pururea Fecioare Maria, biserică în care au slujit ca preoți și tatăl și bunicul și străbunicul meu.” <footnote Vezi Paisie Velicikovski, „Autobiografia și Viețile unui stareț”, tr. de Elena Lința, Ed. Deisis, Sibiu, 2002,p.89. footnote> O prezentare în atât de multe cuvinte față de caracterizările monolexematice și monoadjectivale ale membrilor familiei, ne dă o idee despre cât de importantă era această catedrală ca centru nervos
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
nici scund, nici gras, nici slab, nici brunet, nici blond, ci este acea persoană „care trăise o vreme în străinătate și în pustie și avea la el și unele cărți ale Părinților”<footnote Vezi Paisie Velicikovski, „Autobiografia și Viețile unui stareț”, tr. de Elena Lința, Ed. Deisis, Sibiu, 2002,p.93. footnote>. Așadar, călugărul Pahomie se legitimează nu prin trăsături fizice sau morale, ci prin experiența necunoscutului, prin explorarea fizică dar și spirituală a depărtării. Este un negociator al distanțelor, care
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
săi, adică întocmai „ca niște demnitari mireni, în mare cinste și slavă și în toată tihna trupească, îmbrăcându-se în haine scumpe, umblând cu cai aleși, de rasă și în trăsuri minunate.” <footnote Vezi Paisie Velicikovski, „Autobiografia și Viețile unui stareț”, tr. de Elena Lința, Ed. Deisis, Sibiu, 2002,p.108. footnote> Episodul este absolut frapant, dacă ne gândim la faptul că autorul își prezintă personajul principal, ca pe un copil, plăpând, temător, reticent în a-și exprima vreodată opinia cu
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
pentru această binecuvântată limbă moldovenească și pentru poporul și țara acesta ocrotită de Dumnezeu, și tot mai mult se aprindea în sufletul meu dorința de a intra în monahism în țară străină.” <footnote Vezi Paisie Velicikovski, „Autobiografia și Viețile unui stareț”, tr. de Elena Lința, Ed. Deisis, Sibiu, 2002,p.106. footnote> După cum putem observa, tot ce se leagă de limba română și de nouintratul în scenă pământ românesc are determinanți atributivi sacralizanți, limba este „binecuvântată”, poporul și țara care o
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
noi păcătoșii, tare mă tem ca nu cumva , cum ești încă tânăr, să nu suferi surparea de pe urmă a sufletului tău pe care n-ai fi suferit-o dacă trăiai în lume; (...).”<footnote Vezi, Paisie Velicikovski, „Autobiografia și Viețile unui stareț”, tr. de Elena Lința, Ed. Deisis, Sibiu, 2002,p.149. footnote>. Autorul contrapune ambele imagini, încredințând pe prima amintirilor personajului narator, iar pe a doua redării vorbirii directe în scena dialogului dintre tânărul rasofor și bătrânul ieromonah trăitor în schimnicie
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
și la răscruce de mari imperii. O FILĂ DE ROMAN POLIȚIST Relatarea trecerii din Ucraina în Țările Române are toate ingredientele unui roman polițist, oricât de greu ar fi de imaginat acest lucru, într-o autobiografie, scrisă de un bătrân stareț de mănăstire, care ulterior a fost și sanctificat. Și totuși, avem pe de o parte, perechea de prieteni Platon — Aleksei, care își propun un excurs clandestin, trecerea graniței din Ucraina țaristă în Ucraina polonă, și apoi a celei de a
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
descrie prima dată un peisaj aflat „peste munte, într-o vale adâncă între munți, într-o poiană mică, dar frumoasă. Aveau hrana trebuincioasă semănând acolo păpușoi și multe alte semințe și legume.” <footnote Vezi Paisie Velicikovski, „Autobiografia și Viețile unui stareț”, tr. de Elena Lința, Ed. Deisis, Sibiu, 2002,p.173. footnote> Acest drum peste munte, care duce la o vale între alți munți, vale mărginită de poieni mici și frumoase, care oferă destulă ocrotire pentru mici culturi de fructe și
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
Platon și locuiește de altfel, la schitul Trăisteni, după cum ne spune textul, într-o „chilie nu foarte departe de schit”. Pomii roditori sunt prezenți pretutindeni, chiar și în jurul bisericii. La umbra lor, în apropierea bisericii, în toate zilele de sărbătoare, starețul locului se așează pe iarba verde și, având în jurul său pe ceilalți călugări, începe să le povestească despre oameni cunoscuți, cărți citite sau lucruri aflate de la alți Părinți mai în vârstă. Imaginea este idilică, se desfășoară într-un tablou respirând
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
pentru el, de care nu încetează să se uimească. Sugestiv este în acest sens și episodul în care este evocată via schitului, „aflată puțin mai sus de acesta, pe un loc neted”. Fiind rânduit la paza viei, Platon primește permisiunea starețului de a mânca oricât de mulți struguri va voi. El se uimește de bogăția de roadă a viei, pe care o compară cu imaginea de acasă, unde mărturisește el „(...) în părțile noastre, unde mam născut eu, strugurii erau foarte puțini
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
compară cu imaginea de acasă, unde mărturisește el „(...) în părțile noastre, unde mam născut eu, strugurii erau foarte puțini și abia dacă mi se va fi întâmplat să gust și eu câtiva,(...).”<footnote Vezi Paisie Velicikovski, „Autobiografia și Viețile unui stareț”, tr. de Elena Lința, Ed. Deisis, Sibiu, 2002,p.190. footnote> Ba chiar, mâncând atât de mulți în fiecare zi, el ajunge petrecându-și mult timp în via schitului de la Trăisteni, să-i cunoască și să le deosebească gradul de
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]