2,655 matches
-
față, de parcă undeva acolo, aproape de casă, se aștepta să găsească la un colț de drum căruța plină cu lemne de salcâm și calul cel alb, costeliv, nechezând de bucurie la vederea noastră. Sau, poate, o să întâlnim un moș mic de statură, cu o pălărie caraghioasă pe cap și un toiag în mână de care să atârne o traistă nici plină, nici goală. Un moșneag care în singurătatea lui să fredoneze acum: Podul de piatră s-a dărâmat, A venit apa și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
dar și teatrul liric, de previzibilul desuet al montărilor ridicole sau anacronice. Dacă biografia sa artistică e aproape intimidantă ăașa cum, nu o dată, au fost ideile sale), omul Jorge Lavelli, mărunțel, cu ochii jucându-i în permanență, aproape bonom în statura sa îndesată, te invită, indirect, să îl descoși. Ah, Viorica, elle était fort belle... Coborâm într-un salon întins, cu bârne de lemn pe plafon, cu o disco tecă și o fototecă aproape zgândăritor de atractive. Cobo râm și niște
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
a mea - între toată veselia aia rusească din jur, de la aeroport iau un taxi direct la teatru și... reușesc să intru chiar și în costumele solistei care ar fi trebuit să cânte în locul meu. Noroc că eram cam de aceeași statură. Tenorul, un sud-american, era transpirat tot, că era la debutul lui în Franța. Îi spun: "Dragul meu, nu te preocupa, tu cântă, că mă învârt eu în jurul tău și îmi fac treaba, tu să ai doar grija ta! Din când
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
inițiativelor, rapiditatea deciziilor pe care trebuie să le ia în orice clipă, neîncetat, fără timpi morți, iarăși și iarăși... fac din pilotul de vânătoare un om sui generis; aș zice chiar că un sâmbure de nebunie îi conferă pilotului acea statură, acea siguranță, acel optimism, acel pluralism de sentimente care îl conduc cel mai sigur și cel mai ușor la victorie, dar și la moarte. A fost o mare onoare pentru mine (am avut șansa să fiu comandant de unitate de când
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
grijă de copii. Abia când totul s-a pus în mișcare, mi-am dat seama că acești copii de 5-7 ani se comportau ca niște maturi, cărau greutăți, valize, saci într-o ordine deplină. Mă uitam plin de admirație la statura și mânuțele lor mici. Înțelegeam că nu se poate ajunge la așa ceva decât prin generații și generații. De fapt, întotdeauna am crezut în ereditate. Făceau parte dintr-un neam cunoscut dintotdeauna prin forța de organizare și tenacitate. Aș aminti aici
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
profesorii: mă intimidau, îmi inspirau teamă, în afară de cel de fizică, Vasiliu, care părea să mă agreeze (ulterior, am aflat că era fratele poetului Bacovia și a publicat el însuși un roman sub numele de Vladimir Vecerdea), un tip mic de statură, uscățiv, cu obrajii și nasul ușor vineții și tare miop sub ochelarii ce dădeau expresie figurii lui modeste - de la dânsul am primit numai note bune. Nici dascălii nu mă simpatizau: cel de română (Petruca), de matematică („moș“ Litan), geografie (Tătaru
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
algebra: din trigonometrie n-am priceput nimic. Lucrarea mea n-avea desigur de ce să obțină aprobarea lui Ilie Cristea; de fapt, n-au asistat la ea, după câte îmi amintesc, decât elevi și dirigintele, profesorul de geografie. Acesta, tânăr, de statură mijlocie, cu păr cam roșcat și creț, îmbrăcat șic, sportiv, își făcuse studiile în străinătate (Franța? Germania?), de unde nu prea de mult se întorsese în țară și poate că tot în surghiun se afla și el la Aiud, dar din
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
vizita, cu scop literar, pe care am făcut-o preotului dr. Elie Dăianu, protopop greco-catolic și fost președinte (sau vicepreședinte) al Senatului în epoca ce a urmat Unirii din 1918. Îl zăream uneori, de copil încă, pe străzile Clujului, cu statura lui dreaptă, dar mlădioasă, impunătoare, cu barba lui albă, patriarhală, masivă (ca a lui Walt Whitman - mi-am spus mai târziu): știam cine e, căci eram cumva rude prin alianță: fiica lui se căsătorise cu vărul primar al mătușii mele
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
care am căpătat-o atunci în autonomia și în eternitatea valorilor nu m-a părăsit niciodată. Victor Iancu studiase la München (de unde și-a adus și o soție) cu Alexander Pfänder și era un adept al școlii fenomenologice. Mic de statură, cu trăsăturile - sub ochelarii de miop - extrem de intelectuale, pedant până la ridicol în toată înfățișarea lui fizică și psihică, voind neapărat să-și păstreze alura de „Herr Professor“, probabil chiar și prin bordelurile pe care însuși se lăuda prietenilor și colegilor
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
o mașină... și întoarce-te repede! Scrisoarea 88 Mi-este milă de băieții români. Tineri, la 20 ani! Îi cunosc, încetul cu încetul am învățat să disting și fizio nomiile românilor. Italia abundă de albanezi (care sunt mai mici de statură și au trăsăturile feței mai aspre), marocani (negricioși, păr negru, eventual creț, mici de statură), peruani (au fizionomia specifică hindu, fața lată și de abia depășesc 1,60 m), ruși (slabi și blonzi) etc. Băieții români sunt înăltuți, șateni, frumușei
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
la 20 ani! Îi cunosc, încetul cu încetul am învățat să disting și fizio nomiile românilor. Italia abundă de albanezi (care sunt mai mici de statură și au trăsăturile feței mai aspre), marocani (negricioși, păr negru, eventual creț, mici de statură), peruani (au fizionomia specifică hindu, fața lată și de abia depășesc 1,60 m), ruși (slabi și blonzi) etc. Băieții români sunt înăltuți, șateni, frumușei și triști. Câteodată zăresc pe la vreun colț de stradă sau după un bloc un astfel
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
de învățat. Scrisoarea 131 Între timp am primit alte două oferte de muncă. Prima dată a venit o doamnă de vreo 60 de ani, m-a con dus cu mașina la mama ei. Era un apartament de oameni mici de statură (și de suflet). O bătrânică de vreo 80 de ani, cu privire vicleană, îmi arăta camera de zi, camera mea, bucătăria și simțeam că e genul care ți se uită în farfurie când mănânci. Ea era micuță și toate obiectele
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
povestea ea altădată, era nespus de curioasă să-și vadă ursitul. Nu l-a văzut decât în ziua nunții, când fanfara, venită de dimineață în larga ogradă a bunicilor, deschidea marele eveniment al satului. A rămas copleșită la început de statura lui înaltă, figura severă, mustăcioara neagră ... tunsă scurt ... după moda persoanelor de rang, încât în șapte ani de conviețuire, timp în care născuse deja patru copii, nu i s-a adresat decât cu "domnule", dar mai apoi, temperamentală și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
privit ca mare specialist în pedagogie (autor de prețuite manuale) și apreciat manager școlar. Întâlnirea cu el mi-a prilejuit o reală satisfacție ... și încrederea că voi putea realiza ceea ce nu mai credeam posibil ... a face o facultate. Cu o statură impunătoare, o privire inteligentă și o vorbire de bonom m-a cucerit de la început. M-a făcut să-i înțeleg părerea de rău că nu mă poate primi decât cu casă și masă, întrucât are 12 pedagogi, câte unul pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
favorizat de soartă pentru că am beneficiat de temeinica cultură în domeniu a acestor trei corifei ai învățământului geografic ieșean. Profesorul Mihai David, prin întreaga sa structură genetică, a fost, cred, predestinat ca model de profesor și manager de înalt nivel. Statura sa dominantă, figura plăcută, ochii inteligenți, vocea plină ... baritonială și un comportament degajat, sociabil, îți impunea un respectuos atașament. Ca didact, te cucerea de la primele fraze prin claritate și conținut. Ultima sa lună la catedră (octombrie, 1945) a coincis cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
să fac, cum vreau să fac, cât de importantă este tema, încât și-a dat acceptul de principiu și m-a invitat la Iași. N-o să uit niciodată biroul său de la subsolul Facultății, pe care-l domina, nu neapărat prin statura sa impozantă, ci prin zâmbetul care părea că învăluie totul. M-a ascultat cu răbdare; din când în când întrerupea șirul vorbelor mele cu o glumă. Nu știu dacă o făcea pentru plăcerea glumei sau pentru a-mi testa coerența
O şcoală în care “excelenţa” generează excelenţă ....... In: PE SUIŞUL UNUI VEAC by Florin Teodor Tănăsescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_957]
-
1869 lui Galton i-a apărut cartea cu titlul Moștenirea aptitudinilor. Aici el a încercat să demonstreze, cu ajutorul metodelor statistice, cum are loc distribuirea legică în societate a aptitudinilor de diferite feluri. El spunea că, așa cum cei mai mulți oameni sunt de statură mijlocie, iar cei înalți și cei scunzi încalcă regula, tot așa există oameni care, prin aptitudinile psihice, trec peste limitele normale. Dar ce determină apariția și manifestarea acestor abateri de la regula generală a celor mulți ? Dincolo de arbitrariul evocat și de
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
forme de conformism religios, material instituit. E ceea ce, radicalizînd, Simone Weil sau Nikolai Berdiaev numeau ateism purificator : refuzul chipurilor limitative, legate de conveniențe sau de putere, reduse la sociomorfism ale divinului. Biserica însăși e provocată de laicitate să își reamintească statura ei primă, esențială, acordată de Christos: ea e destinată să rămînă, de-a lungul timpurilor și al istoriei, turma mică, minoritate de înțeles ca ferment calitativ orientată ascendent, opusă tendinței dominante grele, gravitaționale. Critica practicată de André Scrima nu descalifică
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
dar pe care modernitatea laică le pune într-o tensiune nouă, cărora le furnizează un nou context de percepție. Iată așadar schițate cîteva exemple, pe care capitolele următoare le vor dezvolta. Tema libertății Fondatoare pentru modernitate, ea are aici o statură tot atît de centrală pe cît e de ambiguă. Omul european modern a apărut prin revendicarea unei libertăți în același timp totale și drastic limitate. Libertate totală, căci omul modern se definește ca ființă care în planul istoriei și al
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
despre o funcție spirituală perenă pentru care fiece tradiție are personaje emblematice și ea semnifică șansa, niciodată închisă, acordată oricărei căutări bine orientate. în al doilea rînd, principiul laic al libertății poate fi un bun suport pentru a ne reaminti statura completă a omului. Trecînd de partea libertății religioase 1, cele mai multe Biserici creștine o interpretează astăzi în registru spiritual, din interiorul doctrinei lor. Libertatea religioasă și de conștiință ține acum, pentru ele, de demnitatea trans-umană a omului, de chipul divin care
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Pentru Berdiaev, pentru Simone Weil, pentru gînditorii care lucrează în orizontul metafizic al doctrinelor tradiționale, subiectivitatea umană echivalează cu omul lăuntric paulin, loc de actualizare a întregului real, de la polul lui sensibil la cel divin. Subiectivitatea echivalează cu persoana în statura ei completă, capabilă de absolut, față de care individul este obiectivare, om exterior, periferie. Periferie a persoanei, individul face parte din lumea obiectivată și e atras în jocul tuturor obiectivărilor. în ciuda totalei lui libertăți concrete, în ciuda numeroaselor lui libertăți, el rămîne
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Totodată, cetatea face evident caracterul parțial, exterior al individului în raport cu persoana, cu întregul ei. Societățile vechi erau organizate pe acest principiu de analogie : prin profesiunea, locul, vocația sa particulară, fiecare persoană avea suportul concret și mijloacele de a-și realiza statura metafizică deplină Iar pentru a răspunde la obiecțiile modernilor față de ceea ce li se poate părea doar un determinism social înghețat, e de amintit observația lui Georges Dumézil referitoare la distincția dintre principiul care orientează o societate tradițională și funcționarea ei
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
libertăți, faptul că ele desenează din harta ființei doar o provincie mărginită, periferică. Presimțindu-și demnitatea verticală prin aceste libertăți, și tot prin ele limitarea curentă la exterioritate și individual, nu va fi persoana provocată, împinsă, pornită să-și caute statura completă, să se lase antrenată de elanul libertății fără margini? Dar, reflectată social în libertatea individului, libertatea omului complet trimite în fond la libertatea lui Dumnezeu, care, nu numai pentru Berdiaev, e superioară ființei divine, pe care o precedă și
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
va apărea drept radiația atotposibilității sale. Căci, din punct de vedere metafizic, Cel care poate tot e Posibilitatea universală. Le tout puissant est Celui pour qui tout est possible, Celui qui est la toute possibilité. Astăzi, a rememora, a tematiza statura completă a omului constituie probabil condiția ca societățile noastre să nu fie părăsite de acea fărîmă de supranatural cu privire la care Simone Weil se întreba dacă nu cumva ține, pentru ele, de ordinul necesităților vitale. Iar atunci, libertatea totală acordată în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
exprima nestingherit personalitatea. în acest caz, libertatea e asociată cu o participare încă scăzută la rațiune, iar nu cu plenitudinea ei. Pentru grecii vechi însă, a fi liber nu însemna altceva decît a fi om în deplinătatea dezvoltării lui, în statura lui întreagă. Asemenea sclavilor și copiilor, barbarii și femeile erau considerați oameni neîmpliniți, neterminați, necrescuți pînă la capăt. în ce privește femeile, această incompletitudine ținea, potrivit doctrinelor medicale antice, chiar de genele lor. Femeile erau, prin natura lor, mai reci și mai
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]