2,691 matches
-
asta. — Și când ziceai că trebuie să naști? întreb, uitându-mă la burta ei. De azi în patru săptămâni! — Deci... o să crească și mai mare? — A, da! Suze își mângâie tandru pântecul. O să mai crească ceva. Aha, spun cu glas stins, în timp ce chelnerul îmi pune în față ceașca de ciocolată caldă. Bravo. Și... Tarquin ce face? — Foarte bine! zice Suze. În clipa asta e plecat la Craie. Știi insula asta scoțiană? Acum e sezonul când fată oile, așa că s-a gândit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ca niciodată și în jurul ochilor are ușoare urme vineții. Și, deși tocmai ți-a făcut un lifting, arată mai bătrână ca înainte. Și, într-un fel, mai vulnerabilă. — E adevărat, l-am recunoscut pe Luke atunci, demult, spune cu voce stinsă. — Și de ce nu te-ai dus la el? În mașină se lasă tăcerea - și apoi, abia mișcându-și buzele, spune: — Mi-a fost teamă. — Teamă? o îngân, nevenindu-mi să cred. Nu-mi vine să cred că lui Elinor îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
unul alb, impunător, traversând un pârâu argintiu în sclipirea soarelui. Trec aproape de mine într-o ploaie de picături și după o vreme nu mai știu nimic și adorm. Deschid ochii când soarele arde aproape deasupra casei, sunt singură în fața focului stins, până și hamacele celelalte au dispărut. Găsesc sticla cu apă, beau, apoi mă ridic precaut din hamac. Sunt odihnită, am mintea clară, mă simt de parcă am avut un somn lung și liniștit. Fac câțiva pași în jur, mă așez pe
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
e în regulă sînt și mai stîngace. Culmea e că nici una dintre funcțiile cinematografului nu-mi inspiră mai mult respect decît aceea de a oferi unui cuplu o primă ocazie de a sta foarte aproape unul de celălalt, cu lumina stinsă ; o primă experiență comună pe care s-o discute după aceea ; o punte ; un preludiu. Sînt de partea adolescenților care lasă filmul să meargă în durerea lui, ei fiind ocupați să se giugiulească : cinefilul n-ar trebui să-i judece
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
supunea ei. Atunci l-am întrebat: “Mai sunt și alți oameni ca tine? Spune, ca să trimitem să vină aici!” Cu o ultimă sforțare, omul alb scoase o hârtie, scrise o adresă și câteva rânduri, iar apoi ne spuse cu glas stins: “Trimiteți pe cineva cu această hârtie!” Atunci, unul dintre noi se crestă la brațul drept, luă sânge și sigilă hârtia. Omul alb muri, iar scrisoarea ajunse la adresa indicată. Într-o dimineață, această scrisoare, care purta sigiliul roșu de sânge, se
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
adică Cursești-Deal și Armășoaia. Oftară amândouă iar Ileana spuse, în chip de mângâiere: − Așa a vrut Dumnezeu, cumnată, judecata lui nu o poate nimeni schimba. Noi trebuie să primim toate, că vin de la El; Maria suspină adânc apoi, cu voce stinsă, mai mult în șoaptă spuse: − A fost pe la noi acum vreo două sau trei săptămâni, am stat de vorbă mult cu ea. Nu mi se părea chiar atât de bolnavă încât să se piardă așa repede. Nu s-a plâns
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
În fine, am reușit, am pornit tot. Un zgomot și-un urlet... S. B.: Știu, îmi amintesc, că se auzea până la noi, la Divizion. Un regiment de tancuri nu trece neobservat. M. M.: Iar tâmpeniile de atunci... cu toate luminile stinse, să nu ne vadă inamicul din satelit că s-a schimbat iluminatul... S. B.: Da, apar și faze comice. În ziua de 17 decembrie, eu eram în Punctul de Comandă, de serviciu la planșete. Pentru noi, cei de la Bateria Comandă
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
Medeea. Deși nu am, evident, amintiri vizuale clare ale sfârșitului războiului, căci În ’45 de abia Împlineam doi ani, Încerc să recompun alte secvențe povestite de părinții mei, ca aceea În care tata Își conducea În noapte Opelul, cu farurile stinse, pentru a nu atrage atenția, Între București și ferma de la Meret, unde sora și fratele lui se adăposteau pe moșia unor prieteni, care ne-au primit și pe noi să stăm o vreme mai ocrotiți de pericolele războiului. La Meret
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
pervaz de fereastră Îmbietor și unde era agățat, pe peretele scăldat În soare, cel mai Îndepărtat și mai vechi dintre telefoanele casei noastre de la țară, o mașinărie voluminoasă a cărei manivelă trebuia Învârtită viguros pentru a extrage din ea glasul stins al unei operatoare. Iuri era acum mai relaxat și mai sociabil decât vânătorul de mustangi de odinioară. Așezat pe o masă din scânduri de brad lipită de perete și legănându-și picioarele lungi, a trăncănit cu servitorii (ceea ce eu nu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Mangopul, bolborosește el. Mangopul? bâiguie Ștefan și se lasă moale într-un jilț. Și Alexandru?! întreabă Țamblac speriat. Bârsan, pe ocolite, povestește: Galioanele turcești au venit... Și Alexandru?! repetă Ștefan întrebarea. A... a căzut... și principele, gângăvește el cu glas stins. L-au tăiat... L-au tăiat?! îngână Țamblac sprijinindu-se de spătarul jilțului. Și... și moldovenii mei?! strigă Ștefan. Tăiați! Toți trei sute?!... Toți! Ștefan tace. Țamblac tace. Bârsan tușește, își drege glasul și povestește: De hramul Sfântului Nicolae... În zori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de bărbie, îi zâmbește și-i grăiește răspicat: Zi după mine, Voichiță: "Să ne vedem sănătoși!" Voichița își șterge lacrimile cu palmele și strigă: "Să ne vedem sănătoși, Ștefane, Măria ta!" Așa-așa, Voichițo! Trece și aiasta. N-ai teamă... Stinsul stelelor e aproape... Cucoșii stau să cânte... Voichițo, să ne despărțim ca doi oșteni; acu, doar, ești într-un fel -, ești oștean în oastea lui Ștefan Vodă. Să ne cerem iertare... Voichița își mușcă buzele să n-o podidească iarăși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
populist, specific unor activiști ai vremii, al doilea frapa printr-o extraordinară paloare a feței, exprimând oboseala ajunsă parcă la limită acumulată de-a lungul a sute și sute de zile și nopți de ședințe. Vorbea rar, cu o voce stinsă. Ciudat, deși ziua de 11 martie 1959 avea să-mi fie fatală, am simțit față de acel om ostil mie în acea împrejurare, încă tânăr, dar care părea la capătul puterilor și care, peste aproximativ un sfert de veac, după ce îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
a biciuit sala cu memorabila propoziție: „Iar începeți ca în ’56?” A fost singura dată în viață când am reușit să pun în mișcare o masă de oameni! Am început, firește, să fiu întrerupt și atunci am auzit vocea moale, stinsă a lui Virgil Trofin: „Lăsați-l să continue...” Perfidie? Compasiune? Corectitudine? În atitudinea lui era poate ceva din toate acestea. Până la urmă, Gh. Udr. a fost nevoit să părăsească sala, iar asupra mea s-au repezit mai mulți inși din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
tronează culorile-lumini din portretele scriitorilor iubiți de mine: Strindberg, Ekelöf, Stig Dagerman, Birgitta Trotzig... A doua zi după petrecere, l-am căutat la telefon pe Göran Tunström, conveniserăm să ne întâlnim pentru un interviu. Mi-a povestit cu o voce stinsă că aflase chiar atunci că are cancer la plămâni. M-a rugat să vin imediat la ei. Tocmai scrisese în ultima carte că îi sunt bune „crizele”, mai ales pentru scris, și că aștepta acum una; și ea a venit
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
câinele lătrând furios. La poartă era inginerul de la vie și Cotoi care mi-au spus încet: Luați-l pe Mișu și haideți să mergem la Boiereasca, la Sofia. Ne a spus să vă luăm și să venim când e lumina stinsă, ca să nu ne vadă nimeni. Mișu a sărit în sus de bucurie! Din buzunare a scos foițele multicolore de staniol și le-a pus pe masă. Trebuie să le netezesc și să le pun în cutie. Când ne întoarcem, nu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
aceasta de lume mă fascinase nu numai cu Robinson Crusoe, Insula Paștelui, Țara de Foc, deșertul Atacama..., dar și cu unele nume de fluvii, orașe, munți, provenite multe de la băștinași, altele de la conchistadori Punta Arenas, Valparaiso, Bio-Bio, Aconcagua... Aconcagua, vulcan stins, cel mai înalt vârf al Anzilor, " Santinela de piatră" în graiul indigenilor Quechua, ne da acum bun venit chiar lângă aripa avionului, cu creștetul strălucind de nămeți, la 6962 de metri. Știam că uriașul, acum potolit, ne vestește apropierea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
duhul. Mi-a fost groază în ce hal era. Doctorul mi-a spus că ocupă un pat degeaba, că se chinuie, consumă cu el o avere (că acum medicamentele sunt teribil de scumpe). Și, văzându-l cum era, cu ochii stinși, cu coșul pieptului ca o pompă rablagită ce s-o mai spun, nici randament, nici viață, i-am luat mâna și i-am spus așa, de la obraz: mă nene, dă-ți drumu', nu te mai chinui, ce să-i faci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și așezămintele ei în timpul celei mai cumplite crize economice i-au agravat ori chiar provocat nemiloasa boală căreia i-a căzut jertfă ca un fel de credincios mucenic al greutăților slujbei sale, încât - dacă o clipă i-ar reveni glasul stins, desigur ar rosti: «acuma m-am odichnit și am aflat ușurare multă...Doamne! Slavă Ție!». Acum - ușurat de grelele sarcini ale înaltei sale deregătorii, scăpat de suferințele trupești și de sufleteștile zbuciumări - rugăm pe milostivul Dumnezeu cu cuvintele Evanghelistului Luca
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
și-i aducea în casă. Bucuria pe care o vedem strălucind în ochii celor mici mângâiați și alintați de afecțiunea unei mame nu strălucea pe fața tristă a copiilor adunați de don Calabria. Ochi ageri, atenți, dezghețați, dar duri și stinși. Era nevoie de căldura unei mame pentru a reaprinde zâmbetul pe chipul lor. Pentru primii Copii Buni erau disponibile două inimi materne și generoase: mama Angela și Margherita Masina. Două femei bune, pline de atenție și obișnuite cu sacrificiul dar
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Deși răposata a făcut parte dintr-o familie care dărîma biserici și dintr-un sistem fără Dumnezeu. Țara a suspinat funeralii, unde mai mulți exponenți ai democrației și milenarismului au ținut să participe. Lăcătuș a trimis de la Arad cîteva vorbe stinse. Normal, Fiara n-a fost numai autor de gol în finala de la Sevilla, ci și apropiat al lui Valentin. În schimb, Gino Iorgulescu a venit lîngă catafalc. Prieten cu fratele Zoei, Nicu, învins net și fatal în meciul cu băutura
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
haine, încălțăminte, caiete... S-a așternut tăcerea. - De ce n-ai căutat pe cineva să te ajute? a întrebat-o mama mângâindu-i părul încâlcit și nespălat. - Cine să mă ajute? Eu sunt singură pe lume, a spus Cecilia, cu glas stins. - Nu, fetițo! Nimeni nu e singur pe lume și sper că vei înțelege asta foarte curând. Ce s-a întâmplat apoi? Treburi de oameni mari, despre care nu prea știu eu cum să vă povestesc. Atâta pot însă să vă
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
sale, secționându-i un tărâm de pulsații și vitalisme, regatul de prezență al celui decedat. Aici și eu sesizez faptul morții ca o răpire, drept o prădare ce rănește vital manifestarea vieții. Trăiesc, cu inima prietenului, ireversibila îndepărtare de cel stins, închiderea definitivă a acestuia în dimensiunea trecutului, metamorfozarea prezenței sale într-o constelație de amintiri așezate pe cerul istoriei individuale. Sesizez, cu gândul prietenului, efemeritatea ce impune, prin survenirea morții, preschimbarea lui este în a fost, transformarea ce irigă viața
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
nume, un simulacru de ființă ce pășește prin imanentul istoriei muribunde avându-și inima dăruită întinderilor de tartar. Abia la final, odată cu judecata divină ce va erupe peste imanent, topindu-i esențele, acest simulacru al existenței mele, acest halou de stinsă palpitația ce mai amintește doar de cel ce-am fost va coborâ și el treptele spre rugul pedepsitor final. Pănă la acea clipă de contracție și spasm universal, mă voi perinda încă sub policandrul timpului cu mâna dreaptă sau fruntea
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
o unică plasmă incendiară, într-o lavă a cărei erupție pare de nestăvilit. Astfel, numele acceptate cândva pentru ființe, lucruri, stări, gânduri și tensiuni afective par a se uni simbiotic într-un flux comun, iar ceea ce ele indicau devin aștrii stinși, anonimi, orfani exilați în afara oricărei numiri, titulaturi, denominații ontice. Acest flux comun se intensifică conferindu-și din propria substanță o unică matriță de gândire, o inedită formă de sens în care se revarsă și așează devenind o singură rostire: te
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
ar mai fi nici pă pustii. Valoarea piesei stă în veselia verbală, în caricarea limbajului și a gesturilor, deși e de observat că tendința de a interpreta satira ca o parodie vulgară nu e legitimă. Piesa trebuie jucată în mișcări stinse, subtil afectate, fiindcă eroii sunt realmente fini. Tragicomedia lor e de a fi complet izolați. Tinerii sunt niște marchizi, ridiculi prin afectare, spunând însă în substanță lucruri fine până la manieră. Dimitrache știe să șoptească "des douceurs": Jurământ îți fac, Elencă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]