2,683 matches
-
declanșeze războiul, ea ar fi fost, probabil, antrenată într-o procedură menită să reconcilieze independența națională cu independența regională, îndreptând privirile liderilor politici mai degrabă spre prosperitatea economică pentru poporul lor, decât spre cuceriri teritoriale și „purificare etnică”. În spațiul strâmt al amenințărilor imediate, instituțiile pot rareori să intervină în mod eficient. În spațiul mai larg al amenințărilor indirecte, ele sunt în elementul lor. VI.4.6. Concluzii „Noile pericole” cu care s-a confruntat comunitatea internațională în anii ’90 (ex.
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
de)formatoare. Ele au intrat în alcătuirea intimă a eului, în structura ființei, și a le desprinde cu bisturiul pentru a restabili configurația inițială ar fi sinonim cu o mutilare. Ca un arbore forțat să crească într-un ghiveci prea strâmt, copilăria și adolescența acestei fete cuminți urmează cursul prestabilit și conturul trasat de un compas ideologic rigid. Compensațiile vin în plan imaginar, fantasmatic, în registrul suprarealist al menghinei care înflorește. O întrebare des repetată este "Cine sunt eu?", completată de
În menghină by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8353_a_9678]
-
vechime: Beco das Costas Quebradas (= Fundătura coastelor frânte). În labirintul aceluiași cartier medieval, Alfama, există o stradelă numită Travessa do Fala-Só (= Pasajul celui ce vorbește de unul singur). La mică distanță, în cartierul Mouraria (nume evocând ocupația maură), câteva străzi strâmte și strâmbe dau într'un fel de părculeț. Locul pare unul de elecțiune pentru bețivii acestei zone - cosmopolită, pitorească, dar cam delabrată. Denumirea inscripționată pe placă are rezonanțe licențioase, amintindu-l pe Rabelais: Jardim das Pichas Murchas (= Grădina puțelor veștede
Humorescă by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8361_a_9686]
-
au ajuns pînă la noi, natura nu a fost prea darnică cu ea. O față ovală desfășurîndu-se în cadrul unei linii fragile și înguste, în vădit contrast cu forma lată, nepermis de întinsă, a gurii și nasului. Rama chipului pare prea strîmtă pentru mărimea organelor faciale. Ochii mari te privesc dinlăuntrul unor cearcăne săpate de timpuriu în piele, două tușe groase împrumu-tîn-du-i aerul unei ființe suferinde. Tenul măsliniu, cu toată întunecimea de fundal pe care o dă feței, nu reușește să micșoreze
Pianista princiară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8671_a_9996]
-
profesională. Ion Simuț a făcut pasul către istoria literară, căreia i-a atașat inclusiv cronica edițiilor, privind în ansamblu și în secțiune temporală marea de tipărituri. Dan C. Mihăilescu, dimpotrivă, a ieșit din spațiul ticsit de fișe și considerat prea strâmt al istoricului literar, făcând critică deschisă către toate azimuturile și dând expertizei notă de show publicistic. Ultimul, dar nu cel din urmă critic "optzecist" care a rămas critic este Alexandru Cistelecan, trecut de Radu G. țeposu în prima linie a
Marca inteligenței by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8675_a_10000]
-
de egalitate, libertate și fraternitate pe socoteala noastră. Nevoind sau neputând cunoaște că orice stat are nevoie de clase puternice, am ridicat din temelie toate puterile vechi ale țării, fără a socoti că o casă veche de piatră, dar cam strâmtă, e totuși mai bună pentru vreme de iarnă și pentru nevoi de cât un palat de... hârtie franțuzească. Noi am făcut în statul nostru ceea ce se face în școlile noastre. Învățători cari nu știu nici a scrie bine dau în
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
breaslă a ciobotarilor din acele țări. Acest tineret, ce se caracterizează prin o rară lipsă de pietate față cu nestrămutata vrednicie a lucrurilor strămoșești, vorbind o păsărească coruptă în locul frumoasei limbi a strămoșilor, măsurând oamenii și împrejurările cu capul lor strâmt și dezaprobând tot ce nu încape în cele 75 dramuri de creier cu care i-a-nzestrat răutăcioasa natură, acest tineret, zic, a deprins ariile teatrelor de mahala din Paris și, înarmat cu această vastă știință, vine la noi cu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
nedemne de un adevărat om de stat. {EminescuOpX 158} Când este vorba să lucrăm numai pentru binele țârei nu căutăm decât combinațiunea cea mai nemerită și cea mai conformă bunelor rezultaturi ce ne propunem, lăsând criticilor mici și unor vederi strâmte si înguste grija de a combate stăruințele noastre, ce tind a consolida întărirea nouăi noastre constituiri și a viitorului țărei. Bărbați cu înțelegere dreaptă și corectă, ca d. Canovas del Castillo, ca să scape țara, preschimbă întocmirile sale ministeriale. Bărbați ca
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
a încărca ținuturi ce în parte se ocupă încă cu păstoria c-o organizație mai complexă, care le-ar îngreuia traiul, care ar crea dintr-odată alte condiții de existență? Când locuitorii se vor înmulți și pământul le-ar deveni strâmt, proprietatea rurală fixă, încetarea pășunilor comune vor veni de la sine și în mod fatal. În mod fatal plugul va înlocui pretutindenea toiagul păstoresc, în mod fatal o altă ordine a societății va răsari din chiar stadiul ei organic. Singurele măsuri
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de "învechimea veche" și de anticitatea antică, de cei săraci cu duhul al cărora este împărăția Cerului, de doine și de Ileana "Cosînzeana, în, "cosițe floarea-i cîntă", nelăsând pe auditoriu în îndoială asupra păsărelelor cari cântă mereu în colivia strâmtă a propiului craniu. {EminescuOpX 325} Dar d. Sihleanu nu joacă o canțonetă monodramatică numai, ci dă totdauna ocazie la dezvoltarea unei conversațiuni care are farmecele ei, cam de soiul acesta. Oratorul. De când am auzit pe d. Conta vorbind istorie îmi
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
asigurare a nemuririi, în așa chip că fiecare poetastru evreu primește peșin, fără dobândă de întîrziere, acea glorie de o zi pe care o dau gazetele. Mai periculoasă decât oriunde e însă precumpănirea evreilor în presă - o fatală urmare a strâmtelor noastre legiuiri vechi cari opreau pe izraeliți de la intrarea în cele mai multe cariere învățate. Zece ani de-a rândul opinia publică din cele mai multe orașe germane se făcea prin pene evreiești; a fost o nenorocire pentru partidul liberal că tocmai presa lui
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
clădiri cu sentinelă. Mai erau de-astea prin oraș, dar niciodată nu mă întrebasem ce e înăuntru. În clădire se petrecu o scenă bizară. Urcarăm trei etaje cu un lift mititel, numai eu și căpitanul, trecurăm prin numeroase coridoare la fel de strâmte și aveam senzația că clădirea era pustie, în afară de câțiva milițieni pe care îi zării de departe, nu întîlnirăm pe nimeni. Eram deci la Miliție. Așadar, o chestie penală... Și dacă se desgropase istoria cu moartea Căprioarei? gândii. Fusesem scos din
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
coloniali au văzut multe la viața lor. Ușile navetei se închiseră, o sirenă semnală depresurizarea buncărului de îmbarcare a lui Sulaco. Roboții fugiră în adăposturi. Clipeau o serie de semnalizatoare. Soldații erau așezați pe scaune laterale, separate de un culoar strâmt. Pe lângă acești militari încotoșmănați din cap până-n picioare, Ripley se simțea minusculă și foarte vulnerabilă. Peste salopetă nu avea decât un bluzon de zbor și niște receptoare. Nu-i oferise nimeni nici o armă. Hudson nu avea stare. Adrenalina se revărsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de apă murdară hurducându-se, dar amortizoarele absorbiră șocul. Ploaia împinsă de vânt plesnea proiectoarele. Bishop și Wierzbowski ghidau aparatele din cabina conductorului. Omul și sinteticul lucrau în perfectă armonie și-și purtau un respect mutual. Wierzbowski privea prin lucarna strâmtă a conductorului și întinse degetul. ― Acolo, cred. Bishop studia harta în culori vii care apăru pe ecranul dintre ei. ― Probabil nu sunt alte intrări pe aici. Se aplecă deasupra comenzilor și aparatul greoi se răsuci în direcția unei uși imense
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
brațe, imobilizând-o. Prinsă în capcană, fetița se zbătea fenetic. Lovea cu picioarele și pumnii, încerca să muște, dar nu scotea o vorbă. În timp ce se zvârcolea pentru a scăpa din strânsoarea lui Ripley, unicul sunet care se auzea în spațiul strâmt era cel al respirației ei gâfâite. Și chiar și acest zgomot era în mod misterios înfundat. În viața ei, Ripley mai încercase o dată să stăpânească o ființă mai mică decât ea și care poseda o ferocitate cel puțin egală: în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
după construirea coloniei, și tocmai într-una din aceste țevi se pregătea să intre Bishop. Androidul se strecură prin deschidere contorsionân-du-se. ― Cum se prezintă? îl întrebă Hicks. Bishop privi în jos, printre picioare, apoi se uită la consolă. ― Întunecat, pustiu, strâmt. Dar cred că o să reușesc. "Ar fi preferabil" gândi Ripley. ― Îți dau consola? Spre ea se ridicară două mâini, parcă implorând. ― Hai. Ea-i întinse aparatul cel greu. Bishop se răsuci cu dificultate și cuprinse consola. Coborî în pasaj. Învelișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
separare. Ripley se aruncă peste panou când zăvorul intern zăngăni de cealaltă parte. ― Burke! Deschide ușa! Dumnezeule, Burke, deschide! Newt ajunsese și ea și o trăgea de pantaloni tot arătând cu degetul spre capătul celălalt al culoarului. ― Uite! În pasajul strâmt, înainta o creatură. Venea spre eî și era enormă. Ripley, tremurând, ridică arma și încercă să-și amintească toate indicațiile lui Hicks. Ținti pieptul scheletic și apăsă pe trăgaci. Nu se întîmplă nimic. Din grozăvia ce se apropia de ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de Hicks și Gorman. Vasquez încheia plutonul. Cu corsajul și vibratoarele lor mari, infanteriștii întâmpinau ceva dificultăți în deplasare, dar degajară cu toții intrarea; Vasquez puse la loc grila în urma lor. Dacă tunelul se îngusta sau se scinda în conducte mai strâmte vor fi prinși ca într-o capacană. Dar Ripley nu-și făcea probleme, avea încredere în Newt. Și în cel mai rău caz. or avea măcar timp să-și ia rămas bun înainte de a trage la sorți cine va da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
mișcătoare și grotescă. Aidoma unui dihor, extraterestrul izbutise să-și turtească trupul pentru a se strecura înăuntru, în conductă. Bărbatul observă și alte mișcări îndărătul intrusului. ― Înapoi, înapoi! urlă Ripley. Încercară toți să-i dea ascultare, se îmbrânciră în tunelul strâmt. Din spatele lor se auzea un zgomot metalic: o grilă de aerisire fusese smulsă. Căzu cu zgomot și o umbră amenințătoare se vârî în deschizătură. Vasquez își luă arma și inundă pasajul cu un potop de foc. Toți erau conștienți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
privi în sus. ― Suntem sub un puț vertical. Dar e neted, fără nici o asperitate, imposibil de escaladat. ― Căcat! Hicks luă aparatul de sudură, îl aprinse și începu să taie o gaură în conductă. Metalul topit picura pe el, iar pasajul strâmt se umplu de scântei care aruncau o lumină albicioasă. Aruncătorul de flăcări al lui Vasquez mugi iar și scuipă foc. ― O să rămânem pe uscat. Creaturile se apropiau întruna, cu toate că înaintarea lor era încetinită de îngustimea locului. Hicks tăiase trei părți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ei suflând ca o mașină cu aburi. În pofida handicapului reprezentat de harnașament, bărbatul ar fi putut să o întreacă. Dar nu încerca. Prefera să le acopere spatele. În fața lor apăru o bifurcație. În extremitatea pasajului din stânga, se ridica un puț strâmt de aerisire la un unghi de aproximativ patruzeci și cinci de grade. Newt stătea la baza lui și le făcea semne cu disperare. ― Aici! Pe-aici trebuie să urcăm. Profitând de acest răgaz nesperat, Ripley studie pasajul. Ascensiunea va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
va fi dură, dar rapidă. Extremitatea sueprioară a puțului era marcată cu un cerc de lumină slabă. Auzea vuietul vântului: niște sunete ca acelea produse prin suflarea în gura unei sticle. În pereții netezi ai conductei erau adâncite niște trepte strâmte. Coborî privirea. Puțul se înfunda la picioarele ei și se pierdea în beznă. Nu se mișca nimic. Nici o creatură nu se cățăra spre ei. Era salvarea lor. Puse piciorul pe prima treaptă și începu ascensiunea. Newt o imită în clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
se auzea. Newt căzuse oare în cealaltă conductă? Puțul se termina întivo fundătură verticală. Lanterna se afla pe jos, întreagă, dar copilul, nicăieri. Ripley se aplecă pentru a-și recupera lanterna când auzi un alt strgăt, ricoșând de pereții pasajului strâmt. ― Mamăăă! Ripley porni din nou prin tunel. N-avea decât să spere că se-ndrepta în direcția cea bună. Din cauza rapidității coborârii își pierduse simțul orientării. Încă o chemare sfâșietoare a lui Newt străpunse aerul. Mai slab? Nu-și dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
trecere blindatul ars. Reprezenta pentru ea monumentul ridicat excesului de încredere în sine și a neputinței tehnologiei moderne în fața anumitor fenomene. Vehicolul de transport de trupe, cu reputația invulnerabilității, va fi în curând dezintegrat odată cu stația și restul coloniei. Platforma strâmtă de aterizare bătută de vânt ieșea din conul gigantic, cam la o treime din înălțime. Fusese concepută pentru primirea barjelor și a altor aparate atmosferice mici, dar nu a celor de mărimea unei navete spațiale. Bishop izbuti totuși să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
grijă să aprindă un cartuș luminos cu întârziere și să-l pună pe podea. Știa că se va pierde în acest labirint fără aceste repere care o vor ajuta să-și regăsească drumul la întoarcere. Un pasaj era atât de strâmt încât fu nevoită să se strecoare pe o parte. Prin fața ei se înșirau expresii chinuite, coloni zidiți, cu trăsături fixate într-un rictus organic. Simți cum ceva o înhăță din mers. Genunchii i se înmuiară și i se tăie respirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]