38,669 matches
-
Barbu Cioculescu nu ezită a-i întoarce tăișul asupra sa însuși, cu un gest echivoc ce-i sporește categoric credibilitatea: Am început să scriu articole la gazetă, declară d-sa fără clipire, în felul în care unii se apucă de strîns timbre poștale, dezlipind în apă călduță, de pe un plic, mărci de o deosebită frumusețe. Mai pe urmă cumpără pachete de cîte o mie de bucăți, în majoritate în valoare de un cent - neștampilate. După care se achiziționează un clasor". Să
Ultimul mohican by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8309_a_9634]
-
ei au pregătit one man sau one women show-uri. Au făcut un film după spectacolul "Scrimă și pedeapsă", exercițiile tematice pe care le-au lucrat cu maestrul de arme Peter Habala. În fiecare seară, într-o cafenea unde se strîngeau toți, invitau publicul la stand-up comedy. Au prezentat fragmente de lucru dintr-un work-shop spectaculos coordonat de Iosif Herțea, "Capricii sonore". Acolo am observat, din nou, cît de concentrați și de disponobili sînt. Exercițiile propuse de Iosif Herțea au fost
Șaptesprezece pentru teatru by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8317_a_9642]
-
în cultură, aruncând pe scene, pe micile ecrane sau în emisiunile radio tot felul de personaje jenante. În memoria celor mai vârstnici, Constantin Drăghici este indisolubil legat de șlagăre cum ar fi “Luna la Mamaia”, “Tu”, “Scară de mătase”, “Am strâns toamnă după toamnă”, “O fată mai găsești”, “Nici o dragoste”, dar și al unor minunate compoziții proprii, între care “A căzut o frunză-n calea ta” (care figurează și azi în repertoriul multor cântăreți, între care Aurel Pădureanu), “M-am regăsit
La jumătatea carierei by Octavian URSULESCU () [Corola-journal/Journalistic/83423_a_84748]
-
aprobarea lui Dumnezeu, experimentatul stareț s-a înscris pe lista unui partid, deși Biserica interzice asemenea laice licențe slujitorilor ei. În București, un candidat independent la primăria mare, care a dat greș de două ori ca reprezentant al unui partid, strînge în doar cîteva zile cele cîteva zeci de mii de semnături de care are nevoie pentru a intra în competiție. Un calcul minimal ne arată că cei care i-au adunat semnăturile ar fi trebuit să muncească 24 de ore
Repetenți la bunul-simț by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8458_a_9783]
-
apariție al romanului Atrium, așa cum spuneam, 1974, România se afla după faimosul turneu asiatic al lui Nicolae Ceaușescu și lansarea "tezelor din iulie", dar înainte de intrarea regimului în faza de demență absolută. Chiar dacă șurubul libertății de exprimare începuse să se strângă, un oarecare vânt al destinderii adia încă. Precizarea este importantă pentru că, recitit astăzi, romanul poate surprinde prin curajul autorului de a descrie o Românie deloc idilică (e drept situată într-un trecut apropiat), în care iluziile sunt făcute praf, iar
Fețe ale ratării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8447_a_9772]
-
care măsoară timpul născocirilor, al răzbunărilor, al crimelor. Pe el se se cățără cele trei vrăjitoare, cele trei instanțe care fac jocul și stabilesc ritmul lui și legile lui. Sub privirile lor și ale noastre, din nimic, dintr-un covor strîns la mijloc într-o movilă și cîteva lumînări, Nekrosius face un cîmp fumegînd, un cîmp de luptă ca un sfîrșit de lume, ca un abis populat de duhuri, de diavoli, de moarte. Ideea supravegherii, a martorilor complici este prezentă în
Shakespeare mai presus de orice (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8453_a_9778]
-
mai privește departe, întinderea mării, ci aproape. Prea aproape. Acolo este deșertăciunea. Pierzania. Derizoriul nimicniciei. Moartea. Personajele se agită de colo dincolo. Ca pe puntea unui vas ancorat într-un port ciudat. Privit de departe, vasul pare să aibă pînzele strînse pentru popas. De aproape, pînzele sînt hamace în care protagoniștii dispar pentru somn, veghe sau complot. Albiile de lemn în care se spală rufele devin copîrșee, sicrie pentru cei ce, cu vină sau fără de ea, vor muri. La început, cu
Shakespeare mai presus de orice (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8453_a_9778]
-
frumusețe, de o grație aproape feminină, ca și cum sculptorul ar fi rămas doar la acest detaliu uitînd să decupeze armonicele întregului corp din piatra brută. Cu ea, Merrick ține ceașca de ceai, cu ea toarnă ceaiul în ceștile celorlalți, cu ea strînge alte mîini, cu ea se semnează pe suportul pe care se află mica catedrală de carton pe care o construiește din imaginație, pe ea își odihnește fruntea malformată, ea răsare asemeni unei flori dintre buruieni, ea angajează un dialog al
Ecce homo... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8503_a_9828]
-
lăsați-i așa, modestia hrănește cel mai bine talentul, a și scris cineva o piesă în genul ăsta... - Care? face regele, Avarul? - Acela, majestate, da, deși e vorba de viciul avariției, de cei ce nu cunosc valoarea banului, și-l strâng,... îl strâng... fără folos. - M-da! conchide regele și întoarce spatele. * Cine știe ce drăcovenii mai pot ieși din capul unui scriitor. Dar trebuie să ai înainte un Ludovic al XIV-lea care să înțeleagă și care să se prefacă jucat de
Cenzura... in integrum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8537_a_9862]
-
așa, modestia hrănește cel mai bine talentul, a și scris cineva o piesă în genul ăsta... - Care? face regele, Avarul? - Acela, majestate, da, deși e vorba de viciul avariției, de cei ce nu cunosc valoarea banului, și-l strâng,... îl strâng... fără folos. - M-da! conchide regele și întoarce spatele. * Cine știe ce drăcovenii mai pot ieși din capul unui scriitor. Dar trebuie să ai înainte un Ludovic al XIV-lea care să înțeleagă și care să se prefacă jucat de curteni. Et
Cenzura... in integrum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8537_a_9862]
-
un atentat slab, chinuitor, gîndit pe picior mare și destrămat, metodic, de dintele decrepitudinii. Artizanul lui, scînteie sărită din romantismul revoluționar, e-un "tânăr neîmblânzit, haotic, revoltat mai întâi/ de destinul biologic al lumii." Cele trei femei, în care se strîng viața și remușcările oamenilor, moartea, regretele, țipătul și neputincioasele lor furii, nevolnicia și pragurile, dorința de a sparge și slăbiciunea de-a clădi sînt, în Cântec..., o fecioară galbenă, de ceară, care le joacă pe rînd și, neapucînd s-o
Les trois Grâces by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8543_a_9868]
-
împinsă dincolo de pragul senzorial la care umorile se amestecă: "oceane și nebuloase din nopțile mele de febră/ și de insomnie/ oceane și nebuloase, îndepărtate splendori, din/ nopțile mele de poezie,/ când aplecat asupra cuvintelor ca peste tăioase săbii/ le-am strâns, plin de nostalgie și de revoltă, în cântecul fecioarei galbene rudă cu/ marile/ cu îngrozitoarele dezastre ale dragostei." A treia cale, care le dă, vieții și morții, prin înțelegerea exploziilor ce răvășesc, deopotrivă, ființa și violenta ei amintire (fără de care
Les trois Grâces by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8543_a_9868]
-
e aproape inexistentă. Două-trei referințe nu pot suplini ceea ce s-ar fi cuvenit să fie un tablou secund, mai larg, al fiecărui capitol. Astfel că, exceptând capitolele de mai mare întindere din prima sută de pagini a cărții, Poezia vie strânge la un loc texte care nu fac un întreg, rămânând simple recenzii: și încă amicale. Statutul lor ni se clarifică imediat, chiar dacă autorul încearcă să le înșurubeze în acea problematică a eului pe care, mizând, o evidențiază la tot pasul
Eul care tot scrie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8575_a_9900]
-
să-și piardă nicicum cochetăria a fost mult ușurată, cam tot în aceeași perioadă, de plăscioarele colorate, cu ochiuri mici, foarte la modă. Despre ele se spunea cu un fel de religiozitate că ar fi făcute din Fibre Sintetice. Se strângeau ghem și se îndesau într-o punguță rotundă din pânză de aceeași culoare, cu un mic căpețel croșetat lăsat afară. Puteau fi cărate așa, strânse ca o mingiucă și flendurate pe lângă fuste, sau puteau fi strecurate în poșetă. E drept
Tovarășe de drum Experiența feminină în comunism by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Journalistic/8558_a_9883]
-
se spunea cu un fel de religiozitate că ar fi făcute din Fibre Sintetice. Se strângeau ghem și se îndesau într-o punguță rotundă din pânză de aceeași culoare, cu un mic căpețel croșetat lăsat afară. Puteau fi cărate așa, strânse ca o mingiucă și flendurate pe lângă fuste, sau puteau fi strecurate în poșetă. E drept, dacă le burdușeai bine, se lungeau cât o zi de post și țineau la cărat cât vechile nețuri de sfoară. Pentru că amândouă cuvintele - și fibră
Tovarășe de drum Experiența feminină în comunism by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Journalistic/8558_a_9883]
-
programatic d-sa, "cercetărilor de istoria ideilor". Ne aducem bine aminte, noi, cei de-o anume vîrstă, de valurile pe care le-a stîrnit această "idee beligerantă", lansată de Edgar Papu, în 1974, și exploatată mai cu seamă de condeierii strînși în jurul periodicelor celor mai devotate regimului ceaușist, Luceafărul și Săptămîna, devenită un criteriu de departajare a scriitorilor și intelectualilor epocii. În raza ei s-au conturat două tabere (totuși, nu fără o interfață!). Pe de o parte, membrii unei gărzi
Avatarurile protocronismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8576_a_9901]
-
să planeze umbra unei îndoieli. Să-l asigurăm că a preîntâmpinat toate dubiile? Dispare în acest fel orice echivoc? Deocamdată nu-l pot scuti de sâcâielile unei deliberări pentru a se stabili dacă e absolvit total de vină. N-am strâns încă toate indiciile pentru a răspunde categoric prin da sau nu. Presupun că romancierul țintește să schițeze fizionomia tăinuită în dosul unei măști, năzuiește să divulge cartea de vizită reală a excentricului amfitrion. Iată câteva din întrebările ce se pot
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
de parvenire. El se împăunează că s-a ridicat la rangul de a fi ciracul favorit al unui corifeu în știință, profesorul Martinetti. Aparent se gudură bucuros că poate culege laude pentru destoinicia sa, dar în depozitele din străfunduri se strânge lava în preajma revărsării. Registrul său de manifestare, cum notează autorul, este cel al unui carnasier proaspăt, avid să înhațe și să înghită. Atacă totuși rar; ca să evite penibilul unei înfrângeri (mai târziu în altă fază din ciclul Voința de putere
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
terci săl iei pă făraș și săl arunci la gunoi Scumpo mă iubești și tu orișicâtuși dă puțin sau ești și tu nebună după mine. Așa că termin și cred că de data asta nul vei uita în vis și săl strângi în brațe sub formă de perină pă al tău care te dorește ca un câine turbat Johnny".
Când ați scris ultima oară o scrisoare de dragoste? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8595_a_9920]
-
un autobiografism care îți dă fiori. Povestea este simplă: un fotograf de război a cucerit gloria în meseria (sau vocația) lui, și-a adjudecat marile distincții decernate pentru fotografii care au făcut turul planetei prin transmisii de televiziune, au fost strânse în albume care i-au consacrat faima. A cunoscut iubirea și a pierdut-o, într-unul din războaiele din Balcani. S-a retras într-un turn (sau far) ca să-și îndure în singurătate suferința, întrebările, pierderile. În spațiul închis, izolat
Granițele ficțiunii, după Arturo Pérez-Reverte by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8591_a_9916]
-
clișeelor și ai limbajului osificat moștenit de la dogmatici. Nu mă exclud dintre cei care, năzuind să fie tipăriți, au acceptat constrângerile dogmatismului reactivat, cum se poate vedea din ce am publicat atunci. O parte din articole și recenzii le-am strâns, neinspirat, în volumul meu de debut Schițe de critică, din 1966, a cărui răsfoire, din ce în ce mai rară, totdeauna mă indispune. Presupun că la fel li se întâmplă și altor confrați ai mei atunci când le reajung sub priviri texte pe care le-
Generația mea în anii '60 by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8596_a_9921]
-
angajarea deplină. Cu Schoelcher a tras lozul cel mare; un om apreciat de Victor Hugo; amândoi onoraseră cu prezența lor baricadele din decembrie 1851, amândoi părăsiseră Franța. Hugo are impresia că dl de l'Aubépine se află într-o relație strânsă cu Victor Schoelcher, îl întreabă ce mai știe despre el, se arată interesat. De astă dată nu mai sunt doar cuvinte convenționale pentru a satisface un admirator. Dl de l'Aubépine simte, perseverența i-a fost răsplătită. Se grăbește să
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
semnat tot de Radu Gabrea are suficient potențial dramatic, iar, cu mici excepții, întîmplările sunt articulate fluent într-un cadru cu detalii minuțios redate. Tablourile de societate sunt printre cele mai reușite, mai ales cele de familie, cînd aceasta se strînge în jurul proiecției unor poze erotice, așa cum Felix și Gisela urmăresc în cinematograful tatălui pe Siegfried ucigînd dragonul. Promenada domnilor îmbrăcați în costume albe, printre care se află și o uniformă de marină a bunicului combatant în Primul Război Mondial, precum și
Capul cocoșului decapitat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8612_a_9937]
-
crearea unei comunități virtuale "Un milion de voci împotriva FARC" și Carlos Andrés Santiago, un tânăr columbian de 22 de ani care a avut ideea organizării unui Marș al Păcii pe 4 februarie împotriva gherilelor. Cei doi au reușit să strângă milioane de oameni în sprijinul acestei idei. Pot fi ei o soluție? N.A.: Cred că fiecare epocă își are propriile strategii pentru a convinge și schimba lumea. Strategia mea personală este literatura. Poate că sunt demodată, dar n-am altă
Nuria Amat Sîntem aleși pentru anumite lucruri by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8614_a_9939]
-
atmosfera mahalalei, obiceiurile zilnice, lumea pestriță a meseriașilor, a hanurilor, a cîrciumilor, ba chiar și a caselor boierești umplu paginile pannești, dar întregul oraș e perceput cu ochi artist. Detaliile unei realități familiare ne întîmpină la tot pasul: "Bețivii toți strînși colac/ Pe la grădini beții fac,/ Prin mahala la Izvor,/ Și la Breslea în pridvor,/ Dar mai mult și mai vîrtos/ Pe la Tabacii de jos,/ Unde petrec la vin bînd/ Și împreună cîntînd./ Nu poate om socoti,/ Nici de a le
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]