2,407 matches
-
bisericesc, cu toate cele ale sale, răspunsuri la „Ce e calendarul?” - calendarul lunar întrebuințat numai de mahomedani, calendarul solar folosit de egipteni și perși, calendarul lunisolar utilizat de creștini, budiști și de israeliți, îndemnuri pentru alungarea sectelor și păstrarea credinței strămoșești, date istorice și literare, proză și versuri, vorbe înțelepte, proverbe și zicători, strigăte de joc etc., toate trecute prin filtrul autorului Ierimia Nechita, Cernăuți. Indiferent că era literatură, poezie folclorică, articole de știință, sfaturi medicale ori gospodărești, ce se publica
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
principiilor acestei doctrine, toate neamurile din Bucovina și în special românii, trebuiau să se desfacă de convingerile lor naționale, să rupă orice legătură cu conaționalii lor de peste hotare, să-și abandoneze limba și să uite de datinile și obiceiurile lor strămoșești pentru a se contopi cu celelalte neamuri și într-o specie exotică bucovineană cu limba de conversație germană. Și era sprijinită această doctrină de întreg aparatul administrativ și de școală, de la universitate până la școala primară...” De la afirmațiile lui Ion Iancu
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
rezultate atât de meritorii în cartea luptelor de defensiune națională a românismului bucovinean. Continuatoare a Gazetei Mazililor și Răzeșilor de acum 30 de ani (1911-1914) noul periodic cernăuțean înseamnă nu numai un îndemn de îndârjire în apărarea unor drepte moșteniri strămoșești, ci și unul de înseninare în atmosfera vânzolită de viscolul ce bate în părțile noastre. Societatea Mazililor și Răzeșilor, editând această publicație - organ de luptă „și afirmare românească” - își dovedește încă o dată și rosturile ei de permanentă actualitate și necesitate
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
acestei doctrine - a bucovinismului -, toate neamurile din Bucovina și în special românii, trebuiau să se desfacă de convingerile lor naționale, să rupă orice legătură cu conaționalii lor de peste hotare, săși abandoneze limba și să uite de datinile și obiceiurile lor strămoșești, pentru a se contopi cu celelalte neamuri într-o specie exotică bucovineană, cu limba de conversație germană. Și era sprijinită această doctrină de întreg aparatul administrativ și de școală, de la Universitate până la școala primară.” Împotriva unor asemenea încercări românii au
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
spune Nietzsche. „Eroarea credinței Într-un ideal nu este obtuzitatea (ne-Înțelegereaă; eroarea este lașitatea!...” Lașitatea unui destin, care nu este altceva decât „pierderea, Înnămolirea” unei ființe În acele interese diurne, necesități reale și mărunte, când se pierde nu numai „credința strămoșească”, cea pe care o Biserică obosită o proclamă cu un glas tot mai firav, ci credința În forțele proprii. Sau, În ceea ce unii istorici „romantici și reacționari” considerau a fi „credința În geniul unei națiuni”, al acelei colectivități umane „blestemate
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
astfel să ne pierdem specificul. E un refren pe care îl aud și la Chișinău, și la București, și iată, acum, și la Riga, ce-i drept, din gura unei românce basarabence. Maria este interesată de... daci, de originile noastre strămoșești, de arhaisme și elemente cosmice - pe acestea, evident, tot dacii le-au descoperit primii în Europa. Lucrează la un tratat, dar are nevoie de cineva de acasă, care să-l redacteze la nivel stilistic, pentru că scrie tot mai puțin în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și cum condiția neofitului este cea a unui mort la nivel simbolic, este necesar ca acest spațiu să fie parcurs. Funcția în discuție trimite la obiceiul arhaic de a expune trupurile morților în copaci. Pădurea a devenit astfel spațiul spiritelor strămoșești și copacii-oameni au creat sentimentul dendrolatriei. Într-un basm cules de Constantin Mohanu imaginea pădurii-cimitir este foarte intensă: „A trecut pântr-o pădure mare, a trecut. Eee! Acolo-n pădurea aia era trupuri de oameni morți. A ieșât de-acolo, a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
familie de meseriași prestigioși. Tatăl croitor de elită pentru bărbași, mama, pentru femei. Oameni simpli, dar meseriași adevărați, au aparținut cultului ortodox al comunității bulgare din sudul Moldovei (azi Ucraina). Au căutat să-și crească și educe copiii în credința strămoșească, într-o viață reală, cu respect pentru tradițiile și onestitatea comunității căreia aparțineau și față de etniile din orașul Bolgrad. Le-a sădit în suflete de mici să fie cinstite, respectuoase față de interlocutori, să-și clădească viitorul prin muncă, ravnă și
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
turla bisericii, ce servea de țintă artileriei inamice de pe malul opus. Am insistat mai pe larg asupra acestei însărcinări pentru ca, în cazul nenorocit când nu le-am mai recăpăta, să se cunoască aceia care poartă întreagă răspundere a pierderii odoarelor strămoșești. De vină este Mitropolia din Iași, care fără prealabilă cercetare și pe simpla depunere a răsvrătitului stareț, reclamând Minsterului Cultelor, a provocat ordinul circular de rechemare a mea la București. Tot numai în urma insistentelor cereri ale I. Pr. Sf. Sale
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
la cucerirea independenței de stat a României Instaurarea suzeranității otomane (în 1420 - Țara Românească și în 1456 - Moldova) a însemnat o frână serioasă în dezvoltarea societății românești. Datorită rezistenței eroice a populației, dornice să-și apere cu orice preț glia strămoșească, Imperiul Otoman n-a putut transforma niciodată Principatele Române în pașalâcuri, fiind nevoit să le lase o organizare politică și administrativă proprie. Poarta Otomană nu și-a respectat angajamentele asumate prin capitulații, nici în ceea ce privește neamestecul în treburile interne, nici garantarea
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
noastră, lăsându-și părăginite micile lor ogoare. Căci dacă am lăsa ca să li se întâmple una ca aceasta, ar intra descurajarea în inima vitejilor noștri oșteni, care și-au pus piepturile lor la hotar pentru apărarea pământului și drepturilor noastre strămoșești”. „Eu nu cred - se spune în continuare în instrucțiuni - că s-ar găsă un singur sătean, din cei rămași la vetrele lor care să nu se simtă dator de a răsplăti pe apărătorii patriei, cel mai puțin, cu îngrijirea familiei
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
armatei române în anul 1877. Recapitulare generală pe județ e. Implicarea Bisericii în susținerea efortului național Biserica s-a identificat cu aspirațiile și idealurile drepte ale poporului, sprijinindu-l în lupta pentru dreptate socială și libertate națională, pentru apărarea pământului strămoșesc, pentru omenie și demnitate. Războiul pentru Independență a fost expresia cea mai înaltă a sentimentului nobil al iubirii de patrie, ceea ce a și justificat participarea integrală a Bisericii strămoșești. În acele momente cruciale ale românilor, biserica a folosit factorii proprii
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
în lupta pentru dreptate socială și libertate națională, pentru apărarea pământului strămoșesc, pentru omenie și demnitate. Războiul pentru Independență a fost expresia cea mai înaltă a sentimentului nobil al iubirii de patrie, ceea ce a și justificat participarea integrală a Bisericii strămoșești. În acele momente cruciale ale românilor, biserica a folosit factorii proprii, tradiționali și sacri: rugăciunea, sfințirea steagurilor, a armelor, binecuvântarea soldaților și a tuturor luptătorilor, administrarea sfintelor taine. Astfel, s-au remarcat preoții de regimente, de spitale, cei care ajutau
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
ocupării Bucureștilor sunt povestite în memoriile lui Emil Petrescu. (N.a.)): „Wird sind nicht Gäste, sondern Sieger“.(„Noi nu suntem oaspeți, ci învingători“ (germ.).) De aici înainte suntem sub potcoava lor. Doi ani va ține acest chin și acest întuneric. Vorba strămoșească: „Ne-a călcat vrăjmașul“, atunci am înțeles-o în toată oroarea ei. Când le auzeam tropotul pe stradă, când zăream pe unul din ei, parcă simțeam o durere fizică și parcă, într-adevăr, ne călcau trupul nostru deodată cu pământul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
pierdeau contactul cu țăranii de pe moșii. Însă pătura înaltă a fost mai atinsă, care, neavând alte școli superioare la dispoziție, a trecut la cele rusești din Kiev, din Moscova și Petersburg și în ultimele decenii copiii lor au părăsit limba strămoșească, astfel că azi cei mai mulți tineri nu o știu. Ba, lucru ciudat, părinții redeveniți români de 18 ani încoace, căsătoriți dinainte cu rusoaice, nu vorbesc în familie [româna] și n-au învățat-o copiilor lor născuți după război. Mulți nu s-
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
pricinuită de lipsa stăpânilor, pe care îi știam la Iași supuși la toate persecuțiile inamicului străin și român, am fi putut uita în ce vreme de urgie trăiam încă. Mama, mare admiratoare a naturii, se bucura de frumusețea moșiei ei strămoșești; iată ce scria la 23 august: „Astăzi este iară o zi splendidă, o lumină extraordinară și o atmosferă care apropie toate / [: zăvoaiele, câmpia și munții; parcă mi se pare că fac parte din parcul de aici“. Iar la 8-21 august
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de ele, pentru ca acest efect al uitării lucrurilor este vizibil și pentru că pare rezonabil că ar trebui să fie așa... Toscana era atunci, așa cum s-a spus mai sus, puternică, plină de religie și de virtute, avea obiceiuri și limba strămoșeasca, dar toate au fost eliminate de puterea română. Deci așa cum s-a spus, memoria numelui său este tot ce a mai rămas" (2001, pp. 340-345, subliniere adăugată). Pentru Machiavelli, faptul că din când în când memoria umană a fost ștearsă
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
că, dacă 50 de deputați te-au ales domn, însă ai să domnești peste două milioane de oameni! Fă, dar, ca domnia ta să fie cu totul de pace și de dreptate: împacă patimile și urele dintre noi și reintrodu în mijlocul nostru strămoșeasca frăție. Fii simplu, Măria-ta, fii bun, fii domn-cetățean; urechea ta să fie pururea deschisă la adevăr și închisă la minciună și la lingușire. Porți un frumos și scump nume, numele lui Alexandru cel Bun. Să trăiești, dar, mulți ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
al lui Maiorescu, Poezia rumână. Cuvântul rumân în loc de român a fost viu combătut în "Junimea". Dar, fiindcă în materie de filologie și etimologie toți cedam pasul lui Maiorescu, am îngăduit, deși cu îndoială și neplăcere, să ni se schimonosască numele strămoșesc. Nu târziu după aceea, însuși Maiorescu a revenit asupra acestui pedantism și ne-a redat numele legitim înscris în cartea veacurilor. Tout est bien qui finit bien106. Dealtfel, articolul său a făcut mult vuiet și a fost prima provocare la adresa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
multe de toate din trecutul, din prezentul țărei aceștia și îmi vorbesc profetic și despre viitor. În codrii lor ca niște cetăți nepătrunse s-au adăpostit odinioară vechii noștri luptători, care ne-au pastrat neatinse numele, limba, credința și datinele strămoșești. Tot ei vor priveghea și în viitor asupra destinelor neamului nostru ca niște străjeri neadormiți a căror brațe s-întind departe ș-a căror ochi văd de sus. Ei, da! nu mă sfiesc a spune că, dacă Alpii mă surprind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
101, celebrul pod peste care a trecut armata romană. Și dacii au rezistat eroic și invaziei persane (Darius) și repetatelor atacuri romane, până la marea invazie a lui Traian. Și mai târziu, locuitorii acestui pământ au știut să-și apere glia strămoșească împotriva tuturor năvălitorilor asiatici (au construit orașe-cetate și fortificații puternice), împotriva invadatorilor polonezi, împotriva turcilor, împotriva tuturor intrigilor și capcanelor la marginea a trei imperii: Austro-Ungar, Otoman și Rusesc. A avut mereu eroi patrioți care au preferat să moară decât
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
România, am ajuns să prețuiesc cu adevărat țara în care m-am născut, limba frumoasă și bogată pe care am deprins-o de copil de la părinții și de la dascălii mei, frumoasele tradiții cu cântece, jocuri, poezie și basme, cu obiceiuri strămoșești sfinte, ca sărbătorirea Crăciunului și a Sfintelor Paști. Imagini vechi, pierdute în negura anilor, s-au aprins din nou în inima și în sufletul meu și m-au făcut să simt că rădăcinle mele sunt în țara-n care m-
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
aruncată, ca abia după aceea să se facă supa bună. Zic și eu, ca om de rând, oare noi când vom trece de primul clocot, când vom arunca spuma neagră și urîtă a primului clocot din societatea românească, astfel încât rădăcina strămoșescă să poată rodi din nou? Doamne ajută. Badea Gheorghe Toți am fost cândva copii Îmi vin în minte cuvintele pline de farmec și de nostalgie ale lui Ion Creangă în amintirea anilor copilăriei: „Nu știu alții cum sunt, dar eu
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Societății Române de Filozofie, cel cu Maica Precista mereu pe buze, implicat și „absolvit“, cu chiu, cu vai, dar nu achitat, Într-o chestie scabroasă cu o servi toare sedusă și rămasă grea; ajuns, după aceea, apostol al cre dinței strămoșești și al patriotismului acaparat de militari, instalat confortabil În București, fiindcă nu mai putea sta la Cluj, cu multe ordonanțe la ușă și cu mașină la scară. AM GĂSIT ÎN COLONELUL GR. COSTANDACHE, CEL PREA mic de stat - ca adaos
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de ape, iar proiectanții ridicau la vreo zece kilometri mai încolo o localitate pe care diriguitorii comuniști o doriseră „modernă și reprezentativă“. Locuitorii din Satul Vechi opuneau însă o formidabilă rezistență, refuzau să se mute, să-și părăsească gospodăriile, rânduielile strămoșești. Au fost aduse forțe de Securitate, cei mai recalcitranți dintre săteni au fost bătuți și arestați. În cele din urmă, ca toate acțiunile comuniștilor de la venirea lor la putere, cum-necum, și strămutarea aceasta forțată a reușit, în sensul că a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]