10,586 matches
-
cu cele românești, iar Baudelaire și experiența abisului, deși ultima (și nefinalizată de autor), are prioritate întrucât n-a mai fost până acum tradusă în românește. Cea de-a doua se configurează post-lectură: avem de-a face cu un , care strecoară, în exegeza lui Baudelaire, propria filosofie de existență și propriile-i convingeri cu privire la rostul artei. Publicarea acestei ultime cărți acum, la începutul ediției, are rostul de a furniza cititorului prolegomenele operei ulterioare, atât ale celei românești, cât mai ales ale
Fondane testamentar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3351_a_4676]
-
pluteau șase (șase!) felii de lămâie: trei galbene și trei verzi. Plus patru cuburi de gheață. În spațiul minimal rămas gol nu mai încăpuse, cred, decât o linguriță de gin și o ceșcuță de apă tonică. Aveam deci de băut, strecurându-mă cu greu printre citricele înghesuite în pahar, un fel de limonadă apoasă cu un vag gust de ienupăr. Prețul: 14 lei. Am băut gin tonic peste tot pe unde am umblat, după ce Nicolae Steinhardt, pe la sfârșitul anilor ’70, m-
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3364_a_4689]
-
ale marii literaturi: iubire, destin, libertate, moarte. De altfel, dinspre literatură poate veni și „revanșa“ popoarelor mici asupra (fatalității) istoriei: „Atuul major al popoarelor minore este tocmai «oglinda strâmbă» a ficțiunii, «lanterna magică, fata morgana, fantasticul și fantasmagoria care se strecoară consolator între ceea ce este și ceea ce ar trebui să fie». Din contactul permanent cu cei ce ne privesc de sus se naște «acea autoironie care ne permite să ne jucăm cu propria soartă, luând-o peste picior, îngânând-o, preschimbând
Fascinația (absenței) frontierelor by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/3369_a_4694]
-
în întâmplări din lumea romilor; reeditate, Povestiri dintr-un buzunar &Povestiri din celălalt buzunar de Karel Capek nu mai au nevoie de prezentare. Surprizele editurilor mici Editurile mici merită vizitate la târg, ca și cele cu alt profil, deseori se strecoară în portofoliul lor cărți ieșite din comun, revelații încântătoare. O editură ca Nemira, cunoscută pentru colecțiile de SF și suspans, are însă și colecția notabilă, Babel, cu autori interesanți. Ospățul lui John Saturnall de Lawrence Norfolk (trad. Gabriel Stoian) evocă
Atracții noi la Gaudeamus 2013 by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3041_a_4366]
-
muncii, n-ar trebui să se ocupe autorul, ci cineva specializat în domeniu. În lume, lucrul acesta este preluat de agentul literar. La noi, ca în întreaga noastră democrație originală, publicitatea este realizată de grupuri de presiune. Acestea reușesc să strecoare, printre știrile privind accidentele de circulație, divorțurile VIP-urilor sau alte minunate grozăvii, și câte un nume de pe lista lor. Câteva edituri au izbutit să-și plaseze oameni în presă și repetă ce a spus marele prozator X despre problema
27., 2., 4. by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Journalistic/3048_a_4373]
-
și Ov.S.Crohmălniceanu își plătea erorile dogmatice apărând, mai întâi, cauza generației șaizeci, și apoi pe a generației optzeci. În tinerețea mea, câte un cuvânt de apreciere al lui Paul Georgescu sau un scurt citat dintr-o cronică a mea, strecurate în „Viața românească”, unde Paul Georgescu era redactor-șef adjunct, cântărea enorm sub raport moral. Ne-am citit unul altuia cărțile ( am dovada în Convorbiri), mai mult, Paul Georgescu și-a însușit terminologia mea din Arca lui Noe ca să-și
Un scriitor uitat: Paul Georgescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3239_a_4564]
-
arăt în răspuns, și într-un astfel de ton! Îți anexez și scrisoarea pe care i-am trimis-o lui Eugen Barbu 5, însă nu m-a învrednicit să-mi răspundă. Încă un lucru semnificativ: în răspunsul meu s-a strecurat, în revistă, o foarte regretabilă greșală de tipar: în legătură cu Adrian Fochi 6 eu am spus „monumentala și deosebit de prețioasa sa monografie”, și când colo se tipărește „deosebit de pretențioasa”, ceea ce de fapt este o denigrare. Am dat telefon să se însereze
Întregiri la biografia lui Liviu Rusu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4547_a_5872]
-
Cotroceni fără un sprijin politic puternic în spate nu are șanse de câștig, relatează RFI. Radu F. Alexandru nu-i dă șanse prea mari: "Surprinzător pentru un om de inteligența politică a domnului Mihai Răzvan Ungureanu, eu cred că se strecoară în raționamentul lui o judecată nu foarte fericită și nu foarte productivă. Mircea Diaconu a putut candida ca independent pentru un post în Parlamentul European, pe o platformă, hai să zic, antisistem. Președintele țării este foarte greu de imaginat că
Mihai Răzvan Ungureanu, fără șanse la prezidențiale. Cine spune by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/29665_a_30990]
-
chiar pentru el „demersul poetului rămîne o enigmă, una din cele multe legate de existența lui și de fortuna literară a scrierilor sale”. Și ce să mai spunem despre faptul, minor în aparență, că atunci cînd în textul francez se strecoară o asonanță, în traducerea românească ni se oferă de asemenea o asonanță? O atenție specială reclamă transpunerea baladelor argotice, despre geneza cărora tălmăcitorul înclină să creadă că „Villon a fost sedus (asemeni multor scriitori din cam toate epocile) de noutatea
Un eveniment editorial Villon. Opera omnia by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2980_a_4305]
-
salvatorul. Poate aici își avea locul Cărarea pierdută de Alain Fournier (într-o nouă traducere, a Laurei Marin), deși colecția în care a apărut „Top 10+” îi asigură un public mult mai numeros. Și în colecțiile altor edituri s-au strecurat titluri ce i-ar interesa pe adolescenți, deși ele au miză istorică și politică. Toți pleacă de Wendy Guerra (trad. Luminița Voina-Răuț, Editura Vellant, 253 de pag.) cuprinde în notații de jurnal povestea Nievei Guerra, de la opt la douăzeci de
O tolbă plină pentru tinerii cititori și necititori by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2990_a_4315]
-
fugit cu banii de întreținere (urmând interviuri cu locatarii care plâng de frig, în timp ce reporterul le mulțumește pentru «intervenții»); că «Mădălina Ghenea este tratată regește la București» sau că «Oana Zăvoranu s-a reinventat»...” Într-adevăr, neantul care ni se strecoară în creier, luându-ne în stăpânire, poate avea și acest chip aparent agreabil, inofensiv al știrilor tv. Semnal Revista ATENEU (redactor-șef: Carmen Mihalache), editată de Consiliul Județean Bacău, a ajuns în al cincizecilea an al seriei noi. În numărul
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3000_a_4325]
-
în târg om lângă om, să nu exagerăm totuși, dar pe oriunde e o lansare la stand cu o personalitate cât de cât vizibilă și cu priză la public, culoarul se blochează și doar dacă ai noroc poți să te strecori în șir indian printre cititorii adunați pentru lansare. (O prietenă mi-a spus că eu, ca olteancă, n-ar trebui să am probleme cu strecuratul prin aglomerație. Am gustat gluma, dar aglomerația tot nu-mi priește). Mulți mi-au zis
Black Friday și cărți noi la Gaudeamus by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3002_a_4327]
-
din "organismul uman", nestivuite prompt, fluturînd vraiști cotidiene, întortochierile cîlțoase ale întîmplărilor, palpitațiile c-un zvîc lipsă în apocalipsă, zbuciumul sterpi și pirpiriu, sosurile de zădărnicie în vînzoleala fadă, dificilele, calpele ținte mișcătoare, toate, toate există în jur, abia ne strecurăm, abătuți și crispați, pe brînci, printre anevoințe și surprize cu fistic. Desigur, sînt subiectiv, n-am ținut niciodată să mă dau brav stîlp de-nțelepciune, n-am destoinicia de-a cumpăni talgere minuțioase, de-a pipăi exactul la imprecizie. Mereu
Îngerul mototolit (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15021_a_16346]
-
caracterizare a omului și a operei. Era aceasta o ediție critică? Las pe fiecare să judece. La inevitabilele greșeli de tipar ale textului folosit, se adăugau altele noi, atenția marelui critic fiind mai ales ațintită ca nu cumva să se strecoare vreuna în scrisul său." Departe de a fi ceea ce spusese E. Lovinescu, exagerând evident, cronica ediților scrisă de Cioculescu și adunată în volume precum Varietăți critice, Eminesciana și Itinerar critic, vizează chestiuni de fond ale unei ediții critice: modul cum
Editor și comentator de ediții by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/14852_a_16177]
-
văzut o simt mai moale mai catifelată poate vocația prieteniei poate inocența fugii gol pe gol între mine și gellu o carte mai demult respinsă de cenzură a mea? a lui? cuvinte ce n-au mai tulburat hîrtia s-au strecurat în iarbă și-au fost înghițite de-o broască țestoasă care trăiește și azi pe undeva 9. uneori noaptea mă trezesc brusc mă duc și pipăi reverele scurtei cum aș lua pulsul unei ființe dragi apoi mă culc liniștit cu
Scurta albastră by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/14999_a_16324]
-
mai fusese cu unul sau altul din cele două miezuri ale ei în schimb cu manșeta dintr-o zvîcnire a dereglat butonașele ceasului meu electronic a schimbat timpurile melodiile a lăsat dungi ilizibile pe cerul mat 19. în zori îmi strecor mîinile prin mînecile scurtei albastre prin întunericul ce-a primit și mîinile lui gellu copiez ceva ce nimeni nu știe unde se oprește iar noaptea înainte să mă culc dezbrac scurta albastră și acopăr cu ea telefonul mi-o închipui
Scurta albastră by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/14999_a_16324]
-
profesorului Vladimir Tismăneanu care, după ce că a scris articole radical anti-comuniste, a făcut, între altele, și greșeala de-a colabora la Lumea liberă, și pe aceea de a fi decorat de Emil Constantinescu. în rîndurile ce-i sunt dedicate, Mihai Pelin strecoară următoarea afirmație: �pe baza avizului UM 0617, indicativ 271/S.I., a plecat într-o călătorie turistică în Franța și Spania, împreună cu mama sa, și a trădat". Cum ar veni, prin prezența acestui număr de unitate militară și prin folosirea verbului
Cenzură și camuflaj by Ioan Morar () [Corola-journal/Imaginative/15004_a_16329]
-
odată ca întotdeuna, așa cum se rostogolesc prin basm păpădiile-n aerul fraged al clipei, a fost și poate va mai fi și-a doua oară, așa cum, în zi, florile mov de lîngă geam se desfac neverosimil de serioase și subțiri, strecurînd cu trei petale lila iluzia că-i încă bine, da, e normal, învăluitor de banal... și-ți vine chiar să fredonezi sau să cînți la muzicuța cu butoane, ba nu!, la acordeon (e mai convingător manșonul ăsta ambiguu, dilatîndu-se și
Murmuram o poveste de dragoste by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15216_a_16541]
-
mai tare ca orice salariu acum mă aud vorbind mă văd scriind sau gândind ieșiri și nu e nici o amărăciune ba chiar percep un fel de pubertate nouă în vocea veche de povestitor de parabole-probleme embleme de chinuit colateral se strecoară acum un fel de accent de vânt sideral a nimănui și a tuturor însfârșit mă bucur cum încep să văd că-mi pierd personalitatea și de ce aș încerca s-o rețin s-o port prin saloane sau bodegi cui i-
Sângele îngerilor by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/15068_a_16393]
-
la drumul mare, saltimbăcăria sau jongleria cu idealuri și noțiuni, incompetența crasă pitindu-se sub valuri de palavre, sorcova de vorbe cu care s-au și ne-au amețit toți vânătorii de ciolane cu ceva măduvă în ele, caii troieni strecurați cu perfidie în partide politice altfel puse (poate) chiar și pe treabă, adio dar rămân cu tine spus doar cu jumate de gură comunismului, impudoarea parlamentară și netrebnicia social-democrato-liberală, pierderea completă a busolei în chestiuni de viață și moarte cum
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
Cruces și, însoțită de bărbatul atletic, docil, în căutare de experiențe și mitologii sexuale europene, urcă în mansarda strâmtă din Place Lino Ventura. După o oră, pășește agale pe rue des Martyrs și se oprește în dreptul unui automobil Thunderbird. își strecoară prin parbrizul lateral pumnul cu bancnotele mototolite și primește în schimb câteva pliculețe cu praf alb din partea valetului togolez care, cu numai câteva luni în urmă, îi deschidea obedient și ironic portiera. Cu sufletul brusc înseninat, admiră câteva stofe indiene
Porumbelul din metrou by Silviu Lupașcu () [Corola-journal/Imaginative/15400_a_16725]
-
central să înțeleagă prea bine ce i se întâmplă și să tragă din asta cuvenitele învățăminte. E. Lovinescu vorbea despre Valjan ca despre "cel mai fin umorist al nostru". În litera ei, observația este elogioasă și exactă; în fond, se strecoară în această apreciere o notă minimalizatoare. Dacă în atitudinea lui Valjan nu există vehemență, nici sarcasm manifest, există în schimb o seriozitate a observației morale a celui care judecă fără să condamne, care înțelege și se mulțumește să arate. Pentru
Actualitatea dramaturgiei lui I. Valjan by Gabriela Duda () [Corola-journal/Imaginative/15324_a_16649]
-
plicurile vechi din caseta de lemn, era atras ca de un magnet: în față i se deschidea perspectiva ispititoare a scormonirii unei vieți despre care avea prea puține cunoștințe, ceva ca o fisură în zid, prin care ar fi putut strecura mîna fără remușcări - pentru că zidul era de mult dărăpănat, iar fisura fusese făcută chiar de mătușa sa: prin acea fisură gîndul, dacă nu mîna, pătrundea cu ușurință - cu o asemenea ușurință încît libertatea de a se afla acolo, dincolo, neîngrădită
Ospățul Sfinxului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15224_a_16549]
-
din belșug, firește -, cît de folosul pe care-l putea trage el - și îl trăgea, fără îndoială - din insistențele ei. Un prim folos era acela că îi dădea răgazul de a se gîndi la eventualele nuanțe pe care le putea strecura în joc; al doilea că, dincolo de adevărul confortabil al faptului că ea era cea care se agita, aducîndu-i apă la moară etc., mai era și deplina ei ignoranță în ceea ce privea materia scrisorilor, ceea ce - departe de a însemna un avantaj
Ospățul Sfinxului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15224_a_16549]
-
o retragere a autorului în sine, în propriu-i timp, nici o naivitate a demonstrației în cronotopia lui, așa cred că ar trebui început, de undeva de foarte sus, de la foarte început, ca să vezi, ca să înțelegi cum se ivește, cum se strecoară, cum își face loc, dilatând paginile, cu tot mai multă îndârjire, acest blestemat eu, cum ajunge să se descopere, să se privească în ochi cu propriii ochi, până la limpezire, până la lămurirea pe care-or s-o aducă, mult mai târziu
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]