4,378 matches
-
el arăta impecabil. Dar dacă minimalizăm chestia asta și apoi Îl găsim strangulat și cu puța tăiată, vom fi În rahat până la gât. Telefonul lui Logan Începu brusc să scoată tot felul de sunete stridente. Erau de la sediul de pe Queen Street. Îl săltaseră pe Duncan Nicholson. — Ce...? Nu, spuse Logan zâmbind cu telefonul lipit de ureche. Nu, bagă-l la arest. Lasă-l să transpire puțin până ajung acolo. Când Logan și Watson au ajuns Înapoi la sediul central, o anchetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
rupsese filmul după pub. Chiar și multe din cele Întâmplate Înainte erau destul de neclare. Dar se pare că fusese o petrecere și o parte a echipei de căutări aterizase la el acasă. Părea destul de logic. Apartamentul lui era pe Marischal Street: la două minute de mers pe jos de Queen Street și de sediul Poliției Grampian. Dar tot nu Își putea aduce aminte ce se Întâmplase după ce fuseseră dați afară din pub. Agentul care acum Își vărsa mațele În toaletă - Steve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Înainte erau destul de neclare. Dar se pare că fusese o petrecere și o parte a echipei de căutări aterizase la el acasă. Părea destul de logic. Apartamentul lui era pe Marischal Street: la două minute de mers pe jos de Queen Street și de sediul Poliției Grampian. Dar tot nu Își putea aduce aminte ce se Întâmplase după ce fuseseră dați afară din pub. Agentul care acum Își vărsa mațele În toaletă - Steve - blocase tonomatul muzical la piesa It’s a kinda magic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ocupată să mănânce. — Da. Bine, repetă el avansând spre ușă, ne vedem mai târziu. Afară era Încă Întuneric. La ora asta, nu o să se vadă soarele pentru următoarele cinci luni cel puțin. Orașul abia se trezea, În timp ce el parcurgea Marischal Street către Castlegate. Luminile de pe stradă erau Încă aprinse, la fel și luminile de Crăciun. Cele douăsprezece zile ale Crăciunului: favoritele Aberdeenului, Întinzându-se de aici până la capătul cel mai Îndepărtat al Union Street. Logan se opri pentru o clipă, respirând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
abia se trezea, În timp ce el parcurgea Marischal Street către Castlegate. Luminile de pe stradă erau Încă aprinse, la fel și luminile de Crăciun. Cele douăsprezece zile ale Crăciunului: favoritele Aberdeenului, Întinzându-se de aici până la capătul cel mai Îndepărtat al Union Street. Logan se opri pentru o clipă, respirând aerul tare al dimineții. Ploaia torențială se oprise și fusese Înlocuită de o burniță care făcuse ca luminile de Crăciun să arate cețoase și neclare. Luminile de culoarea fildeșului proiectau „tineri cavaleri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și fusese Înlocuită de o burniță care făcuse ca luminile de Crăciun să arate cețoase și neclare. Luminile de culoarea fildeșului proiectau „tineri cavaleri și lebede Înotând“ pe cerul plumburiu. Străzile se umpleau Încet cu mașini. Vitrinele magazinelor de pe Union Street ofereau vederii o dezlănțuire a bucuriei specifice Crăciunului și o grămadă de chilipiruri. Deasupra acestora, granitul cenușiu acoperea Încă trei etaje cu ferestre Întunecate unde birourile Încă deschise, oamenii abia urmând să se trezească. Întregul peisaj era scăldat În culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
locul unei ploi grele, stropindu-i prin geamurile deschise: faptul că se udau era poate cel mai mic preț pe care Îl plăteau. Nu te-ai aștepta uitându-te la el, spuse cel de la consiliu când o luară pe Holburn Street, Îndreptându-se către sediul consiliului local din St. Nicholas House. Dar, pe vremuri, era un tip inteligent. Licențiat În istorie medievală la St. Andrews University. Cel puțin așa mi s-a spus. Logan Încuviință din cap. Se așteptase și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mult prea periculos pentru odorul ei. Peter era norocos că avea un tată vitreg care să aibă grijă de el... — Te-ai văzut cu Inchiziția Spaniolă până acum? Întrebă Inch, În timp ce Logan se Înscria În sensul giratoriu de la capătul Queen Street. O statuie voluminoasă a Reginei Victoria era așezată În centru, pe un piedestal din granit. Cineva Îi pusese pe cap un jalon de pe stradă. — Standardele Profesionale? Nu, Încă nu. Încă mai avea de trecut și hopul ăsta. Insch oftă. — La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
-și coatele pe masă. E rândul tău. Logan se Întoarse la sediul poliției arătând de parcă cineva Îi dăduse biletul câștigător la loterie. Chiar și ploaia se oprise, permițându-i să meargă pe jos de la Grassmarket până la clădirea imensă de pe Queen Street fără să se ude. Insch era tot În sala de ședințe, Împărțind ordine și strângând declarații. După cum se prezentau lucrurile, nu reușiseră să dea de urma lui Richard Erskine sau a lui Peter Lumley. Gândul că cei doi copii zăceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
bărbatului, simțind cum tremuratul se transformă În suspine Înăbușite. O să fie bine. Haideți, vă conduc până acasă. Logan luă o dubă de la Departamentul de Investigații, un Vauxhall vechi și murdar. Domnul Lumley nu scoase nici un cuvânt tot drumul de pe Queen Street până la Hazlehead. Stătu tot timpul pe scaunul pasagerului, privind În gol pe fereastră, sperând să-și zărească fiul În vârstă de cinci ani. Oricât de cinic ai fi fost, era imposibil să nu observi dragostea adevărată pe care omul o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Am nepoți de vârsta aia. Logan plăti ziarul și plecă fără să zică un cuvânt. Începuse din nou să ningă. Fulgi mari cădeau din cerul Întunecat, iar norii erau luminați În portocaliu murdar, reflectând luminile de pe stradă. Pe tot Union Street, cele douăsprezece zile de Crăciun sclipeau și străluceau, dar Logan nu vedea nimic din toate astea. Stătea În fața chioșcului de ziare, citind la lumina ce venea dinspre ferestrele magazinului. Era acolo o expunere amplă a vieții Hoitarului - schizofrenia, șederea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
că eu aflu cine conduce afacerea, nu? Aflu un nume. Tipul cel mare, care se ocupă de zborul fufelor, pline-ochi cu droguri, În țară. — Lasă-mă să ghicesc: Malcolm McLennan. — Doi indivizi dintr-ăștia mari m-au săltat de pe Sauchiehall Street. Și chiar ziua-n amiaza mare! Mă bagă Într-o mașină mare și neagră. Mi se cere politicos să las baltă articolul, de parcă ar fi fost deșeuri radioactive. Dacă țin În mod deosebit la degetele mele. Și la picioare. — Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
dar nu reuși. Așa că-i promise să-l sune imediat ce avea vreo veste. N-avea ce altceva să mai facă. Noaptea se făcuse din răcoroasă mușcător de rece, iar o pojghiță subțire sclipea pe asfalt. Când Logan păși pe Union Street, răsuflarea Îi plutea În jur ca un nor. Era baltic. Străzile erau neobișnuit de liniștite pentru o sâmbătă seara. Logan nu prea avea chef să se-ntoarcă În apartamentul gol. Nu chiar atunci. Așa că se duse la Archibald Simpson. Barul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
se adreseze cu „Doctor“ Bushel. Inspectorul avea la activ două cazuri de crime În serie, de ambele dăți reușind să pună mâna pe făptaș. Primul, după ce strangulase șase studenți, fusese găsit pe Carlton Hill, la capătul dinspre est al Princes Street. Al doilea, după un asediu prelungit În orașul vechi. Nici un supraviețuitor. Trei persoane din public și un ofițer de polție Își pierduseră viața atunci. Nu era, după Logan, un dosar excelent. Noul inspector asculta cu ochi impasibili În timp ce Insch trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
preschimbă-n tăcere. După o pauză de cam zece secunde, urmată de scuze chicotite, Începură știrile. Încă mai transmiteau semnalmentele lui Martin Strichen, avertizându-i pe toți să fie atenți. Chiar dacă era mort. Până să ajungă Logan Înapoi la Queen Street, ceasul Își străbătuse fericit drumul până la zece și jumătate. Abandonă mașina În spate și se strecură În sediul general al Poliției, Întrebându-se pe unde era toată lumea. Clădirea era la fel de tăcută ca un mormânt. Foarte potrivit. Avea s-aștepte jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o scot la capăt cumva. Nu degeaba sunt plătit atât de bine. Grady rânji, deși toată lumea știa că salariul său era mai puțin chiar decât cel obținut în primul an de un debutant la o firmă de avocatură de pe Wall Street. - Ceva nou despre spargerea de la tine de la birou? întrebă Roland Bell. Este gata raportul preliminar? Va trebui să-l văd. - E gata, dar încă nu a fost expediat. Mă voi asigura că vei primi o copie. - Foarte bine. Acum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
a fost consumată deja cu vârf și-ndesat. O ieșire scurtă în aerul rece de noiembrie mi-ar face bine, în orice caz, și, odată ce ies din casă și dau colțul, îmi ia doar două minute să merg pe Palace Street până pe Victoria Street. Cu puțin noroc, mă întorc cam în cincisprezece minute și capăt și niște laude pentru că am făcut târguielile. Asta contribuie mereu la îmbunătățirea atmosferei de acasă. Mai ales în zilele ca azi, când are pe față privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
deja cu vârf și-ndesat. O ieșire scurtă în aerul rece de noiembrie mi-ar face bine, în orice caz, și, odată ce ies din casă și dau colțul, îmi ia doar două minute să merg pe Palace Street până pe Victoria Street. Cu puțin noroc, mă întorc cam în cincisprezece minute și capăt și niște laude pentru că am făcut târguielile. Asta contribuie mereu la îmbunătățirea atmosferei de acasă. Mai ales în zilele ca azi, când are pe față privirea aia care spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
cu ușurință. O femeie trecu repede pe lângă mine intrând cu avânt în magazin, iar hotărârea ei ocupată mă readuse la gândurile legate de Judy, de acasă și de tigaia în așteptare. M-am întors, ieșind din magazin pe o Victoria Street rece. Judy C harlie a zăbovit la cumpărături mai mult decât mă așteptasem. Ba chiar am început să simt o ușoară urmă de neliniște - în general, e cel mai rapid cumpărător dintre noi toți și, dacă zice că durează mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
uniți pe mine și pe Charlie, că era amuzant și că mă făcea să mă simt dorită și așa mai departe -, ci și pentru că așa se strică multe altele. De exemplu, azi am fost la cumpărături pentru Crăciun pe Oxford Street și mi-am dat seama câte aspecte ale vieții sunt angrenate în afacerea atracției fizice. Când îmi cumpăr haine și câteva farduri acum e ca și cum aș face provizii de orice altceva, și știu că, de când sexul nu mai are nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
aberație trecătoare care nu-nsemna nimic și care va păli curând. Sau poate pentru că știam că e scris s-o văd din nou mă simțeam atât de înșelător de împăcat și lipsit de griji. Soarele strălucea când am cotit pe Victoria Street, reflectându-se în ornamentele de tinichea atârnate de-a lungul străzii de parcă erau niște reflectoare, făcându-le să lumineze și să sclipească. M-am uitat în sus spre ele când am ajuns la supermarket și mi-am amintit, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
reușit eu să bălmăjesc, cât am putut eu de ușurat, scoțând din buzunar două fise de o liră. Se-ntoarce curând, nu? — Nuș’. Am împins rapid fursecurile într-o sacoșă, mi-am luat restul și am pornit înapoi pe Victoria Street. Mă simțeam aproape insuportabil de trist: cred că mi-am dat atunci seama că viața mea cotise cumva irevocabil și, chiar dacă încă nu vedeam ce se află în față pe drumul meu nou și neașteptat, era clar că n-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mă comportam ca o adolescentă dezamăgită de iubitul ei. Simțeam în fundul stomacului durerea aceea panicată care te face să fugi după cineva care, probabil, s-ar simți mult mai bine dac-ar fi lăsat în pace. Am cotit pe Victoria Street și vântul m-a lovit în față. Aducea cu sine o răceală profundă, iar eu m-am cutremurat și mi-am dat capul pe spate să mă uit după vreun semn de ploaie. Era uscat, dar cerul deja se întunecase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
doua zi dimineața și abia după ce se trezește, cât se întinde și se foiește el, se strecoară ușor la loc, iar fața lui ajunge să arate din nou ca Charlie. Dar bărbatul pe care îl observam în liniște pe Victoria Street era, cu totul și fără îndoială, soțul meu. Știu că se gândea la munca lui cât stătea acolo nemișcat: când era la jumătatea unui caz, cum se întâmpla atunci, avea în mod regulat o privire absorbită în ochi, iar familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
să-l iau în serios. Eram destul de sigură că trebuie să fie o glumă: un mod de a mă face să mă simt bine în legătură cu infama felicitare de însănătoșire grabnică. Și chiar și când a pornit din nou spre Victoria Street am chicotit doar puțin pentru mine și mi-am deschis geanta ca să scot cheile de la ușă. Plănuiam să le spun copiilor că totul era bine și că trebuie să ne pregătim pentru încă o felicitare și pentru o seară în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]