2,190 matches
-
lângă Cristian, și la Poiana Narciselor, declarată rezervație naturală. Pe lângă "narcise", în locul din urmă se mai întâlnesc și alte specii rare, ca "bulbucii de munte", "tămâioare", "stânjenelul siberian" și altele. În mlaștina eutrofă de lângă Dumbrăvița sunt de remarcat speciile de "stuf" precum și flora din cuaternar. Aici se găsesc câteva specii de plante rare precum "daria", "trifoiștea", "gălbeneaua", "adoleanul", "bulbucii de munte" sau "bumbăcărița". Mlaștina eutrofă de la Hărman adăpostește alte specii azonale, precum "jimla" (care nu se întâlnește nicăieri altundeva pe glob
Geografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306168_a_307497]
-
din 1921 sunt 1350 de suflete dintre care: 3 sârbi, 1312 români, 23 germani și 12 magheari. Din 1919 Sărcia, din nou aparține Districtului Torontal. În anul 1794, și-au construit o bisericuță din lemn și pământ bătut, acoperită cu stuf și cu un singur clopot, așezat pe un scaun de lemn în fața ei. A fost sfințită doi ai mai târziu. Aproape o sută de ani, enoriștii sărcieni, și-au oficiat slujbele religioase aci. Bisericuța de lemn și două străzi ale
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
Sărcia s-a aflat încă pe locul numit Șâbova din apropierea Șurianului. Mai târziu, prin decrtul Imperiului Habzburgic se mută pe locul de astăzi numit Mălăiște. Aci și-au construit, în anul 1794, o bisericuță din lemn și pământ acoperită cu stuf. A fost sfințită doi ani mai târziu dar a fost mistuită în marele incendiu din vara anului 1894. Ca preot în timpul acela se amintește Grigorie Petrovici urmat de alți preoți pe cum: Janko Trailovici, Nicolae Popovici, Andrei Bugariu, Pavel Martinovici
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
lut, ar cu amprente de nuiele, vase de argilă și alte obiecte casnice. După cucerire Daciei de către Imperiul Roman în 106 e.n., aici s-a format un sat de agricultori. Locuitorii își făceau case din nuiele și lut, acoperite cu stuf sau paie. SE practica diferite meșteșuguri casnice, prelucrarea pământului, creșterea vitelor, comerțul cu orașe din Imperiul Roman. Localitatea a fost distrusă în 365 e.n. de către hoarde de huni. Pe locul caselor s-u descoperit grămezi de luta ars, fragmente de
Briceni () [Corola-website/Science/305585_a_306914]
-
sat 391 gospodării . Creșterea era datorată șuvoiului de oameni ce veneau din Rusia. După războaiele ruso-turce, și războiul din Crimeea (1853-1856) mulți soldați ruși au rămas să trăiască în Basarabia. În sat exista o biserică din lemn cu acoperiș din stuf, construită încă din 1783, biserica sfântului Nicolae . În anul 1815 în locul bisericii vechi locuitorii cer voie să zidească o biserică nouă din piatră, care este gata abia în 1830 . Actuala biserică a fost construită de către săteni la porunca preotului Dumitru
Costești, Ialoveni () [Corola-website/Science/305685_a_307014]
-
și forme de tun combină și echilibrează aceste atribute, în funcție de folosința și necesitatea lor pe câmpul de luptă. Cuvântul tun este derivat din mai multe limbi, în care definiția inițială poate fi tradusă, de obicei: tub, trestie de zahăr sau stuf (ceea ce este foarte ciudat, mai ales în cazul trestiei de zahăr, deoarece tubul este o parte componentă a tunului iar cum stuful este gol ca și tubul tunului, ar fi o explicație). Pluralul cuvântului "tun" este tun, același cuvânt, sau
Tun () [Corola-website/Science/305862_a_307191]
-
din mai multe limbi, în care definiția inițială poate fi tradusă, de obicei: tub, trestie de zahăr sau stuf (ceea ce este foarte ciudat, mai ales în cazul trestiei de zahăr, deoarece tubul este o parte componentă a tunului iar cum stuful este gol ca și tubul tunului, ar fi o explicație). Pluralul cuvântului "tun" este tun, același cuvânt, sau, mai frecvent în America, tunuri. În vremurile moderne, să spui la plural tot tun a devenit mai puțin obișnuit, câteodată li s-
Tun () [Corola-website/Science/305862_a_307191]
-
în război, tunurile s-au găsit aplicații pașnice, în special în controlul avalanșelor. "Cannon" (în engleză) este derivat din vechiul cuvânt italian "Cannone", având sensul „tub mare”, provenind din latinescul "Canna", la rândul său originar din "Kanne" (grec. trestie sau stuf), și apoi generalizat la orice tub, ca obiect gol. Toate aceste cuvinte își au originea în termenul akkadian "Qanu", adică tub sau stuf. Cuvântul a fost folosit pentru a desemna o armă de foc din 1326 în Italia, și din
Tun () [Corola-website/Science/305862_a_307191]
-
având sensul „tub mare”, provenind din latinescul "Canna", la rândul său originar din "Kanne" (grec. trestie sau stuf), și apoi generalizat la orice tub, ca obiect gol. Toate aceste cuvinte își au originea în termenul akkadian "Qanu", adică tub sau stuf. Cuvântul a fost folosit pentru a desemna o armă de foc din 1326 în Italia, și din 1418 în Anglia. În limba română substantivul "tun" (la plural "tunuri") provine din latinescul "tonus" („tunet”). Descoperirea prafului de pușcă este motivul pentru
Tun () [Corola-website/Science/305862_a_307191]
-
de piatră sculptată cu bogate motive ornamentale. După moartea lui Constantin Dissescu, survenită în 1932, casa a găzduit "Institutul de Cultură Italiană" (1933 - 1949), apoi "Institutul Româno - Rus", până în 1956, devenind apoi Cămin al Institutului Politehnic, apoi sediu pentru Direcția Stufului din Ministerul Industriei Chimice. Datorită diverselor schimbări funcționale, clădirea a suferit o serie de modificări și amenajări, o parte din ele alterând monumentul. La începutul anilor 2000 edificiul a fost renovat. Spațiile interioare, care păstrează încă elemente din decorația imaginată
Casa Dissescu () [Corola-website/Science/305913_a_307242]
-
deschis în 1976. Pe acest tronson au existat până în 1960 străzi cu case,vile și blocuri interbelice cu arhitectura caracteristică ce au fost parțial demolate:Stradă Leon Vodă,Poterași ,Alexandru Bălășanu și Lînăriei. Au dispărut total stradă Rădăuți și Fundătura Stufului (Conform unei hărți din 1939).Nouă stradă și parcul de dimensiuni mari au determinat o urbanizare rapidă a zonei. Deoarece de amenajarea și curățenia parcului s-au ocupat tinerii din școli și fabrici, trăsături specifice propagandei comuniste, parcul a primit
Tineretului () [Corola-website/Science/303447_a_304776]
-
Acrocephalus palustris"), lăcarul de lac ("Acrocephalus scirpaceus"), lăcarul mare ("Acrocephalus arundinaceus"), pițigoi moțat ("Aegithalos caudatus"), cocoșul de mesteacăn ("Bonasa bonasia"), bufniță ("Bubo bubo"), șorecar comun ("Buteo buteo"), mătăsar ("Bombycilla garrulus"), barză albă ("Ciconia ciconia"), barză neagră ("Ciconia nigra"), erete de stuf ("Circus aeruginosus"), erete vânăt ("Circus cyaneus"), erete cenușiu ("Circus pygargus"), cristei de câmp ("Crex crex"), caprimulg ("Caprimulgus europaeus"), prepeliță ("Coturnix coturnix"), prundaș gulerat mic ("Charadrius dubius"), porumbel de scorbură ("Columba oenas"), porumbel gulerat ("Columba palumbus"), cuc ("Cuculus canorus"), mierla de
Parcul Natural Vânători-Neamț () [Corola-website/Science/313064_a_314393]
-
muscar-gulerat ("Ficedula albicollis"), muscar-mic ("Ficedula parva"), vânturel de seară ("Falco vespertinus"), șoimul rândunelelor ("Falco subbuteo"), cinteză ("Fringilla coelebs"), ciuvică ("Glaucidium passerinum"), rândunică de hambar ("Hirundo rustica"), ciocârlia de pădure (Lullula arborea), privighetoare ("Luscinia megarhynchos"), sfrâncioc roșiatic ("Lanius collurio"), grelușelul de stuf ("Locustella luscinioides"), grelușelul de zăvoi ("Locustella fluviatilis"), forfecuță gălbuie ("Loxia curvirostra"), codobatură galbenă ("Motacilla flava"), codobatură vânătă ("Motacilla cinerea"), codobatură albă ("Motacilla alba"), muscar sur ("Muscicapa striata"), presură sură ("Miliaria calandra"), capîntorsul ("Jynx torquilla"), ciuf pitic ("Otus scops"), pietrar negru
Parcul Natural Vânători-Neamț () [Corola-website/Science/313064_a_314393]
-
inundabile, grindurile, dunele, plajele. Se apreciază că flora Deltei Dunării cuprinde în jur de 1150 specii de plante. Prin unele locuri vegetația este atât de bogată, încât apele apar ca niște ochiuri de oglinzi ce strălucesc din vasta întindere de stuf sau printre zăvoaiele răzlețe de salcie. În alte locuri, pe grinduri, se găsesc păduri, pășuni, fânețe chiar și terenuri agricole. Caracteristica principală a vegetației naturale este dominația plantelor acvatice. În apele Deltei crește o bogată floră submersă (plancton - format din
Vegetația Deltei Dunării () [Corola-website/Science/313171_a_314500]
-
și canale străjuiesc coloane de sălcii. O fitocenoză specifică Deltei este stufărișul, ce acoperă suprafețe întinse până la linia orizontului, oprindu-se ca un perete verde în jurul ghiolurilor, al japșelor, pe marginile gârlelor și canalelor. În apele cu adâncime mică, rizomul stufului se găsește în nămolul de pe fund. În apele mai adânci masivele de stuf formează plaurul, o pătură plutitoare de stuf, ce se formează din împletirea rizomilor, a rădăcinilor, legate între ele cu humus și aluviuni aduse de Dunăre și depuse
Vegetația Deltei Dunării () [Corola-website/Science/313171_a_314500]
-
acoperă suprafețe întinse până la linia orizontului, oprindu-se ca un perete verde în jurul ghiolurilor, al japșelor, pe marginile gârlelor și canalelor. În apele cu adâncime mică, rizomul stufului se găsește în nămolul de pe fund. În apele mai adânci masivele de stuf formează plaurul, o pătură plutitoare de stuf, ce se formează din împletirea rizomilor, a rădăcinilor, legate între ele cu humus și aluviuni aduse de Dunăre și depuse aici. Într-o formație de plaur putem întîlni nu mai puțin de 20
Vegetația Deltei Dunării () [Corola-website/Science/313171_a_314500]
-
-se ca un perete verde în jurul ghiolurilor, al japșelor, pe marginile gârlelor și canalelor. În apele cu adâncime mică, rizomul stufului se găsește în nămolul de pe fund. În apele mai adânci masivele de stuf formează plaurul, o pătură plutitoare de stuf, ce se formează din împletirea rizomilor, a rădăcinilor, legate între ele cu humus și aluviuni aduse de Dunăre și depuse aici. Într-o formație de plaur putem întîlni nu mai puțin de 20 de plante, strîns unite între ele și
Vegetația Deltei Dunării () [Corola-website/Science/313171_a_314500]
-
austriaca), ochii păsăruici (Myosotis palustris), răchitanul (Lythrum salicaria) troscotul (Polygonum pernicaria), boglarii (Ranunculus sceleratus), gălbășoara (Lysimachia vulgaris), sulfina (Melilotus officinalis) și zăloaga (Salix cinerea). Uneori se desprind porțiuni din plaur sub forma unor insule plutitoare mișcate de vânt. Pe plaur, stuful este în asociație cu numeroase alte plant care se înfășoară pe tulpina sa: cupa vacii (Calystegia sepium) și lăsniciorul (Solanum dulcamara). Grindurile inundabile sunt favorabile zăvoaielor, formate din sălcii, răchite și plopi. Japșele sunt bălți puțin adânci, mai mici ca
Vegetația Deltei Dunării () [Corola-website/Science/313171_a_314500]
-
conice. Erau locuințe cu podea platforma ca cele de la Boian, Vadastra, Cucuteni. Erau locuințe cu etaj, ca cele de la Partă. Podeaua era din lut sau era pământ bătătorit. Ferestrele erau rotunde, acoperite cu bășici de porc. Acoperișurile erau din paie, stuf, papură și crengi. S-au găsit locuințe cu pereți pictați, ca cele din Casciarele, Radovanu, Petru Rareș, Gumelnita. Structura de rezistență era asigurată de triunchiuri masive de copac, în colțuri, pe linia mediană sau centru. Pereții aveau o structura din
Preistoria pe teritoriul României () [Corola-website/Science/314605_a_315934]
-
și dă numele său la una din cele șapte secțiuni de parc. Părțile laterale ale craterului Râno Raraku sunt înalte și abrupte în nord și nord-vest.Interiorul conține unul dintre cele 3 lacuri cu apa proaspata care este mărginit de stuf nga'atu sau totora.Aceste plante sunt prezente pe această insulă de cel putin 30000 de ani. Pe partea exterioară a carierei sunt o serie de statui Moai dintre care unele sunt parțial îngropate până la umeri în pământ.Ele se
Parcul Național Rapa Nui () [Corola-website/Science/314652_a_315981]
-
și tehnica de construire diferă în funcție de specie. De exemplu „Ploceus nigricollis” construiesc cuibul în formă tubulară cu gura în jos. Materialul folosit la împletirea cuibului sunt ramuri tinere, fire de iarbă, ele fiind fixate pe ramurile arborilor, tufișuri sau pe stuf.
Păsări țesător () [Corola-website/Science/314682_a_316011]
-
a satului, cel mai probabil anul 1806, care este și anul de debut al războiului ruso-turc. O referință a preotului Giuseppe Molajoni din 1821, spune că, prima biserică din Cioplea era facută din nuiele bătute cu lut, iar acoperișul din stuf și a fost construită în 1813, fără aprobarea autorităților. La 5 iulie 1821, o furtună de nisip și un cutremur au făcut ca biserica să se dărâme. Necazurile asupra satului s-au acumulat cu repeziciune, între 1828-1829 o ciumă a
Biserica Romano-Catolică din Cioplea () [Corola-website/Science/314751_a_316080]
-
5-6 m. Bazinul limanului are o formă alungită. Malurile estice și vestice ale limanului sunt mai înalte și abrupte, presărate cu ravine (râpi adânci), cele sudice sunt joase și nisipoase, iar cele nordice sunt mlăștinoase și acoperite cu întideri de stuf formând plauri. Fundul adânc al lacului se află acoperit cu un strat de mâl negru conținând hidrogen sulfurat, iar fundul mai puțin adânc și malurile sunt nisipoase. Limanul Ialpug este legat de limanul Covurlui sau Cugurlui (nume tătăresc întâlnit și
Limanul Ialpug () [Corola-website/Science/314227_a_315556]
-
în agricultura din Republica Moldova, situația lacului s-a îmbunătățit în mod semnificativ. Aflat în lunca Dunării, în apropiere de Delta Dunării, limanul Ialpug dispune de o bogată vegetație acvatică. Flora este reprezentată de plante subacvatice (alge filamentoase, mătasea broaștei), semiacvatice (stuf, troscot de apă, papură, țipirig, rogoz, stânjenei) și plutitoare (nuferi albi și galbeni - în special în partea de sud). Pe malurile lacului își fac cuiburi păsările migratoare (lebede, rațe, pescăruși ș.a.). Lacul este bogat în pește, aici viețuind aproximativ 40
Limanul Ialpug () [Corola-website/Science/314227_a_315556]
-
orașul cu ziduri imense și costruind Grădinile Suspendate, Poarta lui Ishtar și Ziguratul lui Marduk, devenind o metropolă cu prăvălii și ateliere, unde se vindeau mărfuri din toate colțurile orientului. Orașul având ieșire la fluviul Eufrat, se construiau bărci de stuf, care călătoreau până în India și estul Africii.Dar prosperitatea nu avea să dureze mult. În anul 539 î.en., regele Cirus al II-lea cel Mare, cu o armată de călăreți și arcași perși și mezi iscusiți proveniți din Iranul
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]