2,132 matches
-
grad, douăzeci și cinci, treizeci și cinci la umbră, buzele lângă urechea catifelată. A rotit scaunul cât trebuie, vârful elicei spre coada păsăricii. Vera s-a aplecat, pregătită, mai are timp să se vadă prins în radarul Ortansa. — Vii după-amiază la birou ! o soma, suav. Sânii obraznici sub ia transparentă vibrară scurt. Colombina zâmbise : contrast între dantura lăcuită și buzele boțite. Nu cred. Am treburi acasă. Nu mă interesează. După-masă vii la birou. — Nu știu. Găsești la mine pe birou, în colțul planșei, un număr
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
abia când, epuizat psihic, pechinezul se ridică pe labele dinapoi și necheză înspăimântător sub globul focos al lunii. În capătul străzii Smârdan coșmarul luă sfârșit. Profesorul redeveni biped și-și aranjă jenat cravata elegantă. Din spate mai adia doar refrenul suav: „dar boierii nu-s acasă/dom, dom să-nălțăm” și mirosul înțepător al pocnitorilor. Pe măsura urcușului, chioșcul de ziare de pe dealul Spirii își dezvelea silueta. Răsări în sfârșit și figura sud-americanului Fanes, tronând impasibilă la taraba lui în așteptarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Hilary. — Cu cât te plătea? se repezi Henry, întorcându-se brusc spre Phoebe. — Poftim? Tipul pretinde că n-avea nici un ban - deci cum de și-a angajat asistentă medicală particulară? — Unchiul dumneavoastră o plătea pe domnișoara Barton, spuse avocatul, turnând suav paie peste pălălaia focului, dintr-o ipotecă pusă pe această proprietate. Zâmbi fețelor furioase întoarse spre el. Era cu adevărat un om foarte sărac. — Nu știu ce aveți voi de gând, spuse Hilary ridicându-se și trăgând de șnurul clopoțelului, dar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
-și mișcarea cu capul, Își roti brațele Într-o verónica lentă și circulară. Se Învârti și, Împingându-și ușor piciorul drept Înainte, făcu mișcarea a doua, apropiindu-se puțin de taurul imaginar, apoi făcu a treia mișcare, o pasă lentă, suavă și ritmată perfect și, În final, Își strânse șervetul În jurul taliei și-și răsuci șoldurile, ferindu-le din calea taurului printr-o media-verónica. Băiatul care spăla vasele, Enrique pe nume, Îl urmări cu o privire critică și batjocoritoare. — Cum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pe cei de la poliția militară. S-au urcat Într-un taxi și au pornit spre Rimmily Hissa, de-a lungul Bosforului, și apoi ocoliră și se Întoarseră prin noaptea răcoroasă și s-au culcat, era răscoaptă, după cum și arăta, dar suavă, cu pielea ca petalele de trandafir, siropoasă, cu pântecele catifelat și sânii mari, și nu fu nevoie să-i pună o pernă sub fund. Plecă Înainte ca ea să se trezească, arătând destul de prăpădit În lumina primelor ore ale dimineții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
explică chiriașului că are musafiri precum și rugămintea profesoarei. Bărbatul tînăr din cadrul ușii sculptare, cu ferestrele apărate de grile Înflorate În fier forjat, devenise, ca niciodată, ușor fîstîcit dar ținu, și reuși, să nu pară, rezolvînd, gîndi el, cît mai politicos suavul impact la care nu se așteptase, mai ales că proprietăreasa, venită cu acest mesaj, din uitare sau alte motive, nu-l invitase În apartamentul ei; era - În ce-o privea și pe ea - o zăpăceală de moment, altă explicație nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
învăluită încă de negura nopții se zăreau apele Danubius-ului. Soarele nu răsărise, dar cerul avea deja nuanțe purpurii. Antonius se întinse. Un oficiant îi dădu o lingură de miere; în clipa aceea soarele se ivi la orizont. Se auzi muzica suavă a anciilor. Antonius îl văzu deodată pe micul satir ce ieșea cântând din ochiul albastru pictat pe peretele templului în care coborâse în infern și apoi înviase. Melodia aceea, dulceața mierii și vederea luminii reprezentau întoarcerea la viață, renașterea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
a apărat floarea de ploaie și furtuni, de soarele pătimaș, ce ne adoarme obosiți la amiază, de iarna aceasta cu veselia pierdută pe drum, acoperind frunzele, galbene și ele, mediocre în ambițiile lor, au rămas în hora cu iele. Senzualism suav Așa spunea un critic despre poetul Emil Brumaru! Este un fel de a te apropia de viață; e o încercare devastatoare, aș zice eu, ascunsă în diafan cu ipocrizie. Ne permitem o astfel de efigie numai în ultima trăire, în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Erau artă: vasele și țoiul cu acel gât subțire de mire! Sticlele rotunde, ovale, mai mari și mai mici se jucau în mâna lui ca niște pitici. Era un fel de Dumnezeu înfierbântat, în lumea lui de slavă, strălucitoare și suavă. Azi la cimitir eu și Minel am fost întâmpinați de iarba crescută înaltă și păgân împodobită cu flori răstignite în miresme, Imnuri înlăcrimate păreau crucile cu fața brăzdată de ploi. Este vecernie și clopotul nu bate. M-am reîntors la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
mai spună bântuită de păcate, de plăceri și înfrângeri? Într-un colț pe copertă erau atâția îngeri, vedenii albe, în nerostite sorți, trăgeau de sunetele celor vii și celor morți; clopotele au rămas cu marginile de cer, cântec de lebădă suav sau de gheață? L-a auzit cineva în ploaia de ceață? * * * După război o duceam prost, eram săraci, umblam de colo, colo, fără rost. O generație de creație fără iluzii trecea dincolo de granit, arzând mocnit, la nesfârșit. Ce să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
etapă evolutivă a poetei. În temeiul acestei constatări, se poate spune despre Galeria cu antichități că o exprimă pe poetă integral. Dumitru Micu Cuprins 1. Conul de umbră 3 Efecte de regie 3 Pudoare 3 Portret 3 Ironie 3 Senzualism suav 3 Trinitas 3 Retrăire 3 " Femeia avea gleznele legate" 3 Despuiere 3 Proiect 3 Mărturisire 3 Vocile 3 Fenomen spiritualist 3 Determinism 3 Febră mare 3 Neliniștile celor fără morminte 3 Barbarie 3 Program de note 3 Timpul probabil 3
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
spus, oglinda nu mai e ce-a fost, și uneori amplifică, lungește sau lărgește sau chiar desfigurează - n-o să-ți fie frică? Îl privise cu o neobișnuită intensitate, ca și cum de răspunsul lui ar fi atârnat cine știe ce decizie importantă. El rfmbi suav, aproape ironic. - N-are să-mi fie frică, mon General. - Bine. Și iată acum ce surpriză vreau să le fac. Evident, asta e un secret, nu spui nimic acasă. Mâine seară, după ce se va servi șampania și ne vom aduna toți
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
motivul? Pe cine prostești? Nu cumva ți-e frică să nu aluneci cu gîndul la timpul dus, scurs, apus? Ce aripi întinse mai aveai și ce pas de domnișoară! Și cît o invidiezi pe nubila aia în devenire! Cu pîntec suav de Evă și cu șarpele-colan în jurul gîtului. Incercînd apa solzoasă cu vîrful piciorului, atrasă de oglinda în cercuri a lacului. Mai bine zis, de ochii în cercuri ai băiețandrului prelung ca un șarpe, c-o frunză retezată-n dinți". Atunciacuatunciacu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pămîntului, cînd cu călcîiele-carne vie. Mă lăsam dusă de Beethoven-ul meu cu bărbie despicată, ca o sămînță de păpădie. Nu știam dacă o să-l găsesc obosit, cu venele de la tîmple umflate, albăstrite de muzică (iubita-muzica). Distrat și plictisit ori euforic-afectiv. Suav ori repulsiv. În toană de homo ludens. "Să-ți cumpăr o pereche de cizme, dacă nu-mi permit o insulă". Mă văd, dacă nu deschid ochii, în trenul legănîndu-se ca o barcă. De-o parte și de alta, o panglică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
respectivi. Am un zarzăr minunat care face fructe mari, aspectuoase, apetisante. Când înflorirea lui a atins apogeul e o plăcere să privești ca la cel mai măreț candelabru din cine știe ce catedrală a lumii, acea frumusețe albă, delicată, cu un miros suav ce-ți îmbată privirea și vrând-nevrând te duce la mirosul specific al fructului ajuns la maturitate, precum și al sâmburelui care-i perpetuează specia. Dacă mai pui alături și zborul harnic al albinelor de curând trezite și ele din hibernare, cu
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
fire de lăcrămioare, grupate în buchete de 101 fire pe care să le ofer ca de obicei colegelor fiicei mele, avându-le ca invitate pentru ziua următoare, ca să le culeagă personal. Și de data aceasta am îngenuncheat în fața frumuseții acestor suave flori, și le-am oferit cu bucurie maximă, rezervându-ne timp de discuții elevate pe parcursul unui timp ce a depășit o oră și jumătate. Le-am făcut promisiunea că în anul viitor să le ofer prilejul de a le culege
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Un număr destul de mare de bărbați m-au Îngrozit În seara respectivă din varii motive. OK, toate bune deocamdată. Inspiră adânc, păstrează-ți sângele rece. Nu mi-am dat seama că am avut asemenea concurență, a zis el cu voce suavă. Dar probabil că nu ar trebui să fiu prea surprins. Ce mai faci, Andrea? — Bine. Chiar grozav, aș putea spune, am mințit eu urgent, cu gândul la un articol din Cosmo, În care se spunea că trebuie păstrată o atmosferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Întâmplate și ne face șugubăț cu ochiul, scoțându-ne părintește de sub teroarea propriului spirit. Ce-a fost aceasta? Ce s-a Întâmplat aici? Unde au dispărut acele idei palpabile ca niște pajiști răcoroase În care dansau fauni lascivi și nimfe suave? Parcă totul nu a fost decât un vis, o halucinație dată de impactul prea incandescent cu ideile călinesciene. Când profesorul iese pe ușa amfiteatrului, pare Îndepărtat și nepământesc. Este doar un duh, un eon Întruchipat Întâmplător spre a ne vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
arbori crescuți Ce nu trăiesc, retezați de prea multă bucurie; Ale mele nu sunt decât existențele netrăite de nimeni Purtate latent În tine, totemuri de care nu știi decât tu; Cutremură spasmul pur orice picur din fire, O lume moare suav În alta Într-un echilibru cosmic Cum sunetele cad incandescente În cuvinte răcite; E o automanifestare a ierbii ș-a gândului Nu vă Întristați din cauza morții, voi, sugari ușuratici ai vieții. 13.10.1960 Cerneri de negru spânzură-n pânzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-i ființă Se-ncaieră ideile să intre-n porii materiei Sudoarea acră-a singurătății alungând-o departe Cu bubuituri se despică hruba-nchisă a eului meu. 15.10.1960 Păsări de pradă spânzură noaptea În visele cărnii Miresme bolnave adie suav din stârvul căutărilor Se spulberă fumul infinitului În lucruri aceleași Și casele noastre atârnă ciolane falnice rupte din Marele Os Dacă mă caut acum neprihănit printre văile pasiunilor oarbe Nu-nseamnă că s-a clintit crucea ce-o port Oh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mă amăgeam cu performanțele mele: gheața, muntele, dar nimic nu Întrece bucuria de a mă iubi cu tine“; expresia feței este concentrată atunci când vorbește; mă privește cu partea ei de sinceritate, o cred, nu pot să n-o cred; albastrul suav din fundul pupilei se dilată, se descoperă, iese În evidență; mă las convins, ea este Întreagă În această privire tandră, liniștitoare, profundă; „Sunt numai a ta, nu Înțelegi că doar tu ești Dumnezeul meu, ești cel care m-ai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
te lași să aluneci În iarbă ca Într-un leșin amoros. E ca o posesiune totală a cosmosului. Te trezești ușor la o adiere de zvonuri, străluminat de aripa neantului. Începi să-ți reintri În trup cu emoție, cu voce suavă, Îți chemi sufletul rătăcit primprejur și-l auzi cum zburdă Încă poznaș, alergând după fluturii colorați. Îl aștepți cu răbdare, te apropii de el cu gura Înmiresmată, Îl ademenești cu promisiuni din povești, până când se prinde-n capcana pieptului tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
acidul excrementelor În fermentație aruncate În aerul scabros, clătite printre gingiile fetide ale prăpastiei din gura aceea deschisă precum gura iadului. Cuvântul acela m-a oprit din râs, m-a Înfricoșat, m-a Întors către gravitate, spre acea zonă de suav eter În care ființa ei, cândva ușoară ca un fulg de voal, s-a Înșurubat Într-un dans al virginității cărnii. Nu mi-a mai păsat că a aruncat apoi cu oale și ulcele pline de lături, că s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-i“, „Nu vine“, „Ameninț-o“, „Nu vine“ (vocea se rupe, se fragmentează În cioburi, În ciorchini de sunete ce se aleargă, se fugăresc; nu e decât o formă de energie sonoră, o permutare de sonuri manifestându-se În sine, sonorizare suavă, sumbră, surâzând autosurprinsă): ai văzut-o nu ce făcea nu mi-au spus i-ai transmis da ce-a răspuns nu vrea de ce nu vrea atunci faci ceea ce nu se poate trebuie nu pot cheam-o aici nu vine promite-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
După ce au divorțat, Și bărbatul și femeia, La scurt timp, s-au împăcat ...cu ideea. Unei epigramiste de 1 martie Ești ca o roză prinsă în album, Ce-o fredonezi pe portativul gamei, Și când mă-mbeți cu-al tău suav parfum Și când mă-nțepi cu ghimpii epigramei. Traducătoarei la ruperea relației amoroase Nu a fost un gest pripit, Ci aș zice, profilactic: Am sperat să-ți fiu iubit, Nu... material didactic. Amor
GEORGE PETRONE by GEORGE PETRONE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83929_a_85254]