9,389 matches
-
dominării și supunerii. Unul ia poziția de dominant, lăsând celuilalt poziția de dominat. Se pretinde o supunere/obediență totală, netolerându‑se nici autonomia, nici inițiativa partenerului. Acesta este universul dominatorilor și supușilor (servitorilor), al superiorității și inferiorității, al coerciției și subordonării. O altă formă este cea în care persoana aflată în poziția de inferioritate manifestă o personalitate concomitent pasiv‑agresivă, deci o ambivalență. Nevrând să se arate deschis în dezacord, o asemenea personalitate inventează diferite maniere de a rezista la autoritate
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
inventarierii, evocării și reținerii unor alternative favorabile organizației este mare. Aceasta se explică prin faptul că alternativele alese trebuie să corespundă în mai mare măsură nevoilor comune ale grupului, cerințelor tuturor membrilor, și nu doar a unuia dintre ei. Necesitatea subordonării nevoilor individuale celor colective ale grupului este mare, deci și cea a inventarierii unor variante pozitive pentru grup în ansamblul său. În acest caz, cea care conduce procesul decizional este însăși organizația - de aceea, din multitudinea alternativelor pe care le
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
pozitivă sau negativă, bună sau proastă); sensul manifestării interacțiunilor (unilateral sau bilateral); similaritatea atitudinal-comportamentală a partenerilor (cei care se „întâlnesc” în atitudinile lor vor manifesta, probabil, comportamente asemănătoare); tipul relațiilor dintre parteneri (competitive, cooperatoare sau conflictuale, de dominare sau de subordonare); conștientizarea finalității și utilității interacțiunii (un angajat poate fi motivat de o interacțiune care știe că îi va fi folositoare). Din perspectiva stimulului declanșator al motivației pe care îl avem în vedere - interacțiunea membrilor în grup -, se pare că cele
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
și tehnicilor negocierii În psihologia organizațional-managerială întâlnim două modalități acționale cu privire la abordarea problematicii strategiilor, tacticilor și tehnicilor negocierii: una de tip inventarial, enumerativ, autorii prezentând și analizând diferite tipuri de strategii, tactici și tehnici; alta de tip integrativ cu intenția subordonării și corelării variantelor strategice, tactice și tehnice. Prima direcție este foarte răspândită, din păcate însă, și foarte necoerentă. Unii autori se limitează la simpla enumerare a strategiilor, tacticilor și tehnicilor negocierii, alții, în schimb, comit și tentativa clasificării lor. Și
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
folosite. Combinând apoi cele două perspective cu fazele negocierii (căutarea unui spațiu de desfășurare și de formulare a agendei; exprimarea cererii și ofertei, reducerea diferențelor; acordul final) se obțin trei categorii de tactici ale negocierii: competitive, de colaborare și de subordonare. Oferim doar un singur exemplu. În faza de exprimare a cererilor și ofertei, în strategiile competitive se insistă ca partea adversă să facă primele oferte și cereri la toate punctele, se răspunde cu oferte foarte scăzute și cu cereri foarte
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
aspirație la integrarea În comunitatea de limbă (comunitate mitică, de altfel) a francezilor din Franța, percepuți ca deținători ai legitimității lingvistice. Această aspirație se traduceîn diverse moduri, mergând de la o atenție constantă În ceea ce privește „corectitudinea” producțiilor discursive scrise sau orale până la subordonarea față de „modelul francez”. Un fenomen comparabil se poate observa, de exemplu, la militanții În favoarea unor limbi sau culturi minoritare, neolocutori voluntari, care afișează simboluri de referință, mergând uneori până la stereotipuri sau până la reconstruirea artificială a unei identități (a unei limbi
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
cea a limbajului sau a comensurabilității, „semantica lumilor posibile” făcând apel la variantele deontică, epistemică sau temporală. Totuși, aplicarea acestei noțiuni s-a dovedit la fel de fecundă și pentru studiul organizațiilor și ierarhiilor. ν În vreme ce contractul, raport ambivalent de egalitate și subordonare, face legătura Între elemente ale aceluiași ansamblu, convenția nu presupune cu necesitate existența unui univers comun indivizilor. Dimpotrivă, ea instituie un acord și face posibilă acțiunea colectivă. Avem de-a face, de fapt, cu „o modalitate, care se poate schimba
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
nu prezintă caractere fizice (cu alte cuvinte, rasiale) clar distinctive, ci doar diferențe culturale (limbă, religie, referințe la alte țări decât Statele Unite etc.) față de modelul anglo-saxon protestant dominant. Devianți față de norma majoritară, ei sunt, Într-un anumit fel, subordonați, iar subordonarea lor ține de singularitatea lor. Raportul de dominare este astfel parte integrantă a producerii etnicității (Werner Sollors a arătat că utilizarea modernă a acestui termen concordă cu cea antică: În Grecia, termenul ethnos desemna popoarele barbare sau pe grecii care
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Este necesară o autorizație expresă din partea statului pentru a Înființa o congregație; călugării nu mai pot să conducă școli, „nici direct, nici indirect”. Legea din 1905 exclude toate ordinele religioase din Învățământ. Laicizarea școlii, menită să debaraseze Învățământul de orice subordonare clericală, a declanșat un veritabil război școlar. Clemenceau declarase foarte clar În privința partidei clericale: „Războiul dintre noi nu se va desfășura În stradă, ci În școli”. Viviani a mai răsucit puțin cuțitul În rană: „Nu am avut niciodată alt scop
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
era vorba despre câțiva americani albi care erau rasiști (ei și numai ei), ci America albă În Întregime era rasistă. Rasismul Însemna puterea albă, care domnește În mod obișnuit În societatea albă, și, În același timp, apărarea dominației albilor, legitimarea subordonării unui grup rasial față de altul (Carmichael și Hamilton, 1967, p. 3; Blauner, 1972, pp. 9-10). Această abordare a făcut obiectul unor discuții pe cât de numeroase, pe atât de rodnice (Henriques, 1984). Recunoaștem aici o variantă a modelului colonialist de rasism
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
sistemele de valori concluziile referitoare la culturi. Ca atare, nu poate exista un etalon absolut care să permită aprecierea culturilor și valorilor respective. Prin incitarea la respingerea aprecierilor normative interculturale, este apărat un relativism moral care-și are originea În subordonarea individului față de comunitate sau, dacă vreți, a identității singulare față de identitatea culturală. Valoarea principiilor morale sau a uzanțelor sociale este astfel legată de apartenența la o comunitate. Acordul asupra principiilor nu este posibil decât dacă se bazează pe practici și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
diferențe», ci, dimpotrivă, să mențină și să Întărească o distincție nu doar temporară, ci permanentă” (Taylor, 1994, pp. 59-60). Acest avertisment este prețios: dacă exigența de universalism presupune să nu negăm dreptul la specificitatea identitară, ea nu poate totuși accepta subordonarea principiilor universale ale dreptății față de diferențialismul cultural. Deși Taylor se vrea critic față de o versiune a liberalismului politic pe care o califică drept „neospitalieră cu diferența”, el nu crede că liberalii (liberals) ar fi În mod necesar incapabili să se
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
reușește să impună semnificații și care le impune ca fiind legitime, ascunzând raporturile de forță”. Această violență nu se reduce așadar niciodată la utilizarea sau chiar la impunerea unor semnificații, ci corespunde unei situații În care cel dominat Își acceptă subordonarea și contribuie chiar În mod activ la reproducerea raporturilor care fundamentează legitimitatea acesteia. Întreaga socializare și În special sistemul educativ Încearcă să ascundă acest arbitrar, situație descrisă de conceptul de „necunoaștere”, care desemnează incapacitatea construită social de a percepe arbitrarul
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
semantic comun; lipsa acestuia induce un efect comic și înlătură verosimilitatea enunțului. Din punct de vedere sintactic, antiteza se bazează pe asocieri cu extensii sintactice variabile: cuvinte, grupuri de cuvinte, propoziții sau fraze contrastante aflate în raport de coordonare sau subordonare: Voi credeați în visul vostru, noi nu credem în nimic! (Mihai Eminescu), care pot conferi demersului, indiferent de nivelul asupra căruia operează (semantic, sintagmatic sau tematic), o structurare internă și o ierarhizare a materiei sale, constituindu-se ca strategie discursivă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
care respinge sau restabilește poziția inițială a locutorului. Din punct de vedere structural, rolul argumentativ de concesie are actualizări multiple, în funcție de gradul de intensitate al noțiunii intenționate, încît, pentru limba română, ele se pot manifesta ca structuri tipice, realizate prin subordonare (hipotactice), forte (deși A, totuși B), sau ca structuri atipice, paratactice (construcții adversative marcate prin dar, însă), slabe, precum Sigur că A, dar B sau Admit că A, dar mențin B. În a n a l i z a d
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fie ca un argument însărcinat să susțină sau să întărească o inferență sau din nou un contra-argument" (J. M. Adam). Relațiile logice între diferitele etape ale raționamentului sînt explicitate de conectori sau articulații logice: adverbe, conjuncții de coordonare sau de subordonare. Jean-Michel Adam clasifică conectorii argumentativi în patru categorii: (1) conectori argumentativi marcatori de argument (pentru că, deoarece, căci, într-adevăr, ca, chiar, de altfel etc.); (2) conectori argumentativi marcatori de concluzie (deci, atunci, în consecință etc.); (3) conectori contra-argumentativi marcatori ai
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
3) conectori contra-argumentativi marcatori ai unui argument puternic (dar, totuși etc.); (4) conectori contra-argumentativi marcatori ai unui argument slab (desigur, cu toate că, în pofida etc.). Potrivit acestui cercetător, conectorii sînt "expresii lingvistice care permit traducerea "legăturilor logice" între propoziții: anumite conjuncții de subordonare (pentru că, ca) și coordonare (deci, căci), anumite adverbe sau locuțiuni adverbiale (într-adevăr, în consecință, astfel), grupuri nominale sau prepoziționale (în ciuda)". Conectorii pragmatici acționează în limbile naturale, în timp ce conectorii logici în limbile formalizate. Conectorii logici se opun conectorilor pragmatici prin
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a celui direct, cu respectarea regulilor de transformare a sistemului pronominal și temporal (cu diferite grade de constrîngeri în funcție de limbă) și cu abandonarea redării textuale fidele; spre deosebire de vorbirea directă, verbul de declarație este obligatoriu, iar relația sintactică este una de subordonare, enunțul redat fiind introdus printr-o conjuncție subordonatoare și supus unor modificări ce tind către o sintaxă neutră (lipsa elementelor afective, a mărcilor de adresare etc.). Vorbirea directă legată (redarea fidelă a replicii prin intermediul unei conjuncții subordonatoare, fără aplicarea transformărilor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de putere, de gradul de intimitate, de costurile și beneficiile personale, de atitudine (de rezistență sau cooperare) și de consecințele interacțiunii comunicative; e) stilul comunicativ; f) autopercepția și percepția celuilalt; g) emoția; h) trăsături individuale de personalitate (extrovertit /introvertit, dominare /subordonare, machiavelism, atitudinea față de actul de comunicare, dependență/independență contextuală); i) diferențele biologice, sociale, culturale între indivizi (sex, vîrstă, prezență fizică, statut socio-economic, apartenență la o cultură determinată; particularități individuale privind producția verbală); j) abilități de ascultare; k) tipul de activitate
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
se actualizează, în mod caracteristic, printr-un verb la un mod predicativ. În privința caracteristicilor c și d, se poate aprecia că nu predicatul impune restricții de formă componentelor propoziției, așa cum nu predicatul atribuie funcții, ci verbul, prin intermediul raportului sintactic de subordonare; pe de altă parte, și alte componente morfologice ori sintactice (subiectul) ale propoziției pot impune restricții ori sînt determinate de funcții. Singura funcție pe care o antrenează predicatul ca urmare a raportului de inerență este cea de subiect. Pentru a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
predicative, nu admite o astfel de definiție. Nici realizarea propozițională a unui fragment al predicatului nu constituie obiectul definiției amintite, întrucît raportul sintactic desfășurat la nivelul frazei între propoziția predicativă și regenta ei nu este unul de inerență, ci de subordonare, numele predicativ avînd un corespondent semantic la nivelul frazei. Din perspectiva sintaxei grupurilor, predicatul reprezintă, de regulă, centrul unui grup verbal, centru capabil, semantic, de a atrage argumente și, sintactic, de a se combina cu complemente cărora le impune restricții
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
RN PUNCTUAȚIE. Prin punctuație se înțelege un sistem de semne grafice folosite pentru a indica limitele între constituenții unui enunț sau între enunțurile unui discurs, pentru a marca intonația sau unele raporturi sintactice manifestate la nivelul propoziției sau frazei (coordonare, subordonare, apozitiv etc.). Unele semne de punctuație au aceeași formă și aceleași funcții în mai multe limbi, dar altele variază de la o limbă la alta. Fiind un sistem de semne nealfabetice, semnele de punctuație nu au în general corespondente articulatorii și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și textuale. La polul opus se situează stilul beletristic, stil în care, dacă apar combinațiile stereotipice semantice, acestea au finalitate expresivă. La nivelul structurii textuale, creația literară se caracterizează, cel puțin în genurile considerate clasice, prin stereotipii canonice care induc subordonarea unui conținut la o anumită formă - sonet, povestire, roman, dramă etc. (transgresarea formelor canonice este o trăsătură inerentă discursului postmodern). Tot în spațiul literaturii însă se dezvoltă și se valorifică în maniere diferite stereotipiile semantice, concretizate în recurențe tematice, multiplicări
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cont de legătura dintre judecată și propoziție, ca atare, subiectul este considerat termenul cunoscut, dat, ceea ce este vechi în propoziție, tema despre care se comunică ceva prin intermediul remei (predicatul). Dacă în gramaticile de orientare structuralistă și generativistă se susținea teza subordonării subiectului față de verbul predicat, în variantele ameliorate ale gramaticilor de tip relațional ori categorial se admite că poziția de subiect este o categorie universală, care are obligativitatea "acoperirii" în orice limbă, fie concret, prin intermediul unor substantive, pronume etc., fie abstract
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de salarizare poate aduce o îmbunătățire semnificativă a veniturilor angajaților din instituțiile de spectacole, totuși sesizează posibile dezavantaje la nivel de aplicare. „Având exercițiul unor negocieri de buget, sunt puțin sceptic în privința susținerii raționale, de către autoritățile publice, a instituțiilor cu subordonare directă bugetelor locale, date fiind costurile mai ridicate ale implementării“, spune el. TRIMISUL NOSTRU SPECIAL Teatru vs stand-up comedy Florin L|Z|RESCU Săptămâna trecută am fost implicat în organizarea a două spectacole la Casa de Cultură a Municipiului Iași
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]