2,316 matches
-
vedere. În primul rînd, pare să ilustreze tendința colocvială (mai veche) de a adăuga sufixe diminutivale, cu valoare afectivă, celor mai diverse clase lexico-gramaticale (adverbe, pronume, chiar interjecții: binișor, acușica, mătăluță, nimicuța, aolică). După toate aparențele, mersic provine din atașarea sufixului diminutival -ic la mersi; nu neapărat după o regulă compozițională strictă, ci mai mult prin analogie, după modelul altor derivate. Nu întâmplător îl găsim uneori pe mersic - scris și, etimologic, mercic! -, într-o serie de diminutive, cu care se întâmplă
Mersi - mersici! by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9233_a_10558]
-
Rodica Zafiu Sufixul moțional -că - mijloc prin care se formează feminine de la substantive masculine, mai ales de la nume de locuitori în -(e)an: româncă, italiancă; clujeancă, timișoreancă; orășeancă, săteancă - e unul dintre elementele derivative care pot provoca discuții lingvistice și interpretări contradictorii. Sufixul
Indiancă, germancă, europeancă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15746_a_17071]
-
Sufixul moțional -că - mijloc prin care se formează feminine de la substantive masculine, mai ales de la nume de locuitori în -(e)an: româncă, italiancă; clujeancă, timișoreancă; orășeancă, săteancă - e unul dintre elementele derivative care pot provoca discuții lingvistice și interpretări contradictorii. Sufixul, de origine slavă, a părut la un moment dat să devină relativ neproductiv, suferind o tendință de eliminare în favoarea unui model derivativ mai regulat. La formele de tipul celor citate, adjectivele au desinența de feminin -ă, iar substantivele feminine corespunzătoare
Indiancă, germancă, europeancă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15746_a_17071]
-
părut la un moment dat să devină relativ neproductiv, suferind o tendință de eliminare în favoarea unui model derivativ mai regulat. La formele de tipul celor citate, adjectivele au desinența de feminin -ă, iar substantivele feminine corespunzătoare, specializate pentru desemnarea persoanelor, sufixul -că: unei identități formale între adjectiv și substantiv la masculin și neutru singular ("un restaurant clujean" / "un clujean") îi corespunde o asimetrie la cel puțin o parte dintre feminine ("o cafenea clujeană" / "o clujeancă"). Al. Graur, în Tendințele limbii române
Indiancă, germancă, europeancă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15746_a_17071]
-
clujean" / "un clujean") îi corespunde o asimetrie la cel puțin o parte dintre feminine ("o cafenea clujeană" / "o clujeancă"). Al. Graur, în Tendințele limbii române (1968), sugera existența unei extinderi a formei mai regulate, adjectivale, a femininului în -ă, în defavoarea sufixului -că, chiar la substantivele nume de persoane, arătînd că "se zice liceeană, cetățeană, nu liceeancă, cetățeancă" (p. 260). Numele etnice mai rar folosite sau mai nou intrate în circulație pot deveni un test, permițîndu-ne să verificăm dacă în cazul competiției
Indiancă, germancă, europeancă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15746_a_17071]
-
Sînt și alte oscilații - de pildă între formele substantivale americană și americancă: "O americană a fost premiată pentru că locuiește cu 100.000 de gîndaci" (EZ 940, 1995, 3) - dar "americanca" (RL 2013, 1996, 15). în multe cazuri, se observă că sufixul specific substantivelor feminine desemnînd persoane se conservă: "o lituaniancă frumoasă, cu picioare superbe" (EZ 2426, 2000, 14); "a fost urmată de etiopianca G.W." (RL 2072, 1997, 23); "în sferturi elvețianca va da peste Irina Spîrlea" (RL 2072, 1997, 23
Indiancă, germancă, europeancă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15746_a_17071]
-
oficial. Unele dintre denumirile care tind să se răspîndească foarte mult sînt în mod evident familiare, aparținînd jargonului meseriei. Un exemplu tipic este termenul piarist, format din inițialele PR (public relations), pronunțate în manieră engleză și cărora li se adaugă sufixul de agent -ist. Termenul creează o omonimie cu mai vechiul piarist - adjectiv și substantiv care desemnează un ordin catolic (germ. Piarist, folosit mai ales la plural - Piaristen; provenind de la o formă flexionară a lat. pius "pios"). Circulația cuvîntului e destul de
Meserii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8788_a_10113]
-
confirmă și în versiunea feminină, formele blogistă sau bloghistă ("tu nu ești numai o mamă talentată, ci și o Ťblogistăť de clasă superioară", suflet-pustiu.weblog.ro; "nu vă păcălesc, pe cuvânt de bloghistă sictirită!", trilulilucrocodilu. wordpress.com) apărînd destul de rar. Sufixul de agent cu conotații peiorative -(an)giu, mult folosit în limbajul familiar-argotic, produce un accidental blogangiu ("Ťcalitateať lui de mare Ťblogangiuť", big.lazyadmin.ro). O secvență pleonastică se constituie, în substantivul bloggerist, prin adăugarea sufixului productiv -ist la cuvîntul împrumutat
Bloguire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9839_a_11164]
-
wordpress.com) apărînd destul de rar. Sufixul de agent cu conotații peiorative -(an)giu, mult folosit în limbajul familiar-argotic, produce un accidental blogangiu ("Ťcalitateať lui de mare Ťblogangiuť", big.lazyadmin.ro). O secvență pleonastică se constituie, în substantivul bloggerist, prin adăugarea sufixului productiv -ist la cuvîntul împrumutat care are deja un sufix caracteristic numelui de agent (-er). Termenul nu e prea răspîndit și are destui critici (de exemplu, un cititor îl contestă la apariția sa într-un articol de ziar: "americanul Ray
Bloguire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9839_a_11164]
-
peiorative -(an)giu, mult folosit în limbajul familiar-argotic, produce un accidental blogangiu ("Ťcalitateať lui de mare Ťblogangiuť", big.lazyadmin.ro). O secvență pleonastică se constituie, în substantivul bloggerist, prin adăugarea sufixului productiv -ist la cuvîntul împrumutat care are deja un sufix caracteristic numelui de agent (-er). Termenul nu e prea răspîndit și are destui critici (de exemplu, un cititor îl contestă la apariția sa într-un articol de ziar: "americanul Ray White, de 93 de ani, a fost până nu de
Bloguire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9839_a_11164]
-
destui critici (de exemplu, un cititor îl contestă la apariția sa într-un articol de ziar: "americanul Ray White, de 93 de ani, a fost până nu de mult considerat cel mai bătrân bloggerist din lume", Gândul, 20.02.2007). Sufixul -ist creează și adjective, cînd e atașat direct lui blog - blogist (bloghist): "noua jucărie blogistă" (blogger.com) - dar mai ales cînd se adăugă lui -er: "distracție plăcută domnilor și doamnelor la întâlnirea blogheristă" (mynetboot.de). De la blog și blogger (cu
Bloguire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9839_a_11164]
-
noua jucărie blogistă" (blogger.com) - dar mai ales cînd se adăugă lui -er: "distracție plăcută domnilor și doamnelor la întâlnirea blogheristă" (mynetboot.de). De la blog și blogger (cu variantele instabile ale acestuia din urmă) se obțin și adjective derivate cu sufixul -istic: blogistic ("paradoxul blogistic", prinsea.net) și bloggeristic: "Hehe, bine ai venit în lumea bloggeristică..." (rapax.ro); "am zâmbit cu superioritate bloggeristică" (helicoidal.weblog.ro); "un premiu blogheristic" (licurici.wordpress.com). Adjectivul bloggeristic pare a fi preferat de vorbitori, probabil
Bloguire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9839_a_11164]
-
nice tare", copilu.weblog.ro; "un bloguț nou-nouț ce abia așteaptă să iasă-n lume" (lulutza.blogspot.com)), blogușor (nume de blog), blogărel ("mi-am dat cu părerea despre alți bloggărei" (fluture.blogs.com). Inconfundabile și pitorești sînt derivatele cu sufixe vechi și populare: colectivul în -ime, blogărime ("Centrul blogărimii românești", jeg.stuffo.inf; "cu ce mă încălzește pe mine să beau o bere cu blogărimea?", fluture.blogs.com), blogăreală ("prima zi de blogăreală. Greu e să încep iar să scriu
Bloguire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9839_a_11164]
-
Lazăr Șăineanu, în Încercare asupra semasiologiei limbei române, din 1887 („numirile de mâță și de pisică... ar fi deci ambele onomatopoetice”). Dicționarul limbii române (DLR, Tomul VIII, partea a 2-a, Litera P, pe-pînar, 1974) conține tot explicația dominantă (pis + sufixul -ică), sugerând și o alternativă, prin trimiterea către turcismul dialectal pisik. Argumentele pentru explicația prin împrumut (cel mai probabil, din turcă) sunt mult mai solide decât o ipotetică derivare interjecțională. Termenul turcesc pisik este astăzi considerat dialectal sau învechit, ceea ce
Despre pisică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5874_a_7199]
-
în primul rând în azeră și turkmenă. Așadar, e foarte posibil ca pisic să fie în română un cuvânt de origine turcică, împrumutat ca atare și care și-a format cu ușurință un feminin, prin asimilarea finalei -ic cu un sufix deja existent și care avea și corespondentul feminin -ică. De altfel, denumirile pisicii sunt în română un bun exemplu al numeroaselor straturi etimologice și al dificultății de a le separa: cătușă continuă latinescul cattus, catta, prin diminutivare, dar și-a
Despre pisică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5874_a_7199]
-
Rodica Zafiu În descrierile gramaticale ale limbii române se precizează, de obicei, că în conjugarea verbelor se produc deplasări regulate ale accentului (de pe rădăcină pe sufix), în vreme ce substantivul are un accent stabil. Excepțiile, foarte puține, apar în cazul unor împrumuturi lexicale care s-au încadrat mai greu în morfologia românească. Cel mai cunoscut e cazul cuvântului radio: împrumutat din franceză, cu accentul pe vocala finală (radió
Radio, taxi, tango by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5151_a_6476]
-
română la secvențele incomprehensibile, în care totuși se păstrează unele instrumente gramaticale, cuvinte de legătură; astfel că finalul textului - "într-un col mai bhrăsbenios" - sună aproape familiar. Limba spargă a Ninei Cassian păstrează nu numai instrumentele gramaticale și elementele morfologice (sufixe, desinențe) românești, ci și unele cuvinte pline; în plus, are o surprinzător de clară marcă stilistică: fiind o limbă populară, identificabilă ca atare prin cuprinderea în forme de versificație și specii poetice tipice (strigături, orații), prin fonetisme și chiar prin
Limbi imaginare, limbi amestecate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15660_a_16985]
-
cu sens metaforic, formate de la nume de țări sau popoare, pentru a desemna situații și evoluții politice sau economice de un anume gen, analoge cu cele din țările respective. În română, principalele derivate de acest tip sînt verbe formate cu sufixul neologic -iza: a (se) albaniza, a (se) bulgariza, a (se) libaniza etc.; tiparul derivativ se regăsește, cu schimbările de rigoare, si in alte limbi. Semantic, aceste formații diferă de cele în care este vorba de un proces de asimilare, de
"Bulgarizare" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17538_a_18863]
-
ani a războiului civil din Liban a creat un punct de referință pentru analogii: de aceea, s-a vorbit inițial de "o ălibanizareă a Iugoslaviei" ("22", 32, 1991, 5). (În exemple apar, alături de verbele-bază, si derivatele lor nominale formate cu sufixul are, așa-numitele "infinitive lungi".) Verbul a libaniza are corespondențe în mai multe limbi; pentru română este indicată, de exemplu, sursa franceză - libaniser. În italiană (citez, traducînd, după ediția din 1995 a dicționarului Zingarelli), verbul libanizzare este explicat etimologic a
"Bulgarizare" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17538_a_18863]
-
de dicționare: fană, cu pluralul fane: "invitat de mai multe fane" (Evenimentul zilei = EZ 2403, 2000, 16); "ea printre fanele înfocate din primul rînd" (EZ 2398, 2000, 2). în ultima vreme a apărut și un derivat format cu un alt sufix moțional, -iță: "este o "făniță" a echipei Rapid" (EZ Magazin, 8, 2000, 1); Am slăbit 14 kilograme, așa că sper să-mi crească cota printre fănițe" (EZ 2481, 2000, 12). Concurența celor două sufixe moționale se manifestă în derivarea de la diferite
"Fane" și "fănițe" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16717_a_18042]
-
și un derivat format cu un alt sufix moțional, -iță: "este o "făniță" a echipei Rapid" (EZ Magazin, 8, 2000, 1); Am slăbit 14 kilograme, așa că sper să-mi crească cota printre fănițe" (EZ 2481, 2000, 12). Concurența celor două sufixe moționale se manifestă în derivarea de la diferite împrumuturi mai mult sau mai puțin recente. în genere, -ă corespunde unui registru stilistic neutru, standard, în vreme ce -iță e mai marcat de familiaritatea orală. Uzul a impus preferința pentru combinarea anumitor cuvinte cu
"Fane" și "fănițe" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16717_a_18042]
-
derivarea de la diferite împrumuturi mai mult sau mai puțin recente. în genere, -ă corespunde unui registru stilistic neutru, standard, în vreme ce -iță e mai marcat de familiaritatea orală. Uzul a impus preferința pentru combinarea anumitor cuvinte cu unul sau altul dintre sufixe. Adesea, chiar derivatele feminine cu -ă șochează în primul moment, părînd să indice o adaptare "forțată"; astfel, au fost mult ironizate, la început, compusele englezești cu man, care primeau în română terminația -ă. între timp unele dintre formele criticate s-
"Fane" și "fănițe" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16717_a_18042]
-
1997, 3). Dintre formațiile cu -iță, s-au impus deja unele precum spicheriță (DEX 1975) sau barmaniță (DEX 1996); ultima e doar accidental substitută de un mult mai solemn anglicism ("lucrează ca bar-woman" - RL 848, 1993). în alte cazuri, concurența sufixelor se manifestă în existența a două derivate diferite de la aceeași bază: în acest caz, tendința derivatului în -iță este de a acumula conotații afective, ironice sau chiar ușor depreciative. Deocamdată, în cazul lui făniță, cred că predomină nota glumeață și
"Fane" și "fănițe" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16717_a_18042]
-
afective, ironice sau chiar ușor depreciative. Deocamdată, în cazul lui făniță, cred că predomină nota glumeață și de simpatie: impresia generală e produsă de percepția derivatului ca nou și neobișnuit, ca și de posibilitatea de confuzie cu valoarea diminutivală a sufixului.
"Fane" și "fănițe" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16717_a_18042]
-
plăcutele" (Evenimentul zilei = EZ 3891, 2004, 13). Multe dintre aceste particularități ale lui ne- au fost semnalate și bogat ilustrate de Iorgu Iordan, în Limba română actuală. O gramatică a Ťgreșelilorť (1943) și Stilistica limbii române (1944). Descrierea detaliată a sufixului a fost cuprinsă în tratatul academic Formarea cuvintelor în limba română (vol. II, 1978); observații și interpretări noi a adus într-un articol Ariadna Ștefănescu (1996). În fine, în ultima vreme interesul pentru negația românească pare să fi crescut considerabil
Ne-nimic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12262_a_13587]