3,677 matches
-
acasă, tatăl lui era copil. După mai bine de cincizeci de ani, bătrânul îi ceruse să-l ducă pe locurile acelea de la Jiu unde murise tatăl lui. „Simțea că moare și el, spunea Lică, secretarul, și voia măcar așa, sub suflarea morții, să se mai întâlnească cu bunicul, tatăl lui.“ Îi povesteam bătrânului din rezerva de spital astfel de întâmplări surprins cum, eu însumi aflat sub boarea morții, observ cum viața se poate ordona, coerentă, din momente și întâmplări disparate. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
șoptea admirativ Kerim, porneau în căutarea iubirilor. În aerul încins al nopților, când dinspre stepa răsfățată de Lună venea dogoarea mistuitoare a răcoroaselor cadâne, când dinspre nevăzute stâne urca doar aburul amețitor al oilor adormite în mandra, amestecat cu aspra suflare a ierburilor arse și geamătul câmpiei perpelite sub chemări de patimi, porneau toți trei, călare, spre satele din depărtare: Ceairlighiol, Caraiapular, Veischioi și multe altele, tainice ascunzători cu trupurile minunilor care se ofereau doar pentru că ei miroseau a mare, aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
simțeam decât cum textul se revărsa peste mine, înghițindu-mă. Începuse coborârea. O simțeam, fără să o pot încă numi. Venea doar spre mine, molcomă, unduitoare, cu boare de gheață și amețitoare dogori, ademenitoarea, învăluitoarea, plina de liniștite spaime, minunata suflare a Morții. Acolo, la Karanphilou, am simțit, fizic, nu doar ca o părere, Moartea pornită spre mine, definitivă, fără gând de întoarcere. Poate mersese chiar, câteva stații, în același tramvai cu mine. Fusese poate în vagon Moartea. A fost poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
21 Seara se lăsă parcă pe nepusă masă, cu o suflare rece și o mantie de purpură ce se prelingea printre crăpăturile străzilor. Am grăbit pasul și, douăzeci de minute mai tîrziu, fațada universității se ridică asemenea unei corăbii vopsite În ocru și ancorate În noapte. Portarul de la Facultatea de Litere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
prea e de unde, fiindcă creștetul ăsta parcă-i o arenă de coride și, dacă nu vă facem repejor un set de pălării, lumea o să vă confunde capul cu harta stradală Barcelonei“. Auzind aceste cuvinte, Fortuny simți că-și dă ultima suflare. Aldaya, netulburat, Își aținti privirea asupra lui Julián. Atunci, spre surprinderea tuturor, izbucni În rîs cum nu mai făcuse de ani de zile. „Puștiul ăsta al dumitale va ajunge departe, Fortunato“, hotărî Aldaya, care nu apucase a Învăța numele pălărierului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
apos sub ceruri de plumb. Am numărat pînă la trei și am rupt-o la fugă prin ploaie. CÎteva minute mai tîrziu, ud pînă la oase și tremurînd de frig, m-am oprit la adăpostul unui portal, ca să-mi recapăt suflarea. Am cercetat restul traseului. Adierea Înghețată a furtunii tîra un văl cenușiu care ascundea conturul spectral al vilelor și căsoaielor Îngropate În ceață. Printre ele se ridica turnul Întunecat și solitar la vilei Aldaya, ancorat În păduricea unduitoare. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
micuțului Jorge chiar și data la care maică-sa urma să moară: 12 aprilie 1921. E de prisos să spunem că presupusa doamnă neagră n-a fost găsită niciodată, cu toate că, peste mai mulți ani, doamna Aldaya a fost descoperită fără suflare În patul din dormitorul ei, În zorii zilei de 12 aprilie 1921. Toate bijuteriile sale dispăruseră. La drenarea puțului din parc, unul dintre băieți le-a găsit În mîlul de pe fund, Împreună cu o păpușa ce Îi aparținuse fiicei sale Penélope
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
nici zece pași spre zgomotoasa bodegă, aflată la cîteva numere mai În josul străzii, cînd trei siluete spectrale se desprinseră din Întuneric și ne ieșiră În cale. Doi bătăuși se postară În spatele nostru, atît de aproape Încît le-am putut simți suflarea În ceafă. Al treilea, mai mărunt, Însă infinit mai lugubru, ne bară calea. Purta același pardesiu și zîmbetul lui unsuros părea să debordeze de plăcere pe la colțurile gurii. — Ia te uită, domnule, pe cine avem aici? E chiar vechiul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cîțiva centimetri. Simții un val de neliniște, căci credeam că o Închisesem atunci cînd ieșisem, În noaptea precedentă. Am examinat broasca, ce nu părea forțată, și am presupus că uitasem s-o Închid. Am Împins-o Încet și am simțit suflarea casei mîngîindu-mi fața, o adiere de lemn ars, de umezeală și de flori moarte. Am scos cutia de chibrituri pe care o luasem Înainte să plec de la librărie și am Îngenuncheat să aprind prima din lumînările lăsate de Bea. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
care Încercasem s-o deschid cu o oră sau două În urmă fără să izbutesc, era Întredeschisă. — Ce s-a Întîmplat? Întrebă Bea. — Așteaptă-mă aici. — Daniel, te rog... Am luat-o Înainte pe coridor, ținînd lumînarea care tremura În suflarea rece a vîntului. Bea oftă și mă urmă scrîșnind din dinți. M-am oprit În fața ușii. Se zăreau niște trepte de marmură coborînd În beznă. Am pornit-o pe scară. Bea, Împietrită, ținea lumînarea În prag. — Te rog, Daniel, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
moarte sigură defilînd la o zecime de secundă. CÎnd mi-am dat seama de cele petrecute, trecătorul care Îmi salvase viața se Îndepărta pe o trecere de pietoni, o simplă siluetă Într-un pardesiu cenușiu. Am rămas țintuit locului, fără suflare. Prin mirajul ploii, am băgat de seamă că salvatorul meu se oprise de cealaltă parte a străzii și mă privea. Era al treilea polițist, Palacios. Un zid de trafic alunecă printre noi, iar cînd m-am uitat din nou, agentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mai aștept. Aveam nevoie să-mi amintesc de puținul bine care exista În mine, de ceea ce-mi oferise ea. M-am năpustit pe scări În sus În goana mare și m-am oprit În fața ușii familiei Aguilar, aproape fără suflare. Am luat ciocănelul și am lovit de trei ori, cu putere. În timp ce așteptam, m-am Înarmat cu curaj și mi-am dat seama cum arătam: ud leoarcă. Mi-am dat deoparte părul de pe frunte și mi-am zis că acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Barcelona În ziua capitulării lui Goded, cînd am primit o scrisoare de la Irène Marceau, care ne povestea că Julián Îl ucisese pe Jorge Aldaya În cursul unui duel În cimitirul Père Lachaise. Chiar Înainte ca Aldaya să-și dea ultima suflare, un telefon anonim alertase poliția În legătură cu cele petrecute. Julián a trebuit să fugă imediat din Paris, urmărit de poliție, care Îl căuta pentru asasinat. Nu ne-am Îndoit nici o clipă În privința persoanei care sunase. Am așteptat cu sufletul la gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
presimțit bezna. Am tăgăduit În tăcere, implorîndu-l să nu coboare. S-a Întors, abătut, și s-a cufundat În Întuneric. Am pășit pe pragul de cărămizi și l-am văzut coborînd pe scară, aproape clătinîndu-se. Flacăra tremura, acum o slabă suflare de albastru străveziu. — Julián? N-am auzit decît tăcerea. Puteam zări umbra lui Julián, nemișcată, la capătul de jos scării. Am trecut pragul și am coborît treptele. Am pătruns Într-o Încăpere dreptunghiulară, cu pereți de marmură. Răspîndea un frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pe Bea Înainte de a fi prea tîrziu. Cred că știu unde e. M-am așezat pe pat, Îndepărtînd brațele lui Fermín. M-am uitat În jur. Pereții se unduiau ca niște alge Într-un lac. Tavanul se Îndepărta dintr-o suflare. Abia m-am mai putut ține. Fermín, fără nici un efort, mă culcă la loc pe laviță. — Nu te duci nicăieri, Daniel. Ce erau pastilele alea? — Alifia lui Morfeu. Ai să adormi buștean. Nu, acum nu pot... Am continuat să bîigui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
izbânzii. Va reuși să se cunune cu albul din răsăritul florilor, cu dulceața din surâsul primăverii, va dărui celor săraci daruri și bucurii, îi va mângâia pe frunte, îi va săruta și îi va mulțumi. Când trece Steluța, parcă trece suflarea gândului neîntinat, creasta urcării, șoapta adierii. Ea știe că lumea trebuie iubită, ascultată și ajutată, că așa cum crângul vrea soare, tot așa și oamenii trebuie să aibă sorii lor. Și Steluța nu știe ce înseamnă ura, minciuna. Când le simte
STELUŢA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_724]
-
nestemate de înțelesuri. Era Om la fel ca Oamenii din Început și curcubeu se rotea în zările sale. Când trecea înflorea fiorul dragostei pretutindeni. Se unduia în liniște pe răsărituri, pe orga culorilor... Lumina din el era Sărbătoare Veșnică. Nici o suflare nu-i umbrea cărările, nici un gând trufaș nu-l prindea. Se ducea în apele vii ale Împărăției sale și se scălda în Neînceput. Odată plăsmui din gând o cocă ce avea în compoziție Iubire, Adevăr, cântec, mireasmă și Cartea Înțelepciunii
IEPURAŞUL MÂNIOS. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_723]
-
într-o noapte Vorbele descântului. N-am caiete! Adu-mi Tu, În trăistuța vântului! Pe la mine Moș Crăciun N-a trecut vreodată... N-a avut cu ce, dar Doamne, Vreau o ciocolată! Scrie de la Început Straiele pământului! Și ne dă suflare, din Soarele Cuvântului! Doamne, eu ades te văd Prin lumină, zău Hai, dă-mi mâna! Te rog, eu, Pruncul Tău! cineva s-o ajute, să-i înveselească zilele, iar tu ești cel mai potrivit! Te duc eu la ea! Să
IEPURAŞUL MÂNIOS. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_723]
-
ucigașilor. Voltaire prezintă într-un text scurt, dar de un realism impresionant, nenumăratele orori ale războiului: “Aici bătrâni ciuruiți de gloanțe își priveau murind nevestele măcelărite, care își țineau copiii la pieptul sângerând; mai încolo fete spintecate își dădeau ultima suflare după ce au satisfăcut nevoile naturale ale câtorva eroi; altele pe jumătate arse implorau să li se ia viața. Creiere erau împrăștiate pe pământ alături de brațe și picioare tăiate.” “Inventatorul ironiei”, cum îl numește Taine pe Jonathan Swift, publică în 1726
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
conduse într-o încăpere mare unde erau mulți muncitori în jurul unor vase uriașe în care se afla un lichid ciudat. Acest lichid a fost topit în cuptoare, își continuă ghidul explicațiile, iar din el se fac obiecte din sticlă prin suflare. Într-adevăr, toți muncitorii aveau în mână un obiect ciudat, ca o țeavă, pe care îl înmuiau în lichidul acela, apoi suflau în el și la capătul celălalt apăreau niște bule ca niște baloane de săpun care, pe măsură ce se sufla
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
a dobândi frumoasa-i mână. Nu doresc nimic altceva. Auzindu-și adversarul vorbind astfel, regele tătar s-a schimbat la față de ciudă și de gelozie. Inima începu să-i bată atât de tare încât îi păru că-și va pierde suflarea. Ei bine, îi zise lui Roland, vom lupta când se va lumina de ziuă și unul din noi va trebui să rămână mort aici, pe locul acesta. Dar mai întâi dă-mi voie să-ți fac o propunere - ba nu
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a Îmbrățișat ca pe o prietenă de mult pierdută când am ajuns În prima zi de lucru așa cum fusesem instruită, la ora nouă a.m. fix. —Bette, scumpo, suntem așa de bucuroși să te avem printre noi! spuse ea dintr-o suflare, măsurându-mi dintr-o privire vestimentația. O expresie fugară, mirată - nu chiar panicată, ci mai degrabă chinuită - Îi străbătu chipul Înainte să-și fabrice un zâmbet larg și să mă conducă de mână spre lift. Avusesem inspirația să nu port
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
spuse Kelly, bifând eficient punctele de pe o listă. Ce mai e? — Și cu mâncarea, obișnuitele chestii preferate ale copiilor, spuse Elisa. Frigărui, burgeri mici, multe dulciuri. —Înghețată cu fructe și sirop pe care o fac singuri, adăugă Leo dintr-o suflare. —Baloane, magicieni, prăjituri pe care le poți face singur, mașini de făcut baloane, spuse Skye, fără vreo urmă de entuziasm. —Un tip În costum de Shrek. —Să vopsim fețele copiilor În verde. Părinții detestă vopsitul pe față. Putem face multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
am ieșit din birou la șase și jumătate fix. Seara a dispărut Într-un vârtej de activitate febrilă (ce a inclus ras, gomaj, pensat, pilit, dat cu ojă și cremuit) și, când taxiul a oprit la Bungalow, eram aproape fără suflare din cauza emoției. Will mă târâse la Bergdorf după brunch cu o zi În urmă și insistase să-mi cumpere superba rochie Chaiken. Era o rochie tip crinolină miraculoasă, care făcea ca mijlocul meu să pară inexistent, cu o fustă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
românesc, invadat de hoarde mânioase - infern pustiitor. Ochii mei priveau nestăpâniți și picuri de lacrimi, lumini din depărtate amurguri, îmi umezeau pleoapele cu fulgerări line. Un soare cald din adâncuri de mări urca lin itinerariul drumului său, iar eu sorbeam suflarea respirației mele cu zvâcniri scurte și adânci ca pe o tămâie, balsam reînviat „ascuns în umbrele tăcerii”. Groapa comună de la Jilava unde sângele și țărâna Căpitanului s-au amestecat cu sângele și țărâna Nicadorilor și Decemvirilor, ea se va amesteca
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]