2,421 matches
-
de o caldă primire și din partea mulțimii, ca unii ce făcuseră un mare bine. 309 La fel l-au întâmpinat și pe Demetrios, rugându-l să trimită și căpeteniilor lor o copie a întregii Legi. 310 După ce s-au citit sulurile, preoții, cei bătrâni din grupul tălmăcitorilor și, din partea comunității șevreiești din Alexandriaț, conducătorii mulțimii au zis: „Fiindcă traducerea a fost făcută în chip frumos și sfânt și cu toată luarea-aminte, e bine ca ea să rămână așa și să nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în înghețată, rânjea oribil către ea, ca un desen înfricoșător: dinți de schelet batjocorind-o, încoronând muntele de ciocolată, ca un afront adus vârstei sale înaintate. Oripilată, Ammaji aruncă cornetul și, confundându-l cu alunele sale preferate învelite într-un sul de hârtie, Maimuța își îndreptă atenția către ea, puse laba pe cornetul cu proteză și se grăbi spre un copac. — Vai, hoț nerușinat, țipă furioasă Ammaji, întorcându-se și zbierând și fugărind primatul. Dă-mi-o-napoi. N-ai ce face cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
o clipă Îi trecu prin minte că nenorocitul acela era chiar el, stând și așteptând să se lumineze de ziuă, fiindcă pierduse cheia apartamentului. Apoi puse acest gând pe seama oboselii: acolo nu zăcea un om, ci o saltea ruptă, făcută sul, pe care o aruncase unul din vecini. Aprinse totuși lumina pe scări și căută cu Înfrigurare cheia prin buzunare, până o găsi. În cutia sa poștală se zărea ceva, o foaie de hârtie sau o scrisoare, dar Fima hotărî că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
foarte puternici, cu resurse financiare, politice și mediatice? Sau să fie un scepticism mai adânc față de reguli și față de ideea că nu e chiar grav să-ți iei „dreptul“ atunci când ești într-o funcție publică? Mărturisesc că nu știu răspun sul la această dilemă, deși ar fi un proiect de cercetare interesant să studiezi calitativ percepția față de DNA și cum se formează această percepție. Fapt este că, în spațiul public, se învârt multe mituri despre DNA și mai puține informații reale
Eu votez DNA!De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
pătimire, În care doruri de rai gem, Mă plânge!... Altfel, te blestem!” Charles Baudelaire 622. „Cartea oglindește, nu numai în conținut, dar și în înfățișarea ei, orânduirea socială în care s-a născut. Tăblițele de lut și de metal, precum și sulurile de papirus sunt caracteristice orânduirii sclavagiste, codexul pe pergament, cu ornamentele și miniaturile sale, celei feudale. Cartea în forma ei modernă, care și-a căpătat înfățișarea după răspândirea tipografiei, corespunde orânduirii capitaliste, s-a născut aproximativ în același timp și
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
pântecoase pline cu diamantele Coroanei... Mi-e dor de contele de Monte Cristo... de răzbunările lui teribile, căzând din cer ca un trăsnet globular... Mi-e dor de marchizul de Sade, veșnic închis, făcând bașcă genială, scriind, scriind, scriind pe suluri de hârtie igienică... Mi-e dor de surorile Brontë... tuberculoase și nelogodite... de feciorelnica, sodomizată-n taină, Jane Austen... și uneori de fantoma zglobie a Iuliei Hașdeu... ca să nu mai amintesc de Magda Isanos... cu popoul ei măricel de fiică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
atrăgătoare, cea mai ispititoare din Întreaga așezare Întinsă de-a lungul semicercului șoselei pietruite. Aproape de primul pod, pe dreapta, sub dealul Cerhatului, duruia din cînd În cînd o moară. Măcina grîu, dar asta nu era treaba noastră. În schimb, stor sul sîmburilor de floare de soare aduna acolo liota de prunci, fiecare cu cîteva bucăți de pîine de cufundat În uleiul fier binte, spumegos, prin jgheabul din jurul teascului. CÎnd au demolat moara ca să mute presa mai la oraș, toți băieții eram
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
la asta. Domnul Sammler În lift, extrăgând cheia de yală din portofelul de mărunțiș. Intră În grabă În hol. În onoarea primăverii, Margotte pusese tufe de forsiția În borcane Mason. Unul dintre borcane fu răsturnat pe dată. Sammler aduse un sul de șervete de hârtie din bucătărie, stabilind În trecere prin casă că nepoata lui ieșise. Absorbind apa vărsată cu șervetul, privind hârtia absorbantă cum se Întunecă, ridică apoi telefonul pe brațul de arțar al sofalei, se așeză pe cuvertura de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
M-ai pierdut, Eisen. Nu cunosc termenii. Metalul arăta neprelucrat, În parte de culoarea bronzului, dar pe alocuri de un galben palid, cu nuanțe de sulfuri ca pirita. Iar Eisen făcuse obișnuitele Stele ale lui David, sfeșnice cu multe brațe, suluri și coarne de berbec sau inscripții cu mesaje Înflăcărate În ebraică: Nahamu! „Mângâiați pe Poporul Meu!“ sau porunca lui Dumnezeu către Ioșua: Hazak! Cu oarecare interes Sammler Îl urmări cum Înșiră aceste bucăți grosolane, fără noimă. După fiecare, o pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
țeava falsă ar fi fost groasă. Nu, n-ar fi făcut un lucru evident. Ai o imagine greșită despre el. Are capul pe umeri din punct de vedere științific. Putea fi țeava asta. Putea să fi rulat bancnotele strâns, În suluri mici. E chirurg. Are priceperea și răbdarea. Brusc țâșnetul se opri. — Uite! A Închis-o. Doar mai țârâie. Ura! spuse Wallace. — Doctorul Lal! — Ce ușurare. A găsit robinetul. Cine e tipul ăla? — Profesorul V. Govinda Lal. — Ce profesor e? — Biofizica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
căpitanul. Singurul ajutor din afară. Cu voia sau fără voia lui Matei. Un nou curier sosi, cu calul În spume, și Întrebă unde se află măria sa. În același timp, unul din Apărători se apropie de Oană, cu două răvașe făcute sul. - Mesaje venite pe calea săgeții, de la miazăzi și de la Răsărit! spuse oșteanul. Oană Îl citi repede și se Întunecă. - Vești proaste? Întrebă Alexandru. - La prima mă așteptam. Dinspre sud au intrat În Moldova peste zece mii de spahii. Călăreții comisului Toader
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Îi putem elimina. - Nu, spuse voievodul. Va apărea altă rețea, prin alt loc. Trebuie să aflăm totul. De unde pornește trădarea, prin cine iese din țară, unde ajunge. - Ajunge direct la sultan. - Scrisă? - Da. - Aveți probe? Neculai scoase de sub tunică un sul de hârtie și i-l Întinse domnitorului. - Nu Înțeleg nimic, spuse Ștefan după o clipă. Cred că e cifrată. - E vechiul cifru? Întrebă Oană. - Da, răspunse Neculai. - Inversează prima cu ultima silabă, folosește cuvântul Într-o frază de câte ori Îți spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Viața Începe acum! Suntem liberi, suntem puternici, suntem tineri! Pași grăbiți se auziră prin frunziș. Oană prinse mînerul spadei. - Căpitane! se auzi vocea lui Lacrămă. Mesaj de la căpitanul Petru! Oană se depărtă de cei doi voievozi și deschise pergamentul făcut sul și legat de săgeată. Era, Într-adevăr, de la Pietro. Care preluase alte două mesaje sosite prin rețeaua de informații a Apărătorilor și Îi făcea un rezumat. „Mesaj sosit de la Uzun Hassan. Iscoadele lui trimise departe spre Răsărit au Înregistrat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
din Istanbul. O sută de războinici din tribul Bordjighin, conduși de Amir Baian (mi se pare cunoscut acest nume... ) au pornit cu o misiune secretă pe Drumul Mătăsii. Sunt pregătiți de luptă și au numeroși arcași.” Căpitanul Înfășură la loc sulul și Îl ascunse la piept. Era primul semn scris despre posibila Întoarcere a lui Ștefănel. Dar era, oare, Ștefănel? Și, dacă da, ar fi putut el, singur, să anihileze un atac al Cuceritorilor? Puteau fi toate acestea adevărate? Dacă erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
amintească ordinea În care le deschisese Nogodar. Da. Aici greșise. Reluă operațiunea, mai Încet. Sub cel de-al treilea cufăr se deschise o trapă. Amir Întinse mâna, simțind cu mirare că e cuprins de un tremur ușor. Degetele Îi atinseră sulul de hârtie. Îl scoase și Îl desfăcu, nerăbdător. Da. Totul era adevărat. Portretul lui Anda Îl privea cu aceeași intensitate. Potretul lui Anda așa cum i se spusese că va fi peste aproape douăzeci de ani. Nu douăzeci. Ci aproape. Trecuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mausoleu de la Samarkand. Se afla acolo demult. Fiindcă acel tânăr avea darul clarviziunii și fiindcă va ajunge să poarte sabia Cuceritorilor. Va ajunge noul Conducător. Toate acestea nu se Întâmplaseră Încă, dar Începeau să se Întâmple. Amir așeză la loc sulul, Închise cuferele și privi În jur. Nimic nu părea schimbat. Și totuși, cineva venea zilnic acolo și menținea torțele aprinse. Dacă Anda ar fi fost acolo, ar fi lăsat un semn. Gândul Îl străbătu ca un fior. Un semn. Luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nasul coroiat și cu priviri care sugerau că nu se supune aproape nimănui. Portretul lui sugera siguranță, dar și un soi de răutate adâncă, pe care Alexandru o simțise din prima clipă. Omul intră În palat, iar desenul dispăru, făcut sul, În mâneca bufantă a costumului genovez. Cerșetorul rămânea nemișcat, fără a privi pe nimeni. Nu, Își spuse Alexandru, era imposibil să fie un agent al serviciilor turcești. Nimeni nu și-ar putea juca rolul atât de bine. Ar trebui, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
erau cunoscute: războinicul mongol și noul șef al Cuceritorilor. Tânărul ciudat, cu ochi albaștri. Abia atunci Își aduse aminte de portret și vru să-l scoată de sub tunică. Dar nu-l găsi. Lăsă jos luneta și Își descheie nasturii. Nu, sulul nu mai era la el. Căută pe punte, coborâ În cală, dar nu găsi nimic. Reveni pe punte și privi din nou prin lunetă. O luă din nou de la ochi, simțind că se Întâmplă ceva ciudat. Într-adevăr, tunurile de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Posibil... O bătaie la ușă Îi Întrerupse. Unul din oamenii de gardă intră, se Înclină În fața Marelui Maestru și spuse, puțin stânjenit: - Un negustor din port cere să intre la Înălțimea voastră. E cam jerpelit. Dar are o hârtie legată sul. Spune că e un cadou pentru Marele Maestru. - Să intre, spuse Ștefănel. În Încăpere intră un bărbat ce părea a avea În jur de cincizeci de ani. Era slab, avea obrajii scofâlciți, iar hainele Îi erau peticite. Dacă era negustor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
iar apoi pe străduțele din jur se dăduseră lupte. Doi oameni, spunea el, luptaseră cu mai mulți ieniceri care blocau ieșirea spre port. Apoi cei doi urcaseră pe un acoperiș și ajunseseră la o corabie. De pe acel acoperiș căzuse un sul de hârtie, pe care el Îl luase crezând că e vreun document important, pentru care ar fi putut cere o anumită sumă unuia dintre viziri. Dar, când Îl desfăcuse, descoperise că nu era decât un portret. Nu știuse ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
portretul lui. Amir și Ștefănel se priviră, cu același gând. „Portretul?” - Spune-i negustorului că are o recompensă de cinci taleri de aur pentru bunătatea lui. Și că, după primirea banilor, se cuvine să uite tot ce văzuse pe acel sul de hârtie, spuse Ștefănel. Amir traduse, iar omul scoase din sân un sul pe care Îl Întinse mongolului. - Iată banii, spuse Amir. Ești liber. Negustorul se retrase cu fața mereu spre cei doi, ca să nu-i ofenseze. După ce ieși, Amir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
negustorului că are o recompensă de cinci taleri de aur pentru bunătatea lui. Și că, după primirea banilor, se cuvine să uite tot ce văzuse pe acel sul de hârtie, spuse Ștefănel. Amir traduse, iar omul scoase din sân un sul pe care Îl Întinse mongolului. - Iată banii, spuse Amir. Ești liber. Negustorul se retrase cu fața mereu spre cei doi, ca să nu-i ofenseze. După ce ieși, Amir Îi Întinse sulul Marelui Maestru, care Îl deschise. Îi arătă fratelui său de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spuse Ștefănel. Amir traduse, iar omul scoase din sân un sul pe care Îl Întinse mongolului. - Iată banii, spuse Amir. Ești liber. Negustorul se retrase cu fața mereu spre cei doi, ca să nu-i ofenseze. După ce ieși, Amir Îi Întinse sulul Marelui Maestru, care Îl deschise. Îi arătă fratelui său de sânge, fără să spună nimic. Era Portretul. Era exact Portretul arătat de Nogodar În Orașul Mort din Samarkand. După câteva clipe, Ștefănel Îl luă și Îl studie atent lângă fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
trimis la Istanbul pentru a Învăța cele trebuitoare unui viitor domnitor așezat de Înalta Poartă pe tronul Sucevei atunci când părintele său nu va mai fi. Iar aceasta va fi pecetea credinței lui Ștefan față de neînvinsul imperiu al Semilunii! Solul Împături sulul de pergament, așteptând răspunsul. Boierii adunați În Sfatul domnesc Își țineau răsuflarea. Lângă tronul pe care era așezat domnitorul, căpitanul Pietro privea nemișcat, cu mâna pe mânerul sabiei. El ținea În continuare locul căpitanului Oană, care sosise la Suceava, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dughene de la marginea marelui bazar. Aleile dintre tarabe, Înguste și Întru câtva umede, erau iluminate până și În timpul zilei cu lămpi cu gaz. Lumina lor chioară, gălbuie, nu făcea decât să intensifice ob scuri tatea. A trecut de tarabele cu suluri de pânză care miroseau a nafta lină și de cele unde se găseau felurite obiecte ieftine, meș teșugărite din argint, sclipitoare În flacăra lămpilor. Urmau tarabele cu carne uscată, cu fructe deshidratate, cu fir de rafie și curele de cauciuc
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]