4,043 matches
-
a creației noastre folclorice, dar nu și măsura unică pentru sensibilitatea filosofică a unui suflet căruia a fi și a nu fi îi apar nespus mai bine orchestrate”, căci „feeria ființei, la noi, spune astfel mai mult decât gravitatea ființei, sumbră și apăsătoare, a mai tuturor ontologiilor. Iar o asemenea feerie este cu totul alta decât feeria, sumară și doar artistică, a Mioriței, ca să intrăm în ordine cu noi înșine.” Paradoxul este că acest gânditor, al cărui demers constant pare să
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
José-Maria de Hérédia (o bună parte vor fi publicate în „Adevărul literar și artistic”, 1936-1937). A tradus în franceză sonete de Mihai Codreanu („România nouă”, 1920). Câteva poezii sunt de inspirație istorică. O alta se vrea o replică, de colorit sumbru, la un mit (Sfârșitul lui Don Juan). „Spectrul morții” (Hanul blestemat) se strecoară, aparent neașteptat, în versurile tânărului P. E, desigur, un mimetism livresc („parcul mort”, „vântul plânge” - Toamna), dar nu numai atât. „Fantoma morții”, care dă târcoale până și
PAVELESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288737_a_290066]
-
Universitatea încă nu s-a adaptat pe deplin la cerințele modernității reflexive. Se află din punct de vedere academic în stadiul de tatonare sau ezitare instituțională, deși financiar s-a înscris deja pe o altă traiectorie. În ciuda acestei imagini, oarecum sumbre, trebuie spus că încă nu ducem lipsă nici de imaginație analitică și nici de creativitate organizațională, când ne raportăm cu consecvență și interes la învățământul superior și la teoriile despre acesta. Numărul cercetărilor și lucrărilor din domeniu a crescut rapid
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
28 februarie 1893. Prim-redactor este G. Russe-Admirescu, gazetar activ în cercurile și redacțiile literare de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Colaborează versificatorii Eliza Mustea, Corneliu Botez, Ion Cătina, V. Grigorescu-Elvir, Ilie Ighel-Deleanu, D. Nicolescu, B. Theodorescu, autori de proza sumbră, plictisitoare, precum Gr. Mărunțeanu, G. Lungu și Toma Florescu, în timp ce Ion Cătina e prezent cu dramă Amalafrida. Se mai publică articole despre obiceiurile de Anul Nou, despre jurnalism etc., un portret al lui H. Taine, scris cu pătrundere și o
MIRCESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288171_a_289500]
-
evocare a candorilor copilăriei, a satului și câmpiei natale și găsind în iubire o prelungire a miresmei lor, el poate să scrie și în alte chei: ironică, punând cotidianul în vecinătate cu propria lume de esențe pure, elegiac-meditativă sau chiar sumbră, compunând versuri ce se resimt de atmosfera dezumanizantă a ultimilor ani de regim totalitar. În volumul Pasărea de sidef (1990), paradisiacul se întoarce într-o viziune infernală: au „ruginit” „lumina”, „uimirea”, „cuvintele”, „privirile noastre”, „cerul”. Totuși și în această ipostază
MIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288193_a_289522]
-
românesc de astăzi? Ce vizibilitate culturală a dobândit într-o duzină de ani activitatea a sute de profesori din zeci de seminarii și facultăți de teologie? Dar prezența în societate a miilor de absolvenți ai instituțiilor sus-amintite? Răspunsul, mai degrabă sumbru, nu-și poate găsi explicația doar în mecanismele secularizării la care societatea românească s-a branșat fără ezitare. Biserica își are partea ei de răspundere, care își cere urgent un diagnostic și o terapie. Unde se ascunde eșecul? Pe scurt
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
al cuvântului și cavaler. Episcopul, se întreba tot părintele Nicolae Delarohia, e recunoscut oare „după mitră? După cârjă? După engolpion? După crucea de aur? După mantie? După doctoratul în teologie? Nu! După curaj”. Pentru acești doi mărturisitori ai Evangheliei în sumbrul veac XX, curajul nu și-a căpătat valoarea dintr-un calcul. Nu eventualele urmări ale unei fapte îndrăznețe ar trebui să ne dăruiască temeritate. Valoarea curajului vine din patosul pur al mărturisirii. Creștinismul tolerează fatalismul falsei înțelepciuni. Mărturisirea nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
o barcă făcută din scânduri putrezite, pierdută într-o imensă lagună. (Wittgenstein prefera imaginea unei muște captive într-o sticlă, căutând ieșirea prin orificiul gurii fără de dop.) În fine, accidentul nașterii biologice abia rivalizează cu contingența morții. Suntem deja în sumbra anticameră a „barbariei” (Michel Henry). Eseul filozofic elaborat în fieful cercurilor de postmoderniști și-a uitat complet vocația: aceea de a fi o fericită „epică de idei” (Gabriel Liiceanu). În loc să asiste calificat la complicațiile nașterii gândirii, noua eseistică filozofică te
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și calendarele creștin-ortodoxe marcau cu caractere roșii zilele de naștere ale cuplului prezidențial și sărbătorile comuniste (p. 59). Forjat, turnat, excavattc "Forjat, turnat, excavat" Ion Manolescu ne introduce în colecția sa de „obiecte pierdute și amintiri inutile”. Totul începe în sumbrul univers, fără pic de universalitate, al liceului bucureștean „Zoia Kosmodemianskaia” (o fostă partizană sovietică). Johnny, cum îi spun astăzi prietenii, nu vrea să răscolească foarte mult. Tehnica reamintirii aleatorii, prin asocieri spontane, produce însă un efect total. Sunt patru pagini
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
un stratigraf anticipează cutremurele, H.-R. Patapievici vorbește într-un ton profetic. Dacă Cerul văzut prin lentilă (1995) vedea viitorul nostru încă deschis dinăuntrul modernității spre modernitate, Omul recent (2001) propune o revizie integrală a oricărui optimism naiv: „Viitorul e sumbru”1 - ne anunță acum H.-R. Patapievici, pentru a continua printr-o benefică și nemiloasă demascare a ultimei specii caricaturale de om, produsă de o modernitate nechestionată. Este vorba de modernitatea tacită în care trăim zi de zi - obedienți și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
-l uităm: într-un fel, gânditorul britanic înregistrează împlinirea unora dintre profețiile din volumul al doilea al legendarei Despre democrație în America, precum și evoluțiile negative imprevizibile, dar la fel de reale. El face, în această carte și în publicații anterioare, un tablou sumbru al societății americane - la care subscriu parțial, pe baza lecturilor și observațiilor directe -, fiind preocupat de tensiunile și conflictele dintre culturile minoritare și cultura majoritară. Unii dintre cititorii săi americani, cum ar fi profesorul de culoare Kwame Anthony Appiah de la
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
pentru a reține tocmai exemplul care contrazice discursul public dominant în Statele Unite aflate în „războiul contra terorismului” (unitatea de monolit a națiunii în fața perfidului inamic), imaginea impactului psihologic și economic al atacurilor teroriste de la 11 septembrie 2001 este considerabil mai sumbră decât cea oferită de sondajele de opinie mainstream, în limba engleză și pe eșantioane care reflectă toată populația Statelor Unite, inclusiv majoritatea albă anglofonă. Subiecții „minoritari” par să-și fi deschis sufletul, probabil fiindcă interviul în limba maternă consolida pactul deontologic
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
putea continua). Din punct de vedere conceptual, liberalismul părea cea mai bună soluție a încurcatelor afaceri omenești, deși spiritele cele mai lucide i-au văzut din capul locului și fața întunecată, alegând inițial s-o descrie sub forma unei profeții sumbre, fiindcă - deși inevitabilă - ținea de un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat. Tocqueville (născut în 1805), în volumul doi al operei sale fundamentale, De la démocratie en Amérique, este probabil cel mai bun exemplu în acest sens, deși scria în
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
din criză. O face pe un ton adesea patetic, dar căutând un teren de mijloc, la egală distanță de dogmele politic corecte, pe de o parte, și de apocaliptismul conservatorilor și fundamentaliștilor de tot felul, pe de altă parte. Profețiile sumbre ale unui Pat Buchanan - în cartea sa recentă, The Death of the West, el merge mai departe decât clasicul pesimismului cultural, Oswald Spengler, care nu vorbea decât de Untergang -, bazate în mare pe aceleași date statistice privind demografia actuală și
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
vezi Aneta Gawkowska, „Neutrality, Autonomy and Order: Amitai Etzioni’s Communitarian Critique of Liberalism Under Scrutiny”, în A Decade of Transformation, IWM Junior Visiting Fellows Conferences, vol. 8, Viena, 1999. 23. Distopia lui Huxley, arhicunoscută, e una dintre cele mai sumbre viziuni ale unei lumi viitoare populate de ceea ce astăzi numim clone; reduse la absurd, așa cum am mai arătat în câteva rânduri, comunitarismul și alte viziuni militante despre societatea postmodernă promovează fantasma unei societăți organizate ca federație a comunităților de indivizi
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
puțin în mica și splendid scrisa Amérique. Dar nici Tocqueville nu a fost mai bine înțeles de americani: până azi, volumul al doilea al magnificei sale cărți Despre democrație în America, adică tocmai volumul de evaluare a prezentului și de sumbră prefigurare a viitorului, e cvasiignorat ori răstălmăcit de exegeza americană. Pentru a da numai exemplul colegului lui Lilla, Lerner: acesta e uneori înclinat să-l citească pe Tocqueville în cheie aproape idilică, de parcă l-ar citi pe Rousseau - am asistat
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
îndrume. Dacă nu putem face încă o dată din fundamentele filozofice ale societății libere o chestiune intelectuală vie, iar din implementarea acesteia o sarcină care pune la încercare ingeniozitatea și imaginația minților noastre celor mai efervescente, perspectivele libertății sunt într-adevăr sumbre. Dar dacă putem recâștiga credința în puterea ideilor, care era marca liberalismului în momentele sale cele mai bune, bătălia nu e pierdută. Revigorarea intelectuală a liberalismului este deja în curs în multe părți ale lumii. Se va petrece ea la
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
transformarea întregii societăți americane într-o clasă de mijloc - multistratificată, palimpsestică, aș adăuga eu -, i-a sedus și înregimentat pe studenți, transformându-i pe toți în activiștii tuturor cauzelor „contraculturale” și deci politic corecte. Spre sfârșitul acestei viziuni cuprinzătoare și sumbre, Bloom revine la chestiunea limbajului, pentru a-i semnala locul crucial în întregul său proiect: „Am încercat să ofer schița unei arheologii a sufletelor noastre așa cum sunt ele”. Iar soluția întrevăzută de autor pentru grava criză a spiritului american este
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
că e arhanghelul Gabriel, îi porunci căpitanului să sară peste bord. își scosese la iveală și un manifest, prin care se proclama „eliberatorul“ insulelor și „vicar general al oceanului“. Tonul serios și hotărît cu care declara toate aceste lucruri, îndrăzneala sumbră a imaginației sale neadormite și exaltate, precum și spaimele superstițioase stîrnite de demența lui reală, se uniră pentru a face ca acest Gabriel să treacă, în ochii mai tuturor marinarilor, drept un sfînt. Mai mult încă, li-era frică de el
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
un idol, mai bine zis a fost cîndva. E unul ca acela găsit în dumbrăvile tainice ale reginei Maaca din Iudeea, al cărei fiu, regele Asa, a detronat-o pentru idolatrie, sfărîmînd și idolul eu pricina în lunca Chedronului îvezi sumbra descriere a acestei întîmplări în capitolul al cincisprezecelea din Cartea întîia a regilor). Iată-l pe marinarul care sosește acum, însoțit de alți doi matrozi: acest „tocător“, cum i se spune, își pune pe umeri povara de grăsime, numită grandissimus
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de pe insulele Manilei, din văile lor verzi și adînci, presărate cu mănăstiri, briza acelor pămînturi spaniole se prefăcuse într-o corabie și pornise pe mare, încărcată cu aceste imnuri vesperale. Din nou potolit, deși cufundat într-o liniște și mai sumbră, Ahab - care se depărtase de balena ucisă ședea în ambarcațiunea lui și urmărea atent ultimele zvîrcoliri ale monstrului. Căci pentru Ahab, spectacolul acela ciudat, oferit de toți cașaloții în agonie, care-și întorc spre soare capul și mor astfel - era
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Luceafărului» se Întunecă pe măsură ce timpul Înaintează. Dacă ar fi astfel, atunci efortul explicării lui Eminescu, recunoașterea mărimii stelei lui ar fi inutilă, pentru că istoria ar confirma neremanența operei marelui poet În măsura În care dl. Ion Vitner subscrie Întru totul la caracterul dominant sumbru al operei lui Eminescu și nu poate produce dovada forței acesteia, În ciuda negurii ce o Înconjoară, de a comunica un mesaj uman, pe care să-l receptăm, toate atributele elogioase sunt convenționale și gratuite. Credem că eseurile acestea reprezintă În
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ci și cu voioșie. Căci ea are de luptat cu obstacole pentru a căror înfrângere trebuie să-și adune toate forțele și, în același timp, să sacrifice multe bucurii ale vieții, a căror pierdere poate face uneori sufletul cu desăvârșire sumbru și ursuz; iar ceea ce nu se face cu plăcere, ci doar ca o corvoadă, pentru acela care se supune în acest fel datoriei sale, ea nu are valoare interioară și nu este îndrăgită, iar ocazia practicării sale este evitată pe cât
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
pe care Marlowe îl plătește pentru a-și păstra integritatea”, avea să scrie Robert B. Parker, urmașul contemporan al liniei hard-boiled inițiate de Hammett și Chandler. E o judecată de tip mai degrabă religios decât etic. Ea sugerează o perspectivă sumbră asupra relațiilor umane, mai ales în orașul tentacular al modernității. Integritatea înseamnă risc, dar și rezistență. Ea mai înseamnă concentrare și disponibilitate. Idealul detectivului particular întrupat de Philip Marlowe este aflarea adevărului, într-o lume în care s-a constituit
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
vezi un grăunte de masochism în acest demers: Hollywoodul era deja pentru Chandler o amintire, iar impresiile lăsate de industria cinematografică erau, în cel mai bun caz, detestabile. Și totuși, lumea cinematografiei nu e prezentată nici pe departe în culorile sumbre la care ne-am fi așteptat. Chiar dacă unele personaje poartă stigmatul răului (Dolores), ceilalți eroi legați direct de industria cinematografului sunt prezentați într-un ton mai degrabă ironic (Oppenheimer) sau chiar înconjurați de un aer de vagă admirație (Sherry Ballou
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]