2,079 matches
-
nivelul la care nu mai funcționează multe dihotomii familiare cum sunt rațional-irațional, întemeiat-neîntemeiat, adevărat-fals, corect greșit. Supoziția că ori de câte ori o persoană instruită crede ceva ea poate să răspundă și la întrebarea de ce crede asta îi apărea lui Wittgenstein drept o superstiție 350 GÂNDITORUL SINGURATIC raționalistă. El repeta că ceea ce trebuie mai întâi să admitem pentru a putea trăi și acționa nu este obiect al cercetării și al discuției raționale. La capătul lanțului temeiurilor și justificărilor pe care le putem da pentru
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
2009 La patru decenii de la aselenizarea americană (reală sau, dacă ar fi să dăm crezare scepticilor, filmată la Hollywood), am devenit și noi jucători în tehnologia spațială și specialiști la aruncat avioane. Ba chiar ajungem să fim sensibili și la superstiția legată de numărul 13, dacă mă gândesc bine, ca om care încerc în zadar, din timp în timp, să ajung din Tătărași în Copou cu mijloacele oferite de transportul în comun local, cum ar fi autobuzul 13. Să le luăm
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
funcțiilor viscerale și nervoase. S-a observat că în grupurile sociale în care sunt dezvoltate simțul moral-religios cât și inteligența, maladiile nutriției și ale nervilor, criminalitatea și nebunia sunt rare iar oamenii sunt mai fericiți. Noi nu considerăm rugăciunea o superstiție zadarnică, nici un rest de barbarie. „Nici un om nu s-a rugat vreodată fără să învețe ceva” spunea marele savant Emerson. Vocea intimă care murmură în interiorul nostru este a unui medicament care acționează asupra spiritului și a corpului, iar calmul produs
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
lui I. Budai-Deleanu, nu a mai putut să continue, cu un al treilea volum, antologia Școlii Ardelene, din Gh. Șincai nu a tipărit Povățuire cătră economia de câmp, Catehismul cel mare, Istoria naturei sau a firei, Învățătură firească spre surparea superstiției norodului, în fine comentariul său de cinci sute de pagini la Țiganiada i-a fost restrâns de editură la un sfert. În 1969 a publicat un roman, Făt-Frumos desculț. SCRIERI: Făt-Frumos desculț, București, 1969. Ediții: Gh. Șincai, Opere, I-IV
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287106_a_288435]
-
ales termenul Lebenslüge, tradus de Wolff prin "minciuna vitală", pentru a se referi la condiția individului care are foarte des nevoie să se mintă singur cu privire la propriile capacități și chiar cu privire la propriile sentimente și care nu se poate lipsi de superstițiile legate de zei și oameni, pentru a-și menține echilibrul vital și potențialele calități. (Simmel 1950:310) Simmel se referă aici la auto-amăgire și autoiluzionare și susține că "obținem astfel exact cantitățile necesare de eroare și adevăr ce constituie fundamentul
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
fost preconizată de un profet-filosof precum Nietzsche. În opera sa principală vorbește de o transformare necesară ce, în ciuda tuturor contradicțiilor și a limitelor, rămâne o profeție a vremurilor pe care le trăim. Filosoful german își imaginează trecerea conștiinței de la idolii superstiției și de la minciunile unei morale ipocrite spre dionisiac și spre condiția de supraom, în trei etape. Prima este aceea a cămilei, a cărei forță tinde spre lucrurile grele, mai greu de dus. Cea de-a doua este cea a leului
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
cu Logosul divin. Dintre piesele de teatru ale lui V., Fata ursului, Umbra și Pribeaga reflectă climatul rural în care își are sursa lirismul de orientare tradiționalistă. Un climat cu pronunțat specific etnografic și reminiscențe de mentalitate arhaică, îmbibat de superstiții și credințe stranii, punctat și de anomalii sociale. Optica, scenic obiectivată, e demitizantă. În Umbra, venit după cincisprezece ani de absență în locurile de obârșie, un mărunt funcționar, Jorj Iuliski, alias Ghiță Vârzob, flecar și escroc sentimental, găsește un sat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
modurilor de a gândi. Noțiunea de supranatural nu este universală, ea s-a impus în civilizația occidentală în același timp cu conceptul de științe naturale. Domeniului naturii, observabil prin metode științifice, i s-ar opune domeniul imaginarului, al miturilor și superstițiilor. De atunci, Occidentul are câteva dificultăți în a înfrunta partea irațională din om. Reușește să o facă datorită artiștilor, câtorva filosofi, psihanalizei și altor forme de raționalitate propuse de antropologie. 5. Antropologia performanței. În antropologie s-a produs o cotitură
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
este o mărturie patetică a atașamentului față de casa părintească, de viața rurală. În volumele Prăpădul Solobodei (1943; Premiul Societatății Scriitorilor Români), Avizuha (1945), Turmele (1946), Valea hoților (1948) este prezentată în diferite situații o lume primitivă, dominată de obiceiuri ancestrale, superstiții și instincte, văzută în lupta, surdă și grea, pentru supraviețuire. Este o lume mereu tulburată de orice o abate de la obișnuințele sale, amenințată parcă permanent de nenorocire, dar și amenințătoare, trăind într-o întunecime tragică. O greutate telurică apasă această
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286051_a_287380]
-
paralizare. O istorie a acestor complexe și a formelor sale specifice de manifestare ar constitui o contribuție esențială la istoria interioară a culturii române. Primul complex de eliminat (dar la fel de bine se poate spune, ca și celorlalte complexe, prejudecăți sau superstiții) este chiar complexul obsedant al Europei. Pe toate planurile. Pentru simplul și bunul motiv că o astfel de revendicare nu poate fi decât inutilă, dacă nu și absurdă, pentru cel ce este, se simte, se manifestă efectiv, concret și de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Andrei Bârseanu. Mai târziu, Ovidiu Bârlea avea să sublinieze că valoarea lor „stă în bogăția variantelor inedite, nu în interpretările care, de cele mai multe ori, nu sunt plauzibile”. A lăsat în manuscris o amplă lucrare intitulată Studii de folclor (basme, povești, superstiții, mitologie), însumând peste cinci sute cincizeci de pagini. SCRIERI: Datinile și credințele poporului român adunate și așezate în ordine mitologică, Cernăuți, 1903; ed. I-II, îngr. Victor Durnea, introd. Lucia Berdan, Iași, 1998; ed. I-II, îngr. și introd. Iordan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288457_a_289786]
-
răpus de un atac de cord. Atracția pentru zonele de penumbră, de mister îl apropie pe C. de nuvela fantastică. Un fantastic plăsmuit cu o ingenios dozată tehnică a ambiguității, absorbind realul și revărsându-se în el. Plecând de la o superstiție populară, La hanul lui Mânjoală se construiește pe un balans între fantasmagoric și aievea, din care se iscă o nălucire de supranatural. Dar se poate și ca întâmplarea, cu aburul ei de stranietate, să nu aibă nimic nefiresc, eroul fiind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
amintindu-i pe Heredia și pe Al. Macedonski în hieratismul de blazon al versurilor, poetul este totuși interesant prin eleganța cu care își transcrie himerele. În teatru, adaptând Pâinea păcatului a provensalului Théodore Aubadel, ce-și avea izvorul într-o superstiție, și nuvela fantastică Sărmanul Dionis a lui Eminescu, O. reface aceeași scenerie în jurul unei taine ce înfioară: puterea blestemului în prima, „mistice sisteme”, metempsihoza în a doua. Frazarea este curată, aici ca și în traduceri, dar autorul este copleșit de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288590_a_289919]
-
nevoile fiecărei specii, o dată cu scăderea temperaturii atmosferice și lipsa sursei de hrană. CAPITOLUL V 5. ROLUL CHIROPTERELOR ÎN VIAȚA OMULUI Puține animale nasc în oameni sentimente atât de contradictorii precum chiropterele. Învăluite în mister, ele sunt și astăzi obiectul unor superstiții, fiind adesea asociate cu spiritele rele ale nopții. Aceste animale erau înconjurate de o aură de mister, superstiție, frică și chiar adorație: de exemplu, în China liliacul înseamna noroc și sanatate, de altfel, cuvântul “liliac” și cuvântul “noroc” se pronunță
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
VIAȚA OMULUI Puține animale nasc în oameni sentimente atât de contradictorii precum chiropterele. Învăluite în mister, ele sunt și astăzi obiectul unor superstiții, fiind adesea asociate cu spiritele rele ale nopții. Aceste animale erau înconjurate de o aură de mister, superstiție, frică și chiar adorație: de exemplu, în China liliacul înseamna noroc și sanatate, de altfel, cuvântul “liliac” și cuvântul “noroc” se pronunță la fel. În prezent acest interes se manifestă prin profunda implicare a liliecilor în activitatea economică și în
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
vizibilă preferința pentru fragment, pentru alternarea registrelor, pentru încrucișarea mai multor trasee în corpul aceluiași capitol; subiectul este abandonat și reluat, perspectiva naratorului omniscient fiind întreruptă de largi pasaje de monolog al personajelor. O lume patriarhală, a arhetipurilor, a supranaturalului, superstiției și fantasticului, este surprinsă în dezintegrarea ei sub presiunea istoriei. Personaje ale „lumii vechi” se strămută într-un citadin provincial politizat, hibrid și adesea absurd sau hilar. Profesorul Eupoteca, devenit șeful unei echipe de lucrători ai primăriei, pare o replică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286864_a_288193]
-
undă de mizantropie” ce se degajă din situații comice și totodată triste în sine, dar mai cu seamă din mentalitatea unei categorii sociale funciar sceptice, dacă nu chiar refractară în special la binefacerile științei medicale. Din această respingere altoită pe superstiții și prejudecăți ancestrale se trage, de pildă, moartea unui copil împachetat de părinți în balegă, după obiceiul locului, în loc să i se administreze medicamente, astfel se justifică revenirea in corpore la cârciumă a sătenilor abia ieșiți de la o conferință-lecție de igienă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290328_a_291657]
-
în suferință, toate regăsibile în jurnal. Paginile lui alcătuiesc mărturia unei conștiințe etice, prin acuitatea și exactitatea observației ele având semnificația unui document social, întregit adeseori de perspectiva asupra psihologiei și a moravurilor din epocă și mai ales de notarea superstițiilor și a incuriei ce stăpâneau încă lumea satului românesc în prima jumătate a secolului al XX-lea. Însemnările... sunt diarium-ul unui om de două ori înzestrat, ca medic-apostol și ca „fin literat amator” (Alexandru Piru), din generoasa stirpe de medici-scriitori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290328_a_291657]
-
rămase și fără unele bune urmări. SOFIA NĂDEJDE Ca prozatoare, Sofia Nădejde, urmărită de probleme sociale, caută să împărtășească "din chinurile vieții", trista soartă a copiilor de orfelinat, mizeria, alcoolismul, în fine, înapoierea țărănimii, secerată de boli din ignoranță și superstiție. Scriitoarea e dotată cu umor și cu o expresie caragialiană de dialect moldovan, cu care stenografiază pitoresc dialogul suburban și rural. N. BELDICEANU Un convorbirist vechi, care, fiindcă se învîrtea în medii socialiste, fu multă vreme cultivat ca poet al
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
că va povesti tuturor sfârșitul florii ei. Pusă în condiții mai tragice, este limpede că baba nu va putea ieși din relativa ei stupiditate. Conu Alecu e un "boier get-beget", însă "de prințipuri liberale", Conu Costache s-a mecanizat în superstiții de jucător de cărți, perceptorul, fost mare negustor, în pasiunea florilor și milă apatică de nevastă. Isaiia s-a redus sufletește până la a face dintr-o blană un ideal unic. Cel mai caracteristic automat este Pitache Cojescu din Călătorului îi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
puțini erau republicani și mulți ar fi fost mulțumiți să aibă o monarhie constituțională după modelul englezesc. Însă acești filosofi erau uniți în crezul lor că religia tradițională, în mod special catolicismul, pe care îl considerau a fi bazat pe superstiție și autoritate (atât autoritatea Sfintei Scripturi cât și cea a Bisericii), ar trebui să ofere cale liberă rațiunii și organizării raționale a politicii și societății. Mulți dintre aceștia nu erau împotriva religiei ca atare și păreau a fi " deiști",14
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
era răspândit atât în Europa, cât și în Asia, Africa și chiar în America precolumbiană. Formă poetică a îmbrăcat însă în aria sud-est europeană, unde predomină balada. Versiunile extrabalcanice cunosc o dezvoltare epică restrânsă, rezumându-se de obicei la prezentarea superstiției, și sunt axate pe ideea sacrificiului minim: erau sortiți să asigure trăinicia zidurilor fie copii, fie oameni în vârstă care consimțeau să suporte supliciul. La popoarele sud-est europene aproape întotdeauna este jertfită soția meșterului. Actul capătă înțelesul simbolic al jerfei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
acest sens înțelegem interpretarea baudrillardiană a modernității ca paradox, implicând distrugere, schimbare, ambiguitate și transformând criza în valoare proprie. De altfel, în jurul ideii de paradox își construiește discursul despre modernitate și Antoine Compagnon, care semnalează cinci asemenea paradoxuri caracteristice acesteia: superstiția noului, religia viitorului, mania teoretizării, îndemnul la cultura de masă și pasiunea renegării. Fiecare dintre aceste paradoxuri este, în viziunea acestui autor, conectat la un moment important al modernității (de obicei unul de criză), astfel încât modernul îi apare ca fiind
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Mal, de către "patologia socială", care aranjează pe mai multe niveluri diferite momente ale societății (de la disfuncționalități, accidente, până la anomie, anomalie, metastază etc.). Aplicarea acestei metode îl conduce pe Baudrillard la constatarea unui paradox: dezvoltarea științei a condus la eliminarea unor superstiții și la îmbunătățirea condițiilor de viață, dar, în același timp, a creat o "patologie fără precedent", prin introducerea unor noi idei, precum eliminarea morții, a bătrâneții, obținerea unei protecții totale în fața bolilor etc. Aceste două metode evidențiază o latură mai
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de Rougemont, autorul faimosului tom intitulat Iubirea și Occidentul (traducere, note și indici de Ioana Cândea-Marinescu, prefață de Virgil Cândea, Editura Univers, București, 1987), citat și de René Girard: "Ce-i mai josnic ni se pare cel mai adevărat. Este superstiția timpului". 129 Prelatul Al. Grama, de pildă, era convins că poeziile eminesciene ar putea avea un efect nociv, asemănător romanului goethean Suferințele tânărului Werther: "Eminescu nu s-a însuflețit pentru nici un ideal (...), a dus o viață destrăbălată și a murit
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]