KorAP: Find »[drukola/base=surprins & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...79 80 81 ...150 >

3,733 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685

câteva minute, iese de acolo oftând, ca o moașă, după o naștere grea ce s-a încheiat cu bine. Vin mâine împreună cu răsăritul soarelui, mă anunță ea, vreau să verific unele lucruri în ceea ce vă privește, eu sar din nou surprinsă, cum adică împreună cu răsăritul, chiar la răsărit sau dimineața devreme? Și ea spune, chiar la răsărit, atunci energiile sunt cele mai puternice în canalul central al trupului. La ce oră va fi asta, întreb eu, dar ea ridică din umeri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
ceilalți dorm, fetița ei, copila mea și Udi, ca într-o vrajă aruncată asupra casei, deja nu mai este atât de devreme, aproape șapte dimineața, dar părea că întreg orașul doarme, doar noi două eram treze, o întreb din nou surprinsă, ce este atât de urgent în ceea ce mă privește, doar ai venit să îl vindeci pe el, iar ea spune, dacă aș vedea pe cineva întins pe trotuar gemând de durere, nu l-aș atinge? Comparația ei mă sperie, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
în dosar, iau din dulap cadoul împachetat care conține un săpun și o cremă de corp, iar în momentul în care o întâlnesc pe Anat pe coridor, zic, spune-i lui Hava că am plecat la maternitate, iar ea întreabă surprinsă, deja? Dar tocmai ai ajuns. Vreau să termin cu asta, spun eu, fii cu ochii pe Ilana, este într-o stare în care ar putea ucide pe cineva, iar Anat zâmbește, nu doar ea, dar abia la poartă îmi amintesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
prin casă, ne privește dezbrăcați, și iată ușa de la intrare deschizându-se cu un scârțâit, o siluetă negricioasă se leagănă în prag, uitasem complet că o invitasem, și pe mine începe să mă lase memoria. Ajunsese atât de repede, sunt surprinsă, nu are ce face cu timpul ei, mă apropii de ușă, hai, intră, Zohara, mulțumesc pentru că ai venit, mă uit la ea cu invidie, are o rochie strânsă pe trupul ei zvelt, nu poți bănui că tocmai a născut, eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
străbate corpul senzația aceasta, schimbându-și culorile, privesc ostil săculețele pe care ea le ține în mână, din care scoate biluțe maro precum organele unor animale micuțe, Dalai Lama a binecuvântat aceste biluțe, îi spune ea, iar el le privește surprins. Le întorc spatele sceptică și merg în cameră să mă îmbrac, aud înfundat conversația lor, dușmanul tău lovește puternic, îl avertizează ea, asta înseamnă că în curând îl vei întâlni sau poate că deja există un dușman în viața ta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
nu va dori să își amintească zilele umilitoare petrecute în ascunziș. Pare că până și legăturile de sânge se evaporă pe o asemenea căldură, fierbând și înfuriindu-se pe sub stratul subțire de piele, chiar și pe Noga o privesc uneori surprinsă, ce legătură am eu cu ea, nu îmi seamănă, parcă o face împotriva mea, tocmai pentru a mă înfuria, trupul ei înflorește sub ochii mei sălbatic și misterios, într-o noapte mă strigă speriată, mă doare pieptul. Mă trezesc greu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
adevărat, și când el se întoarce, îi spun, hai să o sunăm pe Zohara și să îi mulțumim, nu este frumos să o sunăm numai atunci când avem nevoie de ea, dar el se încruntă, pentru ce să îi mulțumim? Sunt surprinsă, cum adică pentru ce, uite că te-ai însănătoșit, uite cât de bine mergi, deja ai uitat săptămânile în care zăceai nemișcat în pat? El spune cu răceală, dar nu m-am însănătoșit datorită ei, tu crezi că asta m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
ei, privindu-i în secret chipul, din profil nu este la fel de frumos, trăsături acviline îi împovărează nasul și bărbia, dar, cu toate acestea, nu mă întorc în birou, ci mă grăbesc spre baie, mă privesc încordată în oglindă, sunt plăcut surprinsă, rujul acesta roșu mă avantajează, aduce o lumină blândă pe chipul acesta palid, alb ca laptele, iar părul pe care îl spălasem de dimineață strălucește ca o grămăjoară de fire de aur. Poate că Hava are dreptate, poate că într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
părerea mea de rău, el nu se așază pe scaunul gol din fața mea, nici nu dă un răspuns detaliat la întrebarea mea, doar unul general, dar nu pleacă, își plimbă privirea prin toată încăperea, pe fața mea nerăbdătoare, pare la fel de surprins ca și mine să se vadă într-un asemenea loc, dar iată-l deschizându-și gura, pare că e pe punctul să-mi spună ceva, ceva care îmi va schimba întreaga viață, dar în clipa aceea se aude un hohot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
zâmbetul unei copile mari, cine era? Ea suspină, nu vrei să știi, ai destule pe cap, iar eu spun, greșești, trebuie să știu. Este tatăl fetei celei noi, aceea care te-a așteptat tot timpul, spune ea, și eu zic surprinsă, tatăl lui Yael, nu pare a fi tatăl lui Yael, însă ea mă oprește furioasă, nu am spus că este tatăl ei, am spus că este tatăl copilului ei, și de vreme ce știm cine e tatăl, trebuie să avem și acordul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
așa că îi spun sec, nu am voie să îți spun așa ceva, dacă Hava aude, voi fi imediat concediată, Yael, dar în urmă cu numai o săptămână soțul meu m-a părăsit. Ea își acoperă gura cu mâna și mă privește surprinsă, complexitatea lucrurilor se încinge deodată înăuntrul ei, plină de sarcasm și bâzâind asemenea unui stol de muște, iar cealaltă mână și-o odihnește pe burtă, ascultă într-o tăcere plină de disperare sunetele fătului, ca și când el ar fi singurul care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
pe o față drăguță, dar umerii îi sunt largi, tunsoarea de bărbat, impresia generală nu este una prea plăcută, te-ai fi așteptat ca femeia lui să arate cu totul altfel. Eu sunt mult mai frumoasă decât ea, încuviințez eu surprinsă, dar, cu toate acestea, ea îl are pe el, în vreme ce eu nu am nimic, privesc din nou fotografia, văd mișcarea acelui picior în alergare, ce pare lipsit de coordonare, nu îi va ajunge niciodată, dar ce importanță are asta, important

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
ta este atât de fină. Fără cămașă el pare mai greoi, mâinile mele obișnuite cu trupul atletic al lui Udi colindă spinarea aceasta largă, dar atingerea ei este plăcută, nici o inhibiție nu mă oprește. Cât de ușor este, îmi spun surprinsă, să faci dragoste cu un om complet necunoscut, fără a te afunda în resentimentele provocate de viața în comun, cum de nu îmi trecuse niciodată prin minte că doar un străin poate iubi cu adevărat. Degetul său se plimbă pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
niciodată nu se va întoarce și nu își va mai vedea țara în care s-a născut. Unde pleci, în Tibet? îmi încerc eu norocul condusă de un presentiment puternic, iar el încuviințează, ceva de genul ăsta, și eu spun surprinsă, așa, deodată? Nu ai spus nimic ieri, dar el mă întrerupe, am luat hotărârea în timpul nopții, nu mai pot rămâne aici, eu încerc să îl iau peste picior, asta ce mai este, o altă profeție? Și el zice, ceva de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
nici nu ai idee cât sunt de singur, niciodată nu ai știut. O mână grea îmi mângâie umerii, abia ieri ne-am cunoscut și astăzi așteptăm deja un copil, îmi șoptește el la ureche, zâmbetul lui îmi gâdilă obrajii, sunt surprinsă, Mikha, ai ajuns repede, iar el face pe inocentul, m-am hotărât să fac tot ceea ce spui, iar eu râd, serios? De ce? Iar el spune, pur și simplu, pentru că îmi place să te fac fericită. Dar, Mikha, îl cert eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
capul lui, pieptănându-i părul, bucurându-se de atingerea lui plăcută, mă duc să îi văd pe ea și pe copil, spun eu, iar el zâmbește, dar să nu rămâi acolo, mai avem multă treabă de făcut, și eu întreb surprinsă, ce treabă? El spune, casa pe care ți-o construiesc, încă nu am apucat să studiem tot planul, iar zâmbetul pe care i-l trimit mă însoțește în timp ce pășesc în salonul ei, un zâmbet de fericire, surprins de posibilitatea existenței

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
se întâmplă cu tine, credeam că vom sărbători împreună ziua de naștere a copilului, cu cine ai vrea să sărbătoresc, cu soția mea? Eu îmi amintesc din nou piciorul acela bronzat, lovindu-mă drept în arcadă. De ce plângi, întreabă el surprins, te asigur eu că va fi bine, voi veni să vizitez copilul, îi voi plăti pensie alimentară, sunt pregătit chiar și să mă culc din când în când cu ea, dacă asta dorești, ce altceva vrei de la mine? Eu privesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
de legate una de cealaltă, că locuim împreună, uneori chiar dormim în același pat, dar abia în timp ce se îndepărtează îmi amintesc să o strig, un strigăt îmbibat de vin iese din gâtul meu, lipsit de inhibiții, iar ea se întoarce surprinsă, se apropie de mine suspicioasă, mami, ce faci aici? Nu ești la serviciu? De ce ești atât de elegantă? Îi cuprind umerii și o conduc spre masă, și tu ai terminat orele mai repede astăzi, nu? Iar ea spune, da, astăzi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
din câte se pare, acum se înțelege mai bine cu colegii, dar nu îndrăznesc să o întreb nimic, pentru a nu o întrista. Nici o problemă, Noghi, spun eu, mai este destul până atunci, dar timpul trece repede, uneori îmi amintesc surprinsă câte făceam înainte într-o singură zi, pentru că acum zilele trec atât de repede, ca niște anghile moi, alunecoase, care nu se lasă prinse. Ne trezim târziu, de obicei eu mă trezesc puțin înaintea ei, iau de la magazin pâine proaspătă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
de-a lungul anilor, care poate că alături de mine se sufoca, dar alături de ea va înflori, aștept preț de o secundă înflorirea sa cu inima la gură, îl văd dându-și capul pe spate și râzând, iar ea îl privește surprinsă, dar poate că lucrurile nu stau chiar așa, poate că nu se întâmplă cu bucuria cu care se trezeau la viață florile din jurul hotelului, făcând un efort să reziste, neîmpăcându-se cu destinul lor, după ce își revin din șoc străpung

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
și autoritară îmi răspunde, câtă forță are femeia aceasta, chiar și la sfârșitul zilei este plină de energie, iar eu scâncesc, Hava, voiam să îți mulțumesc, apreciez în mod deosebit ceea ce ai făcut, mi-ai salvat viața, dar ea spune surprinsă, Naama, chiar la tine mă gândeam, nici măcar nu mă întreabă pentru ce îi mulțumesc, iar eu înțeleg că niciodată nu va mai deschide acest subiect. La ce te gândeai în legătură cu mine, întreb eu, iar ea zice, chiar adineaori a sunat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
pruncului pe care l-au părăsit, trebuie ajutate, să ne asigurăm că nu își vor petrece întreaga viață ca niște dezrădăcinate sau prizoniere ale unor căsnicii nefericite. Și cum este acasă, întreabă Hava, ce face fiica ta, iar sunt extrem de surprinsă, cum, tocmai ea, care este atât de ocupată tot timpul, pare dornică să prelungească această conversație. Fiica mea este bine, răspund eu, mâine este ziua ei de naștere, iar ea spune cu emfază, la mulți ani, ca și când ar fi vorba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
închid frigiderul, până când se lasă liniștea, iar ea iese din cameră abia după aproape o oră, îmbrăcată într-o cămașă albastră de catifea pe care i-o cumpărasem demult, cu buclele neascultătoare prinse cu un elastic. Arăți minunat, spun eu surprinsă, uite cum îți scoate în evidență ochii culoarea aceasta, și cât ești de frumoasă cu fața descoperită, văd că și ea este mulțumită, trecem împreună prin toate camerele pentru a pune la punct ultimele detalii, fiecare colț este decorat cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669

și, fără să iau micul dejun, m-am dus direct la șeful de cămin să-i spun că voi pleca la munte pentru vreo două zile. Se obișnuise cu excursiile mele scurte în timpul liber, așa că nu s-a arătat deloc surprins. Am luat un tren aglomerat până la gara Tokyo și acolo mi-am cumpărat bilet, fără locuri, pentru expres. M-am urcat din mers în primul Hikari cu destinația Kyoto. Am mâncat un sandviș, am băut o cafea și am dormit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
Kizuki. Familia ar fi trebuit să vadă cum stau lucrurile și să-și dea seama că ceva nu era în regulă. Apoi au mai fost și problemele familiale... — Probleme familiale? am sărit eu. — Nu știai? a întrebat Reiko, și mai surprinsă decât mine. Am tăcut și am dat doar din cap. Atunci o las mai bine pe Naoko să-ți spună. E pregătită pentru o discuție deschisă cu tine. Reiko a amestecat iar cafeaua cu lingurița și a mai luat o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]