KorAP: Find »[drukola/base=susan & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...79 80 81 ...160 >

3,992 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620

numai Într-a lor. — Nici nu mai poți ieși seara pe stradă, plînge doamna Petrovici. Te trîntesc pe jos, Îți iau geanta și te omoară. Mulți dintre prietenii meu se mută, copiii lor ajută la ei. Aruncă pumnale otrăvite către Susan, care se apără cum poate mai bine. — ți-am spus deja că te poți muta la mine. Și Tiffany ți-a spus la fel. Lasă-l aici pe Bătrînul Slobodan, să se lupte el și prietenii lui. Oricum nu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
de capră Îi inundă gura. O alungă cu o bucată de roșie cu sare și un păhărel de rachiu de prune. CÎnd deschide iar ochii, bagă de seamă teancurile de National Cartographic de pe rafturile bibliotecii. Aleișa Petrovici, i-a spus Susan, merge cu greutate din cauza venelor varicoase și a excesului de greutate, așa că depinde de Susan ca să o ducă la magazin cu mașina, o dată pe săptămînă. În restul timpului, se uită la televizor și citește. — Ar trebui să scrii un roman

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
un păhărel de rachiu de prune. CÎnd deschide iar ochii, bagă de seamă teancurile de National Cartographic de pe rafturile bibliotecii. Aleișa Petrovici, i-a spus Susan, merge cu greutate din cauza venelor varicoase și a excesului de greutate, așa că depinde de Susan ca să o ducă la magazin cu mașina, o dată pe săptămînă. În restul timpului, se uită la televizor și citește. — Ar trebui să scrii un roman din viața mea, domnu’ Wakefield. Ce poveste am mai trăit! — Ai noștri sînt ca dintr-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
magazin cu mașina, o dată pe săptămînă. În restul timpului, se uită la televizor și citește. — Ar trebui să scrii un roman din viața mea, domnu’ Wakefield. Ce poveste am mai trăit! — Ai noștri sînt ca dintr-un roman magico-realist, spune Susan. — În copilărie? o Întreabă Wakefield pe mamă. — Cu mult Înainte, domnu’ Wakefield. CÎnd era bunica fată. Așa s-a Întîmplat că aveam un puț În sat la care un om rătăcitor... Susan: Un cerșetor. — Da. Un cerșetor s-a Înecat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
noștri sînt ca dintr-un roman magico-realist, spune Susan. — În copilărie? o Întreabă Wakefield pe mamă. — Cu mult Înainte, domnu’ Wakefield. CÎnd era bunica fată. Așa s-a Întîmplat că aveam un puț În sat la care un om rătăcitor... Susan: Un cerșetor. — Da. Un cerșetor s-a Înecat În puț. Apa noastră a Început mai Întîi să aibă gust de fier, apoi de sulf și mullahul a spus că acolo și-a făcut scaldă Diavolul, dar oamenii credea că sîrbii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
sat și numai zece oameni a trăit, bunica era doar o fetiță. Mama și tata ei a fost omorîți atunci de soldați. Bunica s-a dus să trăiască lîngă Mosul, unde a Întîlnit un zidar pe nume Yssan. — Mamă, spune Susan nerăbdătoare, poate ar trebui să Începi mai dincoace. Poate domnul Wakefield e obosit. — Nu, protestează Wakefield, continuați, doamnă Petrovici. Povestea Diavolului Îl interesează. Își Închipuie pentru o clipă ce față ar face doamna Petrovici dacă i-ar spune că Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
cu toți prefăcuții ăștia care operează În numele Lui. Asta dacă Lui Îi mai pasă de maimuța pe care a trimis-o cîndva, Învîrtindu-se, către lumină. Malignitatea Sa Își roade gînditor o copită: tare bine i-ar prinde acum o nimfă. Susan Încearcă să-i explice, măcar În parte, misterioasa poveste a mamei sale. — Fiecare moschee, biserică sau pod din vechea noastră țară are, se pare, pe cineva zidit În ea. De obicei, e o fecioară sau o tînără mireasă. Dacă o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
ea. De obicei, e o fecioară sau o tînără mireasă. Dacă o Întrebi pe mama, Îți va spune că orice-o fi fost, oricît de tragic sau de smintit, a fost urmat imediat de un război. — Dar așa și este, Susan. Asta sînt poveștile familiei tale. — Și sînt niște povești pe cinste, mami, spune Susan cu duioșie. Profesorul Telescu se dădea În vînt după poveștile tale, chiar a și notat unele dintre ele. — Poate că nu a făcut bine că mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
mama, Îți va spune că orice-o fi fost, oricît de tragic sau de smintit, a fost urmat imediat de un război. — Dar așa și este, Susan. Asta sînt poveștile familiei tale. — Și sînt niște povești pe cinste, mami, spune Susan cu duioșie. Profesorul Telescu se dădea În vînt după poveștile tale, chiar a și notat unele dintre ele. — Poate că nu a făcut bine că mi-a pus poveștile pe hîrtie. Săracul profesor! spune doamna Petrovici, Întorcîndu-se spre Wakefield. Cineva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
autor al cărui nume Îi este familiar lui Wakefield. A citit o carte de-a lui Telescu despre credințele În viața de apoi ale țăranilor din Balcania. Se numea Copacul gnostic: Diavolul În Balcania. — Tare drag ne era profesorul, spune Susan. După ce i-au spart apartamentul, s-a mutat În camera noastră de oaspeți. Credea că Îl urmărește cineva. Un tip din poliția secretă din România, pe bune. Aici se simțea mai În siguranță pentru că tata avea tot felul de legături

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
lui. CÎnd a văzut că nu se mai Întoarce, Miroslav s-a dus să-l caute. L-a găsit mort În cabina de WC. Un glonț În ceafă. Și nimeni nu a auzit nimic. Groaznic Aleișa se pornește pe suspinat; Susan o ia pe după umeri și o Îmbrățișează. — Lucrurile lui au rămas Încă În camera de oaspeți. Vino să vezi. Susan o lasă pe maică-sa În bucătărie și Îl conduce pe Wakefield pe un coridor lung. Aprinde lumina În dormitorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
În cabina de WC. Un glonț În ceafă. Și nimeni nu a auzit nimic. Groaznic Aleișa se pornește pe suspinat; Susan o ia pe după umeri și o Îmbrățișează. — Lucrurile lui au rămas Încă În camera de oaspeți. Vino să vezi. Susan o lasă pe maică-sa În bucătărie și Îl conduce pe Wakefield pe un coridor lung. Aprinde lumina În dormitorul cel mic: teancuri de cărți stau clădite pe lîngă pereți, cărți de folclor balcanic, despre cultele mistice ale Evului Mediu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
În care Îi percepem noi. Wakefield a vrut mult timp să creadă asta, dar n-a reușit niciodată să atingă acest grad de Înțelepciune: frumusețea Încă Îi mai Înmoaie genunchii, În timp ce oroarea Îl face să fugă și să se ascundă. Susan atinge clapele mașinii de scris și suflă praful de pe tăblia biroului. — Mami n-a mai intrat aici după ce a murit profesorul, așa că toate sînt așa cum le-a lăsat el. Ea nu prea Înțelege ce e cu astea, dar Mihai, profesorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
asigure că o să și rămînă ridicată. Wakefield nu știe ce să spună. Se simte foarte apropiat de femeia aceasta care poartă În sine două lumi. Pare fragilă, dar puternică. Pune, pentru o clipă, un braț pe după umerii slăbuți ai lui Susan, apoi și-l trage la loc, stînjenit. — Era un om minunat, foarte drăguț. Nu voia ca mami să afle de amenințările alea... Ea era cam Îndrăgostită de el. Și eu eram. Nu bagă de seamă că doamna Petrovici stă acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
nici un fel de semnale sovieticilor. Uneori mai văd tipi cu pardesie negre și cu pantofi lustruiți dînd tîrcoale blocului. Cu siguranță, din țara lui Telescu. Poate că mai e ceva aici pe care ar vrea să pună mîna... Vocea lui Susan se frînge. — Dar acum am armă. Dacă ăia vine aici, păzea, spune cu patos doamna Petrovici. Poate că o s-o folosesc Într-o bună zi Împotriva lui taică-tu. Ochii Îi scapără. Susan trece cu vederea această din urmă remarcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
ar vrea să pună mîna... Vocea lui Susan se frînge. — Dar acum am armă. Dacă ăia vine aici, păzea, spune cu patos doamna Petrovici. Poate că o s-o folosesc Într-o bună zi Împotriva lui taică-tu. Ochii Îi scapără. Susan trece cu vederea această din urmă remarcă și Încearcă să minimalizeze amenințarea bărbaților În negru. — Ei, mami, poate că oamenii ăia sînt doar artiști, ăia Întotdeauna se Îmbracă În negru. Cartierul nostru atrage artiștii, știi asta. — Mirosul, Susan. Îi ginesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
Îi scapără. Susan trece cu vederea această din urmă remarcă și Încearcă să minimalizeze amenințarea bărbaților În negru. — Ei, mami, poate că oamenii ăia sînt doar artiști, ăia Întotdeauna se Îmbracă În negru. Cartierul nostru atrage artiștii, știi asta. — Mirosul, Susan. Îi ginesc după miros, ascultă la mine, aș fi putut fi parfumieră. Artiștii miros a fum și a vopsea. Ucigașii miros a mucegai, a sînge... — Tata și Mihai se mai certau, uneori, dar tati nu se Înfuria niciodată, a fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
și că politicienii știu lucrul acesta și folosesc spiritele ca să ațîțe ura. Tata a rămas fără replică. — Da, da, profesorul era prea deștept pentru Slobodan! Doamna Petrovici pare că se bucură de așa amintire. — Poate că e timpul să plecăm, Susan. Wakefield simțea că a venit momentul să-și facă ieșirea din scenă. Avea de scris un discurs. — Nu, spune doamna Petrovici, trebuie să beți o cafea turcească. Orice rezistență este inutilă. În căldura bucătăriei, Wakefield privește pierdut În ceașca delicată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
și arcuită. Wakefield mai poate aștepta. Ușa se dă de perete cu putere și domnul Petrovici intră În Încăpere cu pas greu. Are În mînă o sticlă de rachiu de prune; fața Îi este buhăită. Aleișa iese din odaie și Susan se ridică În picioare, gata pentru orice ar putea urma. — Te-ai distrat bine mîncîndu-mi mîncarea, domnule Wakefield? Ochii injectați de sînge ai lui Slobodan mătură bucărătăria. Unde se duce? Cecul meu ar trebui să fie pe-aici. Doamna Petrovici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
lui Slobodan mătură bucărătăria. Unde se duce? Cecul meu ar trebui să fie pe-aici. Doamna Petrovici intră din nou În bucătărie cu mîinile În șold. — Cu cecul tău plătesc hangaralele casei! șuieră ea. Inamicii stau acum față În față. Susan se bagă Între ei. Tati, ar trebui să pleci. Domnul Petrovici spune ceva urît În sîrbește și pornește către ușă. — Domnule Wakefield, să Îi spui șefului tău că noi nu ne temem de bombe! strigă Slobodan Înainte de a trînti ușa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
urît În sîrbește și pornește către ușă. — Domnule Wakefield, să Îi spui șefului tău că noi nu ne temem de bombe! strigă Slobodan Înainte de a trînti ușa. Wakefield Își face o notă mentală. Cine este șeful lui? CÎnd iese cu Susan În stradă, după multe pupături și Îmbrățișări din partea doamnei Petrovici, Îl zăresc pe Slobodan gonind cu vechitura lui de mașină pe stradă, lăsînd o dîră de gaze de eșapament În urma lui. N-ar trece de inspecția tehnică, gîndește Wakefield. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
gaze de eșapament În urma lui. N-ar trece de inspecția tehnică, gîndește Wakefield. Și nici vechea lui țară n-ar trece-o, cu dîra ei de fum, ucigător de la mii de kilometri depărtare. Așezată din nou la volanul mașinuței ei, Susan rămîne tăcută preț de ceva timp. — Ei, a fost un eșec, spune În cele din urmă, aprinzîndu-și o țigară. Îmi pare rău. Vrei ceva de băut? Discursul de la muzeu e programat pentru ora opt și este deja cinci dar, la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
artist și să mă pregătesc pentru diseară. Habar nu am despre ce o să vorbesc. Puloverul lui negru cu guler pe gît este oricînd de ajutor În situații „artistice“. — Ai putea vorbi de ucigași plătiți cu pulovere negre pe gît, glumește Susan, aruncînd mucul țigării pe fereastră. Glumeam. Da, sigur. Dacă există vreun lucru pe care Wakefield știe că poate conta oricînd, acesta este talentul tău de a veni cu tot felul de găselnițe fericite și absolut Întîmplătoare. Aceasta dă Întotdeauna roade

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
de găselnițe fericite și absolut Întîmplătoare. Aceasta dă Întotdeauna roade. Se gîndește mai departe la povestea lui Telescu. Are ceva extrem de misterios - și posibil ceva ce l-ar putea ajuta. Hai să văd dacă am Înțeles bine, Îi spune lui Susan. Telescu era un colecționar de credințe religioase, un Homo religiousus, care credea În miturile raselor, În forțele spirituale care modelează națiile și oamenii. Credea În viața de apoi, În fantome, În spiritele locului, În vrăjitoria activă, la urma urmei. Știu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
vrăjitoria activă, la urma urmei. Știu că scria Într-un stil științific, lipsit de orice emoție, dar aceste lucruri erau pentru el extrem de reale. Exista ceva din viziunea lui Telescu care să intre În contradicție cu cea a tatălui tău? Susan cade pe gînduri. — Nu, dar era ceva. — Ce anume? — Eu. Susan Își mai aprinde o țigară. Într-un fel, chestia asta nu-l surprinde. — Ai avut o idilă cu profesorul? Nu, nu o idilă. Simțeam că el poate să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]