2,825 matches
-
Păsările s-or mira Și la mine-or alerga, Cu jele m-or întreba: - Ce plângi tu așa duios, Voinicașul cel frumos, Doară mândra te-a lăsat Sau nu ești gata de - nsurat? Eu i-aș răspunde plângând Din inimă suspinînd: - Mândra mea m-au înșelat De pe mine m-au lăsat 42 Pe deasupra casei mele Trece-un stol de rîndurele, Dar nu-i stol de rîndurele Ci sunt dragostele mele, 151 {EminescuOpVI 152} Cari m-am iubit cu ele Din tinerețele
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Ca și cum nu te-aș iubi, Nu gândi că te-am urât, Că mai tare te-am drăgit. 101 Turturică turturea, De ce-mi ești așa de rea Și nu-mi stai alăturea? Că mi-e dor de-un turturel Ce suspină singurel... Sbor pe ramură la el. 102 La umbrar de liliac Dragostele ce mai fac? Să sărută până zac... Iar în vale la isvor Se - ntîlnește dor cu dor Se sărută până mor. 103 Jos în valea cu isvoară, Drag
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Mai vede-te-oi mândra mea - Că de când, mândruță dragă, Mă luai pin lumea largă, Nici soarele nu se stinge Sufletul meu tot îmi plânge, Nice luna nu răsere Pănă nu suspin cu jele, Nici zorii că nu resăr Până ce suspin de dor. Maică, măiculița mea, Or ce zice ceea stea, Dar eu nu mă voi opri 168 {EminescuOpVI 169} {EminescuOpVI 170} {EminescuOpVI 171} Până nu te-oi întîlni, Și eu mândră nu voi sta Până nu te-oi săruta. Ploaie
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Leleo ș-oi să mor, Când era pe jumătate Mă dădeai, dragă, la spate, Rămăsei la o para - Eși afară mascara! 154 Despărțirea a doi iubiți La tufa de mărăcine, Cum grăbește orișicine, Roaba durerilor vine Să plângă și să suspine. Sboară ca o turturică, Suspinând inima-și strică Și din ochi-i lacrimi pică Neștiind ce să mai zică. Plânge dup-a sa soție, Veselia n-o mai știe. Oh, vai! nu se poate scrie - Mai mult moartă decât vie
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Când era pe jumătate Mă dădeai, dragă, la spate, Rămăsei la o para - Eși afară mascara! 154 Despărțirea a doi iubiți La tufa de mărăcine, Cum grăbește orișicine, Roaba durerilor vine Să plângă și să suspine. Sboară ca o turturică, Suspinând inima-și strică Și din ochi-i lacrimi pică Neștiind ce să mai zică. Plânge dup-a sa soție, Veselia n-o mai știe. Oh, vai! nu se poate scrie - Mai mult moartă decât vie. Așa și eu plâng de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
înturna, Dar pe mine m-îți lăsa La suflarea vântului În umbra pământului, Sub dâmbul mormântului. {EminescuOpVI 208} J. CĂTĂNIE - ARMATĂ 174 Ajungă-te mîndr - ajungă, Ajungă-te-on dor și-o jele Să te iei pe urma mere Tot plângând și suspinând Și de drumar întrebînd Și, zău, tu d-așa zicînd: Măi bădiță și măi frate, N-ați văzut voi p-a mneu bade Ducîndu-se la cetate, C-am avut - un bade drag Și cătană L-au luat De mine L
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
a strâns Neamțu -n zăbon, Plînge-mă maică cu jele Că m-o strâns Neamțu -n curele, Curele albe de vacă. 212 {EminescuOpVI 213} {EminescuOpVI 214} {EminescuOpVI 215} Hoi, săraci feciori cum pleacă, Prinde-i ochi a lăcrăma Și inim - a suspina. Vine-o carte ș-o poruncă Elu-i musai să se ducă, Lasă frați, lasă surori Lasă doriți părinciori Cu ochii plini de dor, Las-o albă de nevastă Tot plângând pe la fereastă. 182 Eu tr-un sat maica într-altul, Rău
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Să crezi că L-oi sângera. 342 Frunzulița macului, Colo-n culmea dealului, La tulpina brazilor, Pe drumul tâlharilor, Văd, când ochii îmi ridic, O nevastă cu prunc mic. Cu prunc mic, nebotezat, Părăsită de bărbat. Și cum plânge, cum suspină, Frunza codrului o-ngînă. Ardă-l focul blăstema Cum s-a dus și m-a lăsat, Ardă-l focul ticălos Cum mi-a fost necredincios, Bată-l mila de la mine, Când i-a fi-n lume mai bine, Bată-l lacrimele
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
c-o mână îi cuprinse mijlocul, iar cu cealaltă îi desmierdă încet fruntea și părul, și-i șopti: - Ce frumoasă ești tu, ce dragă-mi ești! A cui ești tu, fata mea? 319 {EminescuOpVI 320} - A mamei pădurilor - răspunse ea suspinând - mă vei iubi tu acuma, când știi a cui sunt? Ea încunjură cu amândouă brațele ei goale grumazul lui, și se uită lung la el, în ochii lui. - Ce-mi pasă a cui ești - zise el - destul că te iubesc
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ca moartă. El gândi c-a murit ș-o scutură. Ea era ca trunchiul și nu se mișca de loc. El trezi fata ce dormea pe cuptor. - Uite, zise el, ți-a murit baba. - Aș! asta să moară - răspunse ea suspinând. - Adevărat că acu e ca și moartă. Acu-i miază-noaptea... un somn amorțit îi cuprinde trupul... dar sufletul ei cine știe pe la câte răspinteni stă, cine știe pe câte căi a vrăjilor umblă. Până ce cântă cucoșul, ea suge inimele celor
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Ceriul stă la îndoială: Lui sau ție mă închin? 386 {EminescuOpVI 387} {EminescuOpVI 388} {EminescuOpVI 389} Dar, vai mie!, că durerea N-a lipsi cât voi fi viu, Făr-de tine toată lumea Îmi pare ca un pustiu. 3 O inimă ce suspină De durere fiind plină, Zi și noapte se muncește Tot cu ah! se pedepsește. Și nimene nu se - ndură Să-mi potoale - a mea arsură, Parcă s-au giurat de moarte Să nu-mi fac - o bunătate. 4 Oare cine
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Noaptea prin somn te visez, Întind mâna să te - apuc Mi se pare un năluc. 391 {EminescuOpVI 392} Dimineața când mă scol Tot cu lacrime mă spăl, Ah! suflete amărât Eși, că viața s-au sfârșit. Eși și nu mai suspina C-am pierdut suflarea ta. Ochilor de plâns topiți, Închide-vă-ți și muriți Căci lumina vi s-au stins Și-ntuneric v-au cuprins. Iată ceasul amărât, Ceasul cel de despărțit, Ah! cu cîtu-i mai amar De cât al
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
gândit ca să trăiesc, N-au fost chip nici cu putință Că-n tot ceasul pătimesc. (bis) Ah! amoriul, ticălosul, M-au făcut nenorocit Ca să plâng în tot minutul Cu amar necontenit. Stau în gânduri toată noaptea, Ziua mi-i spre suspinat. Amar mie! oare cine Făr-a ști m-au blestemat. În mormânt chiar de va merge Trupul meu cel muritor, Sufletul meu pentru tine El va fi răsplătitor. Lumea dar este făcută Spre pierzarea omenirei, M-am născut și eu într-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cu tine urmează Că liniște n-am avut Din ceasul ce ne-am văzut. {EminescuOpVI 414} B (2308) 3 Al nopții cer prea dulce, A sa recoare lină În inimă mi-aduce O rază, dar se duce Ca vântul ce suspină. Scârbit peste măsură De multele zavistii, Eu caut în natură Un loc făr-de murmură, Supus singurătății. Că fiind făr-de minte Renaște - a mea durere Și inima nu poate A duce mângâiere. Ca umbra trecătoare Eu trec această lume, O foaie
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ghinion, draga mea. De când o vizitezi pe Florence, nimeni nu v-a deranjat la asemenea oră. Te rog, nu-ți pierde capul! S-ar putea totuși să nu fie nimic..." Își făcu o cruce cu limba în cerul gurii și suspină. Șerbănică Miga trase zăvorul. Un bărbat tânăr surâdea în prag. Chipul rotund avea o expresie veselă, părul blond cădea moale pe frunte și la ceafă. ― Greu mai deschideți, oameni buni! Credeam că ați plecat de-acasă. Dacă nu vedeam lumină
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
la arma din mâna lui Scarlat. Încerca să se dumirească, să deslușească ceva din toată întîmplarea aceasta neobișnuită, să reconstituie evenimentele la care nu participase. Melania Lupu îl examina pe furiș prin grila degetelor sprijinite de frunte. Molfăia o bomboană suspinând. " Inutil te consumi, draga mea. Îți dau cuvântul meu de onoare că nu aveai cum să prevezi incidentul. Florence are dreptate. În toată viața lui, Ioniță n-a pierdut nici măcar un ac. Te rog să nu te indispui! Vei fi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
palizi trecu o umbră de îngrijorare. " În realitate, omul acesta suferă în-gro-zi-tor și nu-mi dau scama cum I-aș putea ajuta. Abia ține arma în mână. Ceilalți cred că au pătruns în muzeu. E doar trecut de miezul nopții." Suspină încet. Ioniță Dragu o întrebă îngrijorat: ― Ai nevoie de ceva? Bătrâna îi mulțumi cu un surâs obosit. Profesorul își strecură mina sub haină. " Poate că ar fi fost bine să iau puțină valeriană. N-am stat niciodată grozav cu inima
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
un ușor parfum care să amintească de dumneavoastră, de poezia care vă însoțește fiecare gest, apoi totul se va destrăma. De ce vă trebuia tabloul acela afurisit? Ce vrajă blestemată v-a prins în mrejele ei? ― O să vă dați seama cândva, suspină Melania, probabil, prea târziu, că ați greșit. Domnii aceia executau ordinele unei necunoscute. Ce legătură am eu cu ei? ― Vreți să auziți povestea până la capăt. Asta e, oftă Cristescu. Știu ce vă mîngîie: Lipsa de probe. " Da, draga mea! N-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ei... ― O clipă, îl întrerupse bătrâna. Se auzi un zgomot la ușă. Mirciulică sări de pe fotoliu împiedicîndu-se între picioarele Melaniei. Se întoarseră după câteva secunde împreună cu o pisică galbenă care părea destul de familiarizată cu odaia. ― Vă rog să mă scuzați, suspină bătrâna, v-am spus că e ziua lui. I-am îngăduit... În sfârșit, e o prietenă de-a lui Mirciulică, de la etajul doi. Imediat vă servesc, dragii mei. " Fii liniștită, Melania, tot ce ți-a spus până acum nu sânt
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Miliție. E desigur mai bine așa. Vorbea fără să-și dezlipească ochii de spinarea femeii. Valerica Scurtu rămase cu degetul în orificiul discului. Spatele-i tresări, traversat parcă de un curent electric și lăsă receptorul. Începu să plângă. Melania Lupu suspină ușor. Pe buze îi alunecă un zâmbet de gheață. Bătrâna ciugulea drageuri mici de ciocolată dintr-o pungă cafenie. Întinse reflex bomboanele spre Valerica Scurtu, dar se opri la jumătatea drumului. Femeia nu observase intenția. Continua să plângă cu fața
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
care o avertizează că s-a întîmplat sau e pe cale să se întîmple un lucru îngrozitor..." Întrebă încet: ― E mai bine să plec? Doina Popovici îi mulțumi cu un surâs. Avea ochii plini de lacrimi. * Melania Lupu ronțăia un biscuit. Suspină ușor. " Aș mânca un marțipan. Un marțipan roz cu miezul de fistic." Doru Matei privea scrumiera plină de mucuri. ― Plecați în oraș, domnule Matei? se interesă bătrâna. ― Ce-ți veni? ― Observ că v-ați schimbat. ― Ei bravo! N-am de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
stema heraldică. Din câțiva pași, bătrânul fu lângă el. În mână ținea un satâr de bucătărie. ― Îți crap capul! ― Vă deranjez? Se întoarseră brusc. Maiorul Cristescu surâdea în prag. CAPITOLUL XIII SOLUȚIA DE 18 CARATE Melania Lupu ronțăia un biscuit. Suspină ușor: "Astăzi cred că nu mai vine." Doru Matei privea scrumiera plină de mucuri. "Ciudat. Mi-e frică. N-am simțit niciodată ceva asemănător. Știu că e cineva în spate. Mă întorc, și nu văd pe nimeni." Grigore Popa asculta
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Cristescu își dădu seama că Melania Lupu vrea să discute despre Van der Hoph și încercă s-o ajute: ― Trebuie să vă spun că imediat ce a reținut camera a făcut o comandă impresionantă de flori: 25 de crizanteme galbene. ― Dumnezeule! suspină fermecată. Ce gentilețe! N-a uitat că-i floarea mea preferată. Cristescu observă nedelicat, dar convins că-i face plăcere: ― O atenție de logodnic, aș zice. ― Într-adevăr... Știți, la 62 de ani, un anumit gen de experiențe sânt neașteptate
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ne-au indus în eroare. În mod ciudat însă, trece sub tăcere elementele esențiale: mobilul crimelor, cum a reușit să procure cianura și, mai ales, cum a reușit să-și camufleze manevrele față de ceilalți locatari. ― La starea lui de spirit, suspină Melania Lupu, era de așteptat să fi omis câte ceva. ― Nu zic nu, dar în situația aceasta se naște o problemă. Scrisă în stare de dezechilibra, declarația nu are valoare în totalitatea ei. Nu putem accepta doar ce ne convine și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fie lăsat liber, adică să fie adus înlăuntru. Mi s-a spus că a mai făcut asemenea scene. Intre oameni obișnuiți, pe stradă, se consideră încarcerat. Aici, când e pus în cămașa de forță, respiră liniștit. În sfârșit, sânt liber", suspină el de fiecare dată intrând pe poarta ospiciului. 2 decembrie Azi a venit un pacient cu barbă roșcată, ochi albaștri, un albastru diluat, cenușiu. Se uita ca un câine umil la mine. L-am întrebat cum îl cheamă. N-a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]