2,206 matches
-
jos privirea și se retrăgeau, căutând instinctiv protecția soților. Un tânăr soldat, văzându-se poate împiedicat în cale, cine știe cum, de un băiat, îl împinse cu duritate îndărăt; tatăl acestuia, un om înalt și robust în haine de lucru, poate un tâmplar, se interpuse între ei, postându-se în fața războinicului. Mulțimea fu cuprinsă de un fior. Alți burgunzi se apropiară de tovarășul lor, o femeie scoase un strigăt, se dădură câțiva ghionți, dar în confuzia generală, se înălță, puternică, vocea lui Wisichart
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
care într-adevăr îi aducea o oarecare ușurare, Sebastianus întrebă: — Și pe voi... cum v-au prins? Tamponându-i mai departe gâtul, femeia oftă: — Pe mine m-au prins în Reția, aproape de Augusta. Soțul meu era un libert, muncea ca tâmplar într-un sat. Mi l-au omorât sub ochi câinii ăștia și de copiii mei nu mai știu nimic. îi ascunsesem într-o pădurice când am aflat că veneau hunii. cine știe, poate sunt încă vii... poate... Tăcu o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în fiecare zi de 14 septembrie. Toți au făcut Războiul, doi dintre ei de la Stalingrad în Cehia, și de la toți am învățat mai mult decât în orice școală. Bunicul a fost ceferist iar copiii săi au ajuns: unul mecanic, altul tâmplar și alții funcționari. Astăzi, când trec în autobuz, peste pasarelă, turla de la "Ziua Crucii" abia se ridică în dreptul ferestrei. De fiecare dată când o văd îmi fac o cruce mare. Sunt oare un habotnic? Articol din rubrica “Fotograme fără obiectiv
Fâl-fâl-fâl! by Dan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1144_a_1925]
-
din partea mea? Am stat jumătate de zi la spital și nu am făcut nici măcar o analiză... Cu toate că aveam pupilele contractate, nu vedeam întunecat. Da, din precauție, mi-au pus o perfuzie de șaizeci de minute. Îmi aduc aminte de săracul tâmplar care a venit la spital cu degetul tăiat, plin de sânge. Însă nimeni nu s-a îngrijit de el. «Acum ne ocupăm de cazurile cu sarin, nu avem timp de așa ceva!» Eu îl compătimeam pentru că el, care era plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și-a păstrat tot timpul aerul optimist. „Ne-am căsătorit în 1972 și ne-am mutat aici. Până atunci am locuit în Asakusabashi. Acolo m-am și născut. În trecut i se spunea Mukōyanagiwara și era la țară. Tata era tâmplar. La început a avut un atelier în Yamaguchi. Înainte de cutremurul devastator din Kantō s-a mutat la Tokio. Adevărul e că tata avea de gând să meargă la Kyōto să devină tâmplar la sanctuare. Și-a luat toate uneltele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
spunea Mukōyanagiwara și era la țară. Tata era tâmplar. La început a avut un atelier în Yamaguchi. Înainte de cutremurul devastator din Kantō s-a mutat la Tokio. Adevărul e că tata avea de gând să meargă la Kyōto să devină tâmplar la sanctuare. Și-a luat toate uneltele și a trecut prin Shomonoseki. Pe drum s-a întâlnit cu alt dulgher care mergea spre Tokio și care i-a spus: «De acum încolo, la Tokio e bine!» Auzind asta, tata s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
destin și obiectul care Îi furnizează, zilnic, șarje, porții, mesaje dinspre acest destin aflat Încă În lucru, În devenire. * Omul din fața mea n-ar fi Înțeles asemenea bazaconii. Îl Întrebasem, cândva, cum ajunsese „factor poștal”. Mi-a explicat. Fusese muncitor tâmplar, se Îmbolnăvise de plămâni. A stat mult prin spitale, a schimbat apoi profesia. Nu era ușor să cari zilnic, dimineața și după-amiaza, pe arșiță și ploaie, pe frig și străzi desfundate, geanta aceea grea, plină de ziare și plicuri. Altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
țandăra. De fiecare dată, ieșirile lui marchează sufletul fetei. Nu e un bărbat sărac. Doamna Mao nu spune adevărul mai târziu, când vrea să-și impresioneze conaționalii. Îl descrie drept un proletar. De fapt, e un om de afaceri prosper, tâmplarul orașului și proprietarul unui atelier. Are patru angajați cu normă întreagă. Doi sunt orbi. Îi folosesște la rașchetatul lemnului. Familia are ce pune pe masă și fata merge la școală. Niciodată nu înțeleg de ce o bate tata pe mama. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
prăvălie de cărbuni. O femeie însărcinată spală rufe în fața unei grămezi de cărbuni. Cei doi copii mici ai ei, cu pantalonașii rupți în spate, se joacă în cărbuni. Poponețele lor sunt acoperite de negreală. Alături e un atelier de tâmplărie. Tâmplarul face niște găleți uriașe. Copilașii săi ajută la șmirgheluirea suprafeței lemnului. Eu și Fairlynn am fost repartizate să dormim la o familie de țărani. M-am ales cu un junghi la gât de la dormitul pe jos. Într-o zi, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ei. Păi, chiar așa, după toate câte le făcuse, o pierduseră pe Mirela. Cu Vlăduț ce s-ar mai fi alinat, că, uite, își terminase cuminte zece clase și ieșise pe leafă. Și el tot în fabrica aia de mobilă, tâmplar ca și taică-său, și ca mâine îl vezi că se-nsoară și o să-i facă lui nea Petrică nepoți cu care să se mândrească la lume... Da-n rest, fiecare-i dator să-și crească copiii și să le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
știm, este același cu Lumea Viselor, erau realmente acolo, dar mergeau inconștienți, crezând că erau în carne si oase. Așadar, trebuie sa învățăm să DISCERNEM. În timpul orelor de somn normal, fiecare trăiește în Lumile Interne cu Conștiința adormită. Aici vedem tâmplarii în tâmplăriile lor, vânzătorii în magazinele lor, șoferii conducându-și mașinile sau automobilele etc., și toți sunt pe deplin convinși că sunt în carne și oase. Dacă cineva îl întreabă pe un prieten de acestea: În ce lume te găsești
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
de ani, le-au fost răpite, jefuite și distruse de autoritățile comuniste, ceva mai târziu! Doamne, că multă nedreptate și fărădelegi mai sunt pe lumea aceasta! În vara aceea, aveam acum treisprezece ani, tata m-a dat la un maistru tâmplar, să câștig niște bani. Îmi erau neapărat necesari căci hainele de pe mine se rupseseră. Locul de muncă era la Policlinica C.F.R., mai jos de Râpa Galbenă, pe dreapta, cum urci niște scări în deal. Maistrul punea niște dușumele și repara
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
analfabet, dar foarte isteț de la natură; era mai mult scund decât potrivit de înalt, cu ochii negri, musteața tăiată scurt, cănită cu negru și dată cu sirop de zahăr să stea țeapănă. În timpul săptămânii purta hainele de lucru, căci era tâmplar de meserie și-și făcuse totul în casa cumpărată de la părintele Panuș, de la cercevele și hrâmburi la ferestre, de la ușile de stejar în cruce, cu încuietori și broaște cu clanțe de alamă și până la dulapuri, garderopuri și paturi cu arcuri
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
autoturisme Packard, adusese În oraș, după cum el Însuși se exprimase, primul „transport de negrotei“, autoritățile hotărâseră să Îi țină aici, În Groapa Neagră. Acum aici se Înghesuiau oameni cu tot soiul de profesii: muncitori la turnătorie și avocați, servitoare și tâmplari, medici și huligani, dar majoritatea oamenilor - asta Întâmplându-se În anul 1932 erau șomeri. Și totuși veneau din ce În ce mai mulți În fiecare an, În fiecare lună, căutând slujbe În nord. Dormeau pe fiecare canapea din fiecare casă. Își construiau barăci În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și profesională, ajungând la exercitarea unor profesii apropiate de cele ale auzitorului. Ei nu vor fi orientați spre profesii ce solicită auzul. Dintre cele mai frecvente profesii exercitate de deficienții de auz sunt: tehnician dentar, instalator tehnico-sanitar, croitor, patiser, bucătar, tâmplar, strungar, lăcătuș, electrician, zugrav, tinichigiu-vopsitor, dar pot urma și forme ale învățământului tehnic și liceal sau unele forme ale învățământului superior.
Aspecte ale integr?rii socio-profesionale a deficientului de auz by Daniela Leahu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84351_a_85676]
-
piatră al povestirii). Sânt totuna cu textul care mi s-a lipit de corp și mă-nveninează. Scriu mai departe, cu pixul, în fața ferestrei prin care se zăresc munți vârstați de zăpadă. Din când în când se aud, îndepărtate, vocile tâmplarilor care repară o vilă de lângă cantină, sunetele limpezi ale ciocanelor lovind în cuie. în curând va fi ora prânzului. De zile întregi îmi măsor timpul după orele de cantină, asemenea pensionarilor din aziluri. Dimineața scriu, după-amiezele urc puțin prin pădurea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și abătuți. Am ieșit o vreme din șanțurile noastre și ne-am apropiat de el. L-am întrebat dacă se mută în bloc la noi și dacă femeia aceea nesfârșită e maică-sa. Da` taică-su unde e? "Tata e tîmplar", ne-a zis, ca și când acesta ar fi fost răspunsul la întrebare. Până la urmă l-am lăsat în pace, pentru că nu făcea decât să se uite lung la noi și să ne răspundă scurt la întrebări. Ne-a spus și cum
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
din colecția ei un singur timbru, cu prețul căruia a construit foișorul. Construcția s-a încheiat în '47, când ne-am și mutat aici. Sora mea a stat cu noi până acum patru ani, când s-a măritat cu un tâmplar. Are și un băiețel de vreo trei anișori, foarte precoce. De atunci, eu și mama locuim singuri, vânzând din când în când câte o marcă poștală cu care ne acoperim cheltuielile." Abia când Egor a tăcut și-au urmat câteva
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
putea să stea cuminte în clasă, să-și facă lecțiile pentru a doua zi? Nu, dumneaei e taman la Cireșica și mănâncă Amandine! Ce-o fi având cofetăria asta, de atrage toate frumoasele? Se gândi să treacă pe la badea Ion, tâmplarul, să-i mulțumească și să-i dea restul de bani. Soarele era deja sus, aproape de amiază, când ieși cu Toni pe portița din vale. Toni parcă înnebunise de fericire, că-i scos la plimbare alerga prin zăpadă, făcea tumbe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
școlară și profesională este evident că nu e corect și eficient să se încurajeze alegerea de către elevi a unor profesii care în următorii 10 ani vor deveni nesemnificative. Paleta profesiilor este încă restrânsă pentru deficientul de auz ( cofetar, bucătar, croitor, tâmplar etc). 3. Piața muncii este într-o dinamică continuă prin dispariția, apariția, restrângerea unor domenii. În unele studii se subliniază influența favorabilă a contactului direct al tânărului deficient de auz cu meseria înainte de luarea deciziei. Vizitele la diferitele locuri de
Pa?i c?tre succes ?n orientarea ?colar? ?i profesional? by Crina Boule, Liana Nedeianu, Aurelia St?nuic? , Florica Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84353_a_85678]
-
puternice personalități adânc ancorate în conștiința localnicilor. Tradițiile în meșteșuguri, arta populară și frumoasele obiceiuri ale localnicilor transmise din generație în generație și care aici se pastrează nealterate, Cooperativa “Arta Casnică”, Bâlciul Vinerii Mari, meșterii dogari și șindrilari, dulgherii și tâmplarii iscusiți, fac tot mai cunoscut în țară și peste hotare, patrimoniul turistic al acestei așezări. Foarte multe frumuseți naturale pot fi valorificate în viitorul apropiat prin modernizarea căilor de acces și marcarea potecilor spre aceste obiective turistice atrăgătoare. Avantajul acestui
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
venit aici pentru Mănăstirea Secu, ci pentru Râpa lui Coroi. Acolo, în adâncul codrilor, aș fi vrut să mă ascund, să nu văd față de om, să vorbesc numai cu Dumnezeu și să mă hrănesc cu ierburi din pustie”. Țâru fusese tâmplar la Țibucani, unde nu accepta niciodată să fie lăudat fiindcă ar fi fost semn de trufie. Dacă i se spunea că nu a făcut bine o masă, abia atunci se bucura. Își chinuia trupul aidoma Sfântului Calinic de la Cernica din
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
teorie: - Persecutarea bărbatului de către femeie, în căsnicii cucopii mulți, e un fenomen foarte frecvent. Am cunoscut multe cazuri, însă unul, mai cu seamă, îmi este încă proaspăt în minte. Când eram licean ședeam în gazdă pe strada Știrbey-vodă, la un tâmplar, numit Scarlat. Strada asta, care acum e o stradă de lux, a fost, nu mult înainte, teritoriu cu vii. Tăierea bulevardului Elisabeta a atras după sine deschiderea unui cartier nou, prefăcând în orășeni pe niște simpli țărani. Picat de la țară
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sine deschiderea unui cartier nou, prefăcând în orășeni pe niște simpli țărani. Picat de la țară de pe undeva, Scarlat a găsit aci pe ultimul vlăstar feminin al unei familii de acestea simple, care deținea o curte mare de tot. Scarlat, fiind tâmplar, și-a făcut spre stradă niște case pasabile, care se văd și acum, și le-a închiriat. Terenul l-a tăiat în două prin altă casă cu prispă, pe care la fel o închiria mai ieftin, cu odaia, la studenți
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
atâta aminte că avea fața prea rumenă și plină de vinișoare, și ochii aprinși de conjunctivită granuloasă. Avusese copii mulți, pe care însă nu-i vedeam, fiind risipiți, și la care ținea cu fanatism madam, să-i zicem, Scarlat. Bietul tâmplar era persecutat în chipul cel mai groaznic. Mânca numai urzici, timp de o săptămână, în fața odioasei soacre ("cea bătrînă"), care mușca lacom dintr-un cârnat cu usturoi. Uneori, seara nu i se dădea de mâncare. Mi s-a spus chiar
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]