2,234 matches
-
acolo unde convenția jurnalului nu e prezentă ca atare, romanele Desperado au un lucru în comun: unitatea cu care operează romanul nu mai e destinul (trecut-prezent-viitor), ci ziua. Procesul a început cu romanul unei zile (Ulysses, Mrs Dalloway), în Modernism. Tânjind, fără să-și dea seama, după tiparul premodernist (după cronologia premodernistă) în spiritul căruia au fost educați, autorii moderniști au o legătură subterană cu sursa revoltei lor. Lectura intuiește că modelul lor e tradițional. Legătura autorilor Desperado cu tradiția, însă
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o simultaneitate de înțelepciune (trecutul) și confuzie (prezentul). Efectul acestei simbioze se simte abia la relectură: cititorul nu mai e sigur pe memoria lui, nevoia de poveste devine de fapt o nevoie de trecut. În locul finalului intrigii în viitor, lectura tânjește acum după simultaneitatea cu trecutul. Finalul Desperado nu poate fi altul decât explicarea prezentă a trecutului. Textele Desperado care par să trăiască doar în prezent, la modul realist, sunt clar inferioare romanelor lui George Eliot ori John Galsworthy din punctul
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Drept care fug îngroziți, înainte să fi avut vreme să digere informația. Se tem că ar putea fi înghițiți și ei. Frica e reacția occidentală majoră în fața cortinei de fier. Supușii comunismului, pe de altă parte, sunt sătui de utopie și tânjesc după jungla occidentală. Vesticul fuge de est ca de un coșmar, iar esticii, deprinși să trăiască coșmarul, văd în occidentali îngeri coborâți din raiul non-comunismului și non-utopiei. Esticii nu-și dau seama, dar de fapt tânjesc după distopie. Dacă occidentul
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sătui de utopie și tânjesc după jungla occidentală. Vesticul fuge de est ca de un coșmar, iar esticii, deprinși să trăiască coșmarul, văd în occidentali îngeri coborâți din raiul non-comunismului și non-utopiei. Esticii nu-și dau seama, dar de fapt tânjesc după distopie. Dacă occidentul identifică distopia cu comunismul, aceasta poate veni dintr-o proastă înțelegere a istoriei. Orwell a fost singurul care a arătat că nimic nu e distopic decât dacă privitorul percepe coșmarul. Distopia a fost creată de vest
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
profesorul lui Bradbury o ia la goană din Slaka și descoperă abia la capăt că nu a înțeles nimic din riturile comuniste pe când era acolo. Lumea distopică, indiferent că în jurul ei Cortina de Fier e politică sau de altă natură, tânjește după eliberare, evadare. Cortina de Fier e capcana, lipsirea de libertate, robia coșmarului, spulberarea nădejdii de evadare. * Vizitatorul occidental e uluit de pervertirea limbajului, gândirii, libertății, omeniei în comunism: nu-i vine să creadă că minciuna e atotputernică. Cel puțin
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
joacă de-a sfârșiturile în văzul tuturor în The French Lieutenant's Woman. Cum cuplul e discreditat, viitorul pare fără rost iar finalul e un procedeu perimat. Singurul lui rost e să aducă anxietate și nu dă greș. Autorul Desperado tânjește după o clipă de iubire și totuși nu are încredere în acest sentiment ca verigă esențială a istoriei lui. The Golden Notebook de Lessing nu vede altceva decât absența iubirii, timp în care proclamă eliberarea femeii de bărbat (motiv pentru
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
despre trup ca despre "el", iar despre ființa întreagă a eroului ca despre "noi" ("ourself"). Către sfârșitul romanului, trupul vorbește el la persoana întâia și descrie povestea trecutului lui, care e, pentru el și pentru povestire, un viitor. Eul interior tânjește după iubire și nu prea înțelege mare lucru. Ar vrea să aibă un trup al lui, să facă ce-i place, în loc să depindă de "el". Acest "el" are controlul fizic. Poate face dragoste dar nu poate iubi pe nimeni. Face
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fost la mai mult de zece ședințe în total. Interesant că simte nevoia aceasta de minimalizare. Nu ascundem, de obicei, ceva ce n-a existat suficient de stânjenitor. Ori, ca să folosim chiar vorbele celei în culpă, " Cred că întotdeauna am tânjit oarecum după visul socialist". Gottfried Lessing, care a dat autoarei numele ce va fi asociat cu Nobelul, a plecat din Africa în Germania și a fost ucis în 1979 în împrejurări neclare, în momentul când devenise un personaj foarte important
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nici pe departe așa de sentimentală ca Vic), Vic îi mărturisește: Câteodată, în pat, târziu, în loc să număr oi, număr lucrurile pe care nu le-am făcut niciodată. Printre ele se află și aventura cu Robyn. S-ar părea că Vic tânjea după o astfel de întâmplare încă de la începutul romanului. Chiar încearcă să prelungească experiența, declarându-se el umbra lui Robyn atunci când se încheie semestrul de iarnă. Momentul apropierii fizice, care e o întâmplare fără însemnătate pentru Robyn, dar se transformă
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
totdeauna un tipar, o "flacără" care e "hrănită de degete". Tiparul acesta are și un nume: "mai mult" ("Era mereu/ Mai mult"), "veșnic" ("veșnic tânără"), "timp" ("Timpul era un joc"). Când rimele se abat de la monotonie către imperfecțiunea asonanței, ele tânjesc după acea concentrare a ființei în suflet (Taină), la care nu se poate ajunge fizic. Acest punct imposibil e clipa (locul) când (unde) ea (femeia, iubirea) rămâne "veșnic tânără". Pe convingerea că esențialul există dincolo de certitudine, de real și palpabil
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
aproape Dispărută, și cu spaimă trec câmpul În urma lui, către moarte. La capătul fiecărui volum al lui Szirtes se ivește aceeași întrebare: Unde alegem să trăim? Acasă (deși, de fapt, poetul se află altundeva)? În suflet? În trup? Cele două tânjesc neîncetat unul după limbajul celuilalt. La urma urmei, acasă nu există. Viața e un fir plăpând, o nevoie nesfârșită de altceva și în această nevoie veșnic flămândă stau exasperarea și bucuria ei. Capitolul 4 Interviuri 4.1. Peter Ackroyd: Mintea
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
locul. Cum însă în spațiul liric al poemului toate se leagă, aș zice că până și cele mai mărunte particule ale existenței au în ele ceva știut dar și incognoscibil, o fărâmă de Dumnezeu. Și mai e ceva: noi toți tânjim să ne întoarcem undeva "acasă". LV. Printre multe altele, poetul Desperado e propriul lui curent, iar poeții Desperado pot fi recunoscuți tocmai prin faptul că nevoia fiecăruia de a fi altfel decât toți ceilalți îi pune, paradoxal, exact în aceeași
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
al Americii. Pentru cei care erau copii în al Doilea Război Mondial, America era aliatul puternic care ne-a ajutat să învingem, iar cultura ei, cunoscută nouă prin intermediul filmelor, revistelor etc., întruchipa un gen de trai bun, materialist la care tânjea Europa în urma războiului, și de care se bucură acum. Așa că am folosit America pentru a explora tema visului de fericire (temă foarte americană), aducând pe britanicii reprimați în preajma ei. LV. S-ar părea că în Out of the Shelter ești
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și are călduri, făcând temperatură. - Încep să-i țiuie urechile, e apucat de vărsături, îi curge sânge din nas. - Își pierde pofta de mâncare și slăbește. Se umple de bube. Cât privește animalele (caii, vitele, mieii deochiați), încep să tremure, tânjesc, își pierd vigoarea și se prăpădesc. Plantele și florile deochiate se usucă. La fel și pomii deochiați . Până și lucrurile neînsuflețite sunt cuprinse de această magie. O moară a fost deochiată, când se strică din senin. O vioară minunată care
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
și are călduri, făcând temperatură. - Încep să-i țiuie urechile, e apucat de vărsături, îi curge sânge din nas. - Își pierde pofta de mâncare și slăbește. Se umple de bube. Cât privește animalele (caii, vitele, mieii deochiați), încep să tremure, tânjesc, își pierd vigoarea și se prăpădesc. Plantele și florile deochiate se usucă. La fel și pomii deochiați . Până și lucrurile neînsuflețite sunt cuprinse de această magie. O moară a fost deochiată, când se strică din senin. O vioară minunată care
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
profesori, transformați în mici profeți privilegiați și stipendiați de stat, încearcă să joace acest rol în amfiteatre. Nu veți reuși astfel decît un singur lucru: să împiedicați generația tînără să-și dea seama de faptul decisiv că profetul după care tînjesc atîția dintre membrii ei nu există. În plus, o veți împiedica să sesizeze întreaga semnificație a acestei absențe. Sînt sigur că nu-i facem nici un serviciu unui ins care "vibrează" la religie dacă îi ascundem, lui și altora, că destinul
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
începutului parafrazei barbiene - "Modùl unei seri eventuale, acel parantetic zenit, vagant, la ierni, destipăritul soare, formase valea edificiului Usher"21 - circumscrie spațiul imaginar al invenției artistice, ce nu este decât configurarea ("formase") asumată de acea energie creatoare - "destipăritul soare" - Unul tânjind după condiția Multiplului din Eureka, sau, mai bine, principiul vital bergsonian, asemuit de filozoful francez cu "un centru de unde lumile țâșnesc precum jerbele unui imens foc de artificii" [s.n.]22, pentru care faimoasa metaforă 23 platoniciana din Republică (Cartea a
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
de artă nu se măsoară prin puterea cu care sentimentul sugerat ne domină, cât prin bogăția sentimentului însuși: în acești termeni, pe lângă de gradul de intensitate, noi distingem instinctiv, grade de adâncime ori de înălțare [s.n.]86. Ion Barbu, care tânjește, socratic, după Adevăr, după înțelegerea reconciliatoare a marilor opoziții - coincidentia opositorum, după un mod "intelectual al Lirei"87, în care datul real este sublimat, pare să aibă unele îndoieli asupra caii alese de Edgar Poe, desi îi recunoaște puterea de
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
care nu au șansa deprovincializării: "un geniu suferind din cauza târgului de provincie - aceasta este definiția kierkegaardiană a melancolicului"37. Jurnalul lui Kierkegaard, invocat în acest punct de Lepenies, trădează drama unei minți captive într-un turn mult prea îngust, ce tânjește după vechiul centru aristocratic: Nu mai am nimic de adăguat; voi da, pur și simplu, cuvântul altcuiva, poetului meu care, atunci când își va face apariția, îmi va fixa locul printre cei care vor fi suferit pentru o idee; el va
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
1985, pg. 16) - este prezentată povestea unei femei, M.Z., subinginer în domeniul petrol și gaze, mamă a patru copii, toți bucuroși că au primit un apartament în Târgu Cărbunești: Am fost singură la părinți și toată copilăria mea am tânjit după un frate sau o soră. Primul copil l-am avut la 18 ani.... Cu fiecare copil trăiești o viață în plus (10/1985, p. 13), reportaj care descrie viața unei familii de profesori din București: mama, 43 de ani
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
cuvenită. În pragul celui de al Doilea Război Mondial și al prăbușirii imperiului habsburgic, Viena și adunarea sa parlamentară îi atrage, evident, lui Hitler, atenția, pe fondul suferinței personale cauzate de "alienarea determinata de sărăcie și confuzie, (în timp ce - adăugirea mea) tânjea după un centru integrator"389. Viena, "orașul sărăciei, al prostituției, imoralității, coalițiilor, al jumătăților de măsură, incestului, democrației (i. e., legea majorității ce conduce la "absența responsabilității personale"), al morții, internaționalismului, seducției"390 și al oricărui alt fenomen de aceeași "natură
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
individual, prin lecturi particulare, prin audiții, prin muncă individuală. Profesorul trebuie deranjat de dorința elevului de a străluci, de a evolua. El te extrage foarte rar din masă și asta numai dacă tu ieși în întâmpinarea lui și dacă el tânjește după extraordinar. Un profesor cuminte nu va iubi niciodată un copil neastâmpărat. Poate de aici și importanța activităților extrașcolare - pun elevul în situația de solist, de individ care are de executat o partitură, singur sau într-un grup mic numit
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
cunoscută. Democrația este fragilă și dacă nu este însoțită de conștiințe receptive la pericolul căderii din ea, poate fi frântă odată cu libertatea și drepturile fundamentale ale omului. Dezinteresul este o atitudine rușinoasă și foarte costisitoare. - Lectura încântă. Suntem ființe care tânjesc după frumos. Urâtul (nevalorificat estetic, netransfigurat) ne scandalizează, ne indispune, ne sleiește izvoarele creativității, ne predispune la maladii sufletești, ne contorsionează. Literatura bună, în toate formulele ei, împrospătează pofta de a trăi frumos. Frumosul naturii ori frumosul civilizației, frumosul din
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
ea este cea care poate face să renască lumea uriașilor care viețuiau lângă miraculoasele tămăduitoare "izvoare de sânge". Povestea Frumoasei din Lapte 175 este povestea unei ființe de abur "rar și albicios", ființă nepământeană care din fântâna ei de lapte, tânjea "după lumea soarelui și a lunii" și care nu putea ieși decât prin "descântecul ființei scris în marea carte a vrăjitorilor": Albă-dalbă Margiolină Ieși din lapte la lumină Lumea să se-nsuflețească Uriașii să-i trezească. Frumoasa din Lapte este
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
prin chiar actele sale revelatorii, cunoașterea se îndepărtează de adevăr, îl apără, îi face apologia. Iată această antinomie structurală descrisă de Lucian Blaga în final: "Marele Anonim a implantat generos cunoașterii individuate postulatul, imperativul necondiționat al "adevărului" integral. Cunoașterea individuată tânjește după adevăr, pradă unui elan adânc înrădăcinat în chiar "actul transcenderii", cu a cărui posibilitate e înzestrată. Totuși Marele Anonim n-a îngăduit realizarea acestui elan spre adevăr, decât în ideea negativă a misterului. Orice altă cunoaștere e disimulare, prin
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]