2,225 matches
-
un fel de hochei pe iarbă, în care ne foloseam de crengi de arin pentru a lovi un nod luat dintr-o rădăcină veche, care servea drept minge. Preocupări de igienă nu existau. Peste orice rană mai mare, unde "foaia tăieturii" nu avea destulă putere ca să oprească sângele, puneam pământ. Dar toate acestea îmi par azi aproape neverosimile. Și îmi dau sentimentul că sunt indiscret. Mă uit, parcă, prin gaura cheii la un copil care-mi e, pe jumătate, străin. 25
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
am încruntat și în memoria mea a vibrat parcă ceva.M-am dus în dormitorul de rezervă, cel pe care-l foloseam ca birou (cel în care nu intram niciodată) și m-am întors cu o cutie mare plină cu tăieturi din ziare. Mă uitam prin ele când s-a întors Fiona. A dus pungile la bucătărie și s-a apucat să pună plantele în ghivece. Auzeam zgomot de obiecte deplasate de colo-colo și de robinete deschise și închise. La un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
deplasate de colo-colo și de robinete deschise și închise. La un moment dat spuse: — Recunosc că bucătăria ta e tare curată. — Vin imediat să te ajut, am spus. Apreciez mult ce faci. Trebuie să te răsplătesc. — Spui prostii. — Ha! Găsisem tăietura de care aveam nevoie și am extras-o din cutie cu un mic strigăt victorios. Era triumful memoriei mele, printre altele. Am pus ziarul pe masă, deschis la pagina respectivă, am așezat lângă el tăietura și am citit cu atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
răsplătesc. — Spui prostii. — Ha! Găsisem tăietura de care aveam nevoie și am extras-o din cutie cu un mic strigăt victorios. Era triumful memoriei mele, printre altele. Am pus ziarul pe masă, deschis la pagina respectivă, am așezat lângă el tăietura și am citit cu atenție ambele articole. M-am încruntat și mai tare. Când Fiona intră cu una din plante, spuse: — N-aș refuza ceva de băut. — Scuză-mă. Desigur. Mă uitam puțin pe rubrica asta. Ce părere ai? Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mai celebri, intitulată „ Prima povestire pe care am scris-o“ (Trebuia să oferi o mostră cu ceva ce ai scris când erai foarte tânăr, împreună cu o poză de-a ta din copilărie. Efectul era în general destul de plăcut. Mai am tăietura pe undeva.) Dar situația mea financiară continua să fie disperată - marele public persistând în indiferența sa glacială față de produsele imaginației mele - și deci aveam serioase motive economice de a-mi încerca norocul cu Tabitha Winshaw și generoasa ei ofertă. Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de o oră în urmă. George simți brusc că i se face rău. Alergă în staul și dădu ușa de perete cu piciorul. Herber nu murise încă. Era atârnat cu picioarele de o grindă și sângele îi picura dintr-o tăietură foarte mică din grumaz într-o găleată pusă pe pardoseală, plină deja pe trei sferturi. Avea ochii lăptoși, palizi și orbi. În rest, staulul era gol. Începând să plângă înăbușit, George fugi înapoi în casă și o găsi pe Dorothy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
se poartă băieții Înainte de meci. Și cum Își urează ei noroc. Solly Freedman veni În colțul nostru ca să vadă cum i se pun bandajele lui Jack, iar John se duse-n colțul lui Walcott. Jack Își trecu degetul mare prin tăietura bandajului, după care Îl Înfășură cu grijă pe mână. Apoi eu i-l prinsei cu leucoplast, o dată În jurul Încheieturii și de două ori În jurul degetelor. — Ei, zice Freedman, ce bagi atâta leucoplast acolo? Pune mâna, spune Jack. Ia zi, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
care zburau prin aer și, lăsând în urmă o dâră de sânge, cădeau apoi în zăpadă. Barbarii loveau cu furie, țintind sub armură, spre pântece, spre încheieturi, spre picioare. Fiecare lovitură avea o țintă precisă, fiecare rană provocată era o tăietură pe care nici un medic n-ar fi putut-o vindeca. Soldații căzură unul după altul; fură omorâți cu câte o lovitură de secure în gât. Doar doi, cei mai curajoși, rezistară încă puțin atacului; înconjurați de dușmani, se lipiră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
nu corespund rețiarilor. Scorpio (pl. scorpiones): catapultă mare, așezată pe un trepied. Spre deosebire de catapultele tradiționale, are două brațe articulate, tensionate cu ajutorul unor frânghii împletite, făcute adesea din coamă de cal sau păr de femeie. Scutum (pl. scuta): din latinescul sectura, „tăietură” sau „făcut din bucăți mici de lemn”. Este un scut de origine samnită, format din bucățele de mesteacăn sau fag dispuse în trei straturi, încrucișate, modelate și lipite cu clei obținut din grăsime de vită. Odată obținută forma dorită, scutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
înainte de data fixată pentru apariție (ziarul „Națiunea ”) a m fost convocat la redacție de G.Călinescu. Am venit cu 30 de min ute înainte de ora fixată; directorul se afla acolo și lucra la ziar. Venise cu o servietă plină cu tăieturi din fel de fel de ziare și reviste românești și străine: caractere de litere, vi gnet e, linii, înflorituri, chenare, ilustrații. O dimineață întreagă a încercat nenumărate combinații spre a găsi cele mai potrivite car acte re pentru capul gazetei
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
ilustrații. O dimineață întreagă a încercat nenumărate combinații spre a găsi cele mai potrivite car acte re pentru capul gazetei: cuvântul Națiunea, subtitlul capului , li nia care sublinia subtitlul, casetele laterale. ...O săptămână întreagă a adus zilnic noi și noi tăieturi din ziare, reviste și cărți și mereu nemulțumit a tot schimbat radical ceea ce stabilise irevocabil cu o zi mai înainte.” Despre aspectul tehnic al gazetei avea preocupările sale: „Ziarul este un instrument de educație delicat, care are nevo ie de
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
toți morții din sat. Un bocet metafizic s-a desprins din frumosul chip, inteligent și distins al mamei care m-a vegheat. Din zori și până-nserat. Al cui era blestemul în familia mea? Unde și cât s-a greșit în tăietura vieții? Cât a mai rămas în obrazul mic și schimonosit al durerii pe drumul care iese din comună să-i spună Mureșului ziua-bună? Poate la capătul lui va sta fiica mea. Aici s-a terminat cartea Despre poezie au mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
place și mie, așa că tot cumpăr gogoși pe care le mănîncă Mașa. M-am săturat Însă de uleiul cu zahăr și nu mă pot Împiedica să mă gîndesc la fetele astea care abia au ieșit din maternitate În blugi cu tăieturi, aș putea să le dau un sfat medical competent, o aspirină, ață, Însă de la distanță nu are nici un farmec. Nu le poți mîngîia, alina necazurile sau asculta cu urechea lipită de pieptul lor cu miros de tei poveștile aproape inevitabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Sony de jur Împrejur, ecran mai mare decît raza vizuală, auzeam vîjÎind sulițele, bardele, pietrele, urlete, groaznic zăngănit de fiare, ca fiarele se-ncordau barbarii, n-aveau nici o șansă, cu toate că exact asta a fost șansa lor, planuri apropiate, sînge, bufnete, tăieturi, scuturi, chirăieli, Încrucișări de metale, scîntei, noroi, acțiune, parc-aș fi fost acolo, chiar În mijlocul ororii, asurzit, transpiram, dădeam din mîini, mă apăram, loveam, vedeam capete zburînd ca să fie răzbunat solul, săgeți și alte obiecte de luptă treceau pe deasupra mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la mică distanță de fereastra unei garnituri de tren În mers, faci epilepsie. Sonor: Un piuit prelung În difuzoare. Plan apropiat: Ziaristul Începe să exercite o presiune constantă asupra uneia dintre doamne. Ochii dușmănoși ai doamnei, care deschide Încet gura. Tăietură de montaj: Cadru interior: Stația Piața Unirii Înțesată de jandarmi În uniforme de camuflaj și cu pistoale-mitralieră pe umăr. Stau nemișcați, se abțin să scuipe pe dale. Unul scuipă. Tăietură de montaj: Ziaristul coboară din metrou Împingînd-o afară și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dintre doamne. Ochii dușmănoși ai doamnei, care deschide Încet gura. Tăietură de montaj: Cadru interior: Stația Piața Unirii Înțesată de jandarmi În uniforme de camuflaj și cu pistoale-mitralieră pe umăr. Stau nemișcați, se abțin să scuipe pe dale. Unul scuipă. Tăietură de montaj: Ziaristul coboară din metrou Împingînd-o afară și pe doamna a cărei coafură se clatină primejdios. Observă jandarmii cu o privire mirată. Ceilalți pasageri par nepăsători, ca și cum ar ști ceva ce lui Îi scapă. Sonor: Sonata nr. 1 pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a lui Petrucciani, venind din Angel Heart și pierzîndu-se În Asfalt Tango). Willemsen a parcurs Într-o oră, Împreună cu micul muzician, drumuri de jazz de la Paris la Hamburg, San Francisco și New York, ascultîndu-i pianul, gîndurile, cuceritoarea sa joie de vivre, tăietură de montaj „mi-e frică de moarte”, spune Petrucciani la un moment dat, fără nici o legătură cu restul filmului. „Nu mă tem de suferință. M-am obișnuit cu ea, știu ce este suferința, doar sufăr În permanență. Asta nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de buze În Întuneric apăsÎnd una pe cealaltă și făcÎndu-i să se simtă acasă Într-un fel fericit și blînd, Întunecat și călduros, și nici urmă de durere În Întunericul Ăla, cînd deodată se auzi sirena, cu violența unei tăieturi - se auzea tot mai tare și aducea cu sine toată durerea din lume. Era sirena adevărată, nu cea de la radio. Și nu era una singură. Erau două. Veneau din ambele capete ale străzii. Își Întoarse capul și se ridică-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Încărcați și foarte veseli. Am lăsat jeepurile unde erau și ne-am spălat la fîntîna din curtea fermei, după care Red ne-a luat pe mine, pe Claude și pe Onie, ne-a turnat tinctură de iod și sulfamidă pe tăieturi și zgîrieturi, iar apoi Claude s-a ocupat de Red. — Ăștia n-au nimic de băut la ferma asta? Îl Întrebai pe René. — Nu știu, am fost prea ocupați ca să ne gîndim la asta. Ia du-te și vezi. GĂsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Dar Încă-i mai era milă de mine. Toal e În regulă, dar Îi pot vedea compasiunea din privire, compasiune pe care o detest mai mult ca orice. SÎnt dus cu ambu0000 Îmi fac griji pentru tinesalon doar cu niște tăieturi minore și pBruce. SÎnt nevoit; sîntem unul singur.spune că sîntem foarte norocoși că Supraviețuirea parazitului depindeca curu. Au făcut cevde existența neîntreruptă a gazdei.de-a face cu Dar ție nu-ți merge bine deloc prietene, În timp ce eu devin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
bancnota și murmură ceva 00000000000000000000000000000i pleacă pe Stradă. V00000000000000000000000000000000 Lup000000Cu puțin Înainte de grevadar cum asta, așa e cîminerilor, cînd ai auzit informația asta despre tatăl tău cap. adevărat, ai plecat la Londra și ai intrat În poliție. Ai meditat cu tăieturile din ziarul din Biblioteca Scoțiană În față. Te-ai gîndit la bolile tale, la propriile-ți probleme și ai făcut legătura Între ele și cele ale tatălui tău natural. Bărbatul ăsta, cel mai de temut și mai detestat din sistemul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
trăire: "Ce importanță mai au pentru mine lămuririle ei? Tot ce a fost aseară, absolut tot, e parcă numai văzut și înțeles de mine, nu și simțit așa cum anestezia locală te lasă să vezi toată operația, să simți izbitura și tăietura ‹‹bisturiului››, dar să nu ai nici o durere." Lăcrămioara Petrescu aprecia că: <ref id="32"> 32 Idem, pp. 95 -96. </ref> Textul devine funcțional și își descoperă valoarea în măsura în care este citit și descifrat de cititor. Scrierea presupune existența cititorului, căci altfel
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
să continuu: Scara valorilor se dăduse peste cap. Treapta de sus era ocupată de Neculuță, Păun-Pincio, Tradem... Și Gherea, alt "nedreptățit de istoria literaturii burgheze", adaugă Șichy. "Valorificarea trecutului", cînd se făcea, se făcea prin reeditări cu croșete. Croșete înseamnă tăieturi, clarifică ea, pentru virtualii cititori. Mă urmează, deci. Nu-i pedeapsă mai cumplită pentru un scriitor decît să plictisească. Ferește-mă, Cristoase, să plictisesc. Încă un cuvînt. Mihai Șora, director la ESPLA... Cezar Ivănescu, în Timpul asasinilor, scrie că a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
sfîrșit de vară '79. Știam așa de bine, așa de trist că vrea să fugă de mine. Îl visasem cu trupul zdrobit de un tren mărfar, eu punînd la loc capul și oasele, vărsînd dintr-o cană înaltă sînge, pe tăietura gîtului. "S-a întîmplat ceva?" Nu, dacă mă iubești. M-am recăsătorit". Ies în curte. Vișinul îmi pune-n palmă o frunză (ca să fie și o culoare la începutul ăsta de zi), o frunză roșie. O bancnotă, parcă, de zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
bandajul de pe ochi, i-aș fi spus altceva: Și ce să fi făcut, Russ? Să fi mers la un croitor bun, ca Șloim de pe strada Lăpușneanu, care-mi întorcea paltoanele și să mă dau la întors? Cum să fi stopat tăieturile de buzunare, de butoniere, cusăturile ajustate din foarfece? Te-ai mulțumi cu o ruptură de cord prost cîrpită? Cu afecțiune în loc de pasiune? Tare-aș fi vrut să concurez cu viii, nu cu morții. Cristoase, cîte decenii a rezistat înverșunarea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]