3,383 matches
-
geamantan la spital. — Bineînțeles că n-ai. E pentru hainele tale. Fereastra mată era puțin deschisă, iar el își aruncă privirea prin fantă, spre străzile din Blackhill. Soarele strălucea și copiii țipau. N-a durat mult, zise el. — Da, spuse taică-său lăsînd geamantanul jos. Mă simt ușurat acum. Cînd eu și Ruth or să urcăm pe Zermatt, or să știm că ești mai bine îngrijit decît acasă. Presupun că n-o să stau mult. Dacă aș fi în locul tău, Duncan, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dacă atacurile sînt într-adevăr serioase. Și dacă nu te simți bine pînă vinerea viitoare, o să-ți dăm un ac hipodermic, o sticluță cu adrenalină și-o să te aruncăm afară. Bineînțeles că dacă asta s-ar întîmpla în America și taică-tău ar fi bogat, te-am cocoloși trăgînd de tine pînă a-i mierli-o. Consideră-te norocos. Acum o să ne uităm la inima pastorului de la biserica parohială Cowlairs. Paravanele, vă rog. Thaw zăcea tremurînd de indignare. După ce profesorul plecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o senzație de forță napoleoniană. Vineri se îmbolnăvi din nou. Cu o noapte înainte, sora de salon îi dăduse un ac hipodermic, vată, spirt și o sticluță de adrenalină cu capac din cauciuc. îi arătase cum să le întrebuințeze, și taică-său venise cu haine și bani. Acum se îmbrăcă atent, se uită cu tristețe la domnul Clark îcare fuma din nou), și-și luă rămas-bun de la pastor. în holul de la intrare chemă un taxi, apoi se înghesui pe bancheta din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Nu-ți mai amintești de mine. Ați fost prietenă cu mama? — Prietenă cu maică-ta? Cea mai bună prietenă pe care a avut-o Mary Needham. Am lucrat alături de ea în Copland și Lyes cu mult, mult înainte de a apărea taică-tău pe scenă. Reține, zise ea adăugînd visătoare, mulți credeau că sînt prietenii cei mai buni ai lui Mary Needham. Cunoștea multă lume, și toți aveau încredere în ea. Vecinii care se urau de moarte îi încredințau secretele. Dar, uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
interioară alături de adresa bunicilor din Cumberland Road și data la care fuseseră cumpărate: nici una mai devreme de 1917 sau mai tîrziu de 1929, cînd se măritase. împins de o curiozitate neașteptată, se uită la fotografia de nuntă de pe polița șemineului. Taică-său îtimid, mulțumit, prostuț și tinerel) stătea la braț cu o femeie suplă care rîdea, îmbrăcată într-una din rochiile acelea de mireasă lungi pînă la genunchi, la modă în anii ‘20. Tocurile o făceau să pară mai înaltă decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din cap și plecă din birou amețit. Se duse spre atelier încercînd să mai adauge o notă de absurd fundalului din panoul de examen. Cînd coborî, trecu pe lîngă domnul Watt. Amîndoi se prefăcură că nu se observă. Seara următoare, taică-său intră în biserică și strigă: Coboară și citește asta, Duncan! Thaw își șterse pensula și coborî de pe scară. — Citește! îi ordonă domnul Thaw, ținînd țeapăn o scrisoare. — Nu-i nevoie. — La naiba, citește! — Nu. E o scrisoare oficială de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
neputincios. Spre deosebire de Ruth! Ea-i independentă. — Și eu sînt independent. Dacă ți-am mîncat mîncarea sau am dormit sub acoperișul tău în ultima vreme, asta-i pentru că am fost bolnav, zise Thaw posac. Era deconcertat, pentru că nu se așteptase ca taică-său să devină genul de om care să trăiască așa cum îi place. — Fiule, nu refuz să te ajut, spuse domnul Thaw cu blîndețe. Uite, sînt gata să plătesc chiria casei încă un an de-acum înainte, chiar dacă nu locuiesc acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
locuiește? O voce dădu adresa din Cumbernauld Road și canapeaua vibră și se clătină. Evident, se afla într-o mașină, iar cînd se opri în afara gangului din Riddrie, putu să se ridice și să se ducă singur sus. Din fericire, taică-său nu mai locuia acolo. Peste o săptămînă, după ce dobîndi suficient respect de sine, se întoarse la biserică. Pictura murală îl izbi într-un mod cu totul nou. Chicoti și alergă dintr-un loc în altul, uitîndu-se la ea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a bate la ușă, se uită pe fereastră. Camera e curată, cu niște acuarele reprezentînd lacul Lomond, care atîrnaseră cîndva pe pereții livingului din Riddrie. Recunoaște și biblioteca, biroul și un vas de tutun din lemn în formă de bufniță. Taică-său citește într-un șezlong lîngă o sobă caldă. Pe o măsuță, la cotul lui, e un ceainic cu o acoperitoare, cîteva cești, un zaharniță din sticlă, o cană cu lapte și o farfurie cu biscuiți. Pe canapeaua de vizavi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
rînjească. De cînd intrase în institut, uitase de Sludden și de haremul lui, iar acum, toate aceste legături amoroase i se păreau minunat de caraghioase. Arătă cu degetul spre pătuț. — Ai un copil drăgălaș. — Da! Nu-i așa că seamănă cu taică-său? — Nu fi proastă, zise Rima cu blîndețe. Nou-născuții nu seamănă cu oamenii mari. Dar cine-i tatăl? Toal? — Bineînțeles că nu. — Cine-i, atunci? — Sludden. Rima se uită atentă la ce se vedea din fața bebelușului. — Ești sigură? Nan zîmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Rima în cor, iar Rima zise: — întotdeauna își bătea joc de cei care intrau în politică. — Știu, dar cînd ai dispărut tu, te-a înlocuit cu o protestatară, o blondă babană care cînta la chitară și tot ne spunea că taică-său e comandant de brigadă. Nu-mi plăcea deloc. Ne spunea că trebuie să ne pregătim să punem mîna pe frînele economiei, că e foarte important să-ți pese de oameni, dar vorbea prea mult și nu asculta pe nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
exact ca pe el, până și inițiala dintre nume și prenume fiind aceeași. Iar când i-am spus că da, mi-a povestit că, de fapt, unchiul acela al meu murise și că se afla îngropat în cimitirul „Reînvierea“, lângă taică-său, al lui Constantin; că amândoi, și unchiul acela al meu, și taică-său, al lui Constantin, purtau nume identice cu al lui, al lui Constantin, așa că în cimitirul „Reînvierea“ se găseau acuma două cruci pe două morminte aproape lipite
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Iar când i-am spus că da, mi-a povestit că, de fapt, unchiul acela al meu murise și că se afla îngropat în cimitirul „Reînvierea“, lângă taică-său, al lui Constantin; că amândoi, și unchiul acela al meu, și taică-său, al lui Constantin, purtau nume identice cu al lui, al lui Constantin, așa că în cimitirul „Reînvierea“ se găseau acuma două cruci pe două morminte aproape lipite unul de altul în care zăceau niște oameni care nu avuseseră nimic comun
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
nici unul nu e al meu, cu toate că e și al meu...“. Pe urmă, meditând un pic la obscurele taine ale migrației, a mai adăugat că și bunicul său, al lui Constantin, purta același nume și același prenume ca el, Constantin, ca taică său, al lui Constantin, și ca unchiul acela al meu, cu excepția inițialei dintre numele și prenumele bunicului său, al lui Constantin, pe care el, Constantin, n-o știa, neavând cum s-o știe. Dar știa precis că bunicul său plecase
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
venirea morții. Atâta doar că ei se pregăteau s-o întâmpine pieptănându-și cu grație pletele lungi... „Bine faci“, i-am spus, „pentru că există, oricum, o dragoste filială, cunosc și eu un caz, era una, Pero a lui Cimon, pe taică-său îl condamnaseră concetățenii la moarte prin înfometare, ea l-a salvat alăptându-l zilnic cu laptele ei incestuos...“. Mă așteptam ca gluma mea suficient de tâmpită s-o readucă pe Maria acolo unde ne aflam, dar ea părea că
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
la ceasul. De un’ să știu? E devreme! M-am sculat cu noabtea-n cab. Mata’ n-ai ceasornic? L-ai bierdut la cărți, ca baltonul și căciula, ai? Uite, ia baltonul de colo, voiam să-l dau de bomană, pentru taică-meu, c-a murit luna trecută. Are nasturi de os. Mi-a întins o sticlă aproape plină și iar i-am văzut arătătorul tăiat și cusut grosolan: — Trage-o gură, să te dregi! Dacă ți e foame, găsești niște bâine-n
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
21 au răspuns: Eu, unul, postesc pentru că așa-i obiceiul. 13 Ca să mă îngrijesc. 13 Ca să mă stimeze vecinii. 1 Ca să fac hatârul soacră-mii. 3 Ca să-mi curăț stomacul. 3 Pentru că așa mi-a lăsat bunică-mea (maică-mea, taică-meu) în testament. 3 Pentru că-mi place fasolea. 4 Pentru că un de post bun e mai bun decât un de dulce rău. 2 Ca să-și mai vândă băcanii caracatița. 2 Ca să fac economie, carnea e tot mai scumpă. 1 Fiindcă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
bun decât un de dulce rău. 2 Ca să-și mai vândă băcanii caracatița. 2 Ca să fac economie, carnea e tot mai scumpă. 1 Fiindcă sunt prieten cu Mitropolitul. 4 Ca să-mi scadă burta. 3 Așa gătește bucătăreasa noastră. 1 Pentru că taică-meu e zarzavagiu. 1 Ca să nu-mi mai ceară nevasta icre negre. 4 Ca să râd de popa al nostru, care nu postește. 7 Ca să n-am ceartă-n casă. 2 Ca să fac pe placul viitorilor socri, care nu-și dau
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
o piesă care l-a mișcat mai mult decât toate, așa că Grigoraș l-a întrebat pe profesor ce piesă e asta și dascălul a spus: Hamlet. De-atunci, băiatul a avut ideea fixă că el trebuie să joace Hamlet. Dar taică-său a prins de veste, din ziar, că băiatul lui e la Conservator și, ca să-i oprească mâna care se pregătea să-l lovească - bătrânul Manolescu avea mână grea -, fiul a zis: „M-am dus la Conservator ca să-mi repar
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și să mă fac advocat.“ Iar piesa Hamlet, o cărticică tradusă în franceză, o ținea la el tot timpul, o arăta, era cartea lui de vizită, deși la repetiții primea doar roluri de moși caraghioși. Împlinise 16 ani, și acasă taică-său îl certa că iar e amenințat de repetenție. Într-o zi, la o oră a clasei de la Conservator asistă Matei Millo, mare actor și bun director de trupă. Și apoi îi spune profesorului că vrea să-i ia un
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
tipuri diferite de stofe pe care le trimit la țară. Pe un sătean îl recunoști de la distanță. Și pe mine m-au mirosit imediat... Deci asta era: hainele îl trădaseră. O asemenea nedreptate îl făcu pe Cayle să se contorsioneze. Taică-su nu-i permisese niciodată să-și cumpere haine măcar din orașul apropiat, Ferd. De fiecare dată, Fara protestase: - Cum m-aș putea aștepta de la negustorii locali să-mi aducă mie mașinile la reparat dacă familia mea nu cumpără de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
se afle în acest loc, privind spre lumea pe jumătate luminată a planetei Marte. Stând aici, prins într-un întreg proces mult prea neîndurător pentru orice bărbat crescut ca și el pentru a rezista, nu-l mai ura acum pe taică-su. Acest resentiment se topise într-un trecut întunecat, în acea lume a neantului, unde se duseseră și iluziile lui. Biet prostovan fără minte! Mai bine că unii oameni nu înțelegeau niciodată realitățile vieții din Imperiul Isher. Problema lui personală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
se întristase de tot. — Nu mai sunt o simplă nevastă, îi spusese Ghazal surâzând. Eu duc grija ta, a băiatului, a biroului de avocatură... Doar pe ea nu se numărase. Grija pentru ea părea ultima, nemărturisită. Într-o după-amiază, când taică-său îl găsise mâncând singur, în sufrageria gătită cu față de masă și șervețele, îl apostrofase cu amărăciune: — Băiete, numai tu știi ce ar trebui să aștepți de la o nevastă! Dar Omar nu știa, nu știuse, n-avusese timp să priceapă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de ani și spuneau despre ea că e lacrima prințesei Banou, ascunsă în stâncă: îi rămase în cap că femeile storc plâns și din piatră. Bocetul maică-sii îi amorțea gândul, dar nu putea să îl creadă definitiv. Ea și taică-său aveau jurământ să treacă împreună pe podul Kimvat, așa că și plânsul era numai o supărare. Mama lui muri în scurt timp, de tristețea schimbării neașteptate. Moartea ei îl făcu bărbat și apoi îl îmbătrâni peste noapte. Deși nu avea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
dat în alb sentința de-a merge la închisoare. Cum avea să aducă un leș țeapăn din nord să-l îngroape după legi interzise? Se opri în cabina primului telefon care îi ieșise în cale și-ncercă să vorbească cu taică-său. — Tatăl tău a plecat spre Yazd, îi răspunse o femeie din casă. Se gândi să rămână în primul oraș și în zori să se- ntoarcă la regiment. Nu tocmise nimic în deșert, ar fi trebuit să plătească, să-și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]