6,687 matches
-
acostă la capătul grădinii sale. în spatele lui, rămas în cabina navei de agrement, Gaskell încetă să mai strige. Preotul care îi salvase viața îi ignorase cererile răgușite de ajutor suplimentar, iar Sally stătea în picioare lângă ambarcațiune, cu apa până în talie. Ei bine, putea sta acolo mult și bine. Gaskell se întoarse în cabină, se întoarse în așa fel încât să poată încuia ușa cabinei cu mâinile legate și apoi se uită în jur după ceva cu care să taie eșarfa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
mișca, parcă nimic nu se întâmplase. Se ridică, privi în jur spre camera străină, privi pe fereastră, strada, strada străină. Trase hainele risipite pe covor, se îmbrăcă. Gazda dormea. Goală, perfectă, somn perfect. O văzu acum, cu adevărat. Torsul amplu, talie îngustă, pulpe viguroase, talpa netedă, glezna subțire. Chipul prelung și palid, buzele strâmbate într-un zâmbet rău. Părul scurt, roșu, de recrut, brațele prea lungi, albe. Nu se mișca, nu auzea nimic. Făcu un prim pas. Cadavrul rămăsese la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mâncare italienească, eu pot oricând să-mi iau chinezească. Zonele astea sunt cea mai mișto invenție din lume, nu crezi? Ne îndreptăm spre restaurante. Amy e atât de slabă, încât o invidiez. Nu e uscățivă sau așa ceva, dar are o talie perfectă, picioare lungi și brațe subțiri. Seamănă cu o prietenă de-a mea, Kerry, care mă sună mereu să ieșim să mâncăm. Kerry mă târăște mereu la restaurante, deși nu mănâncă decât vreo două ciuperci cu usturoi. Eu, pe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
pot abține să zâmbesc. Păi, recunosc că nu e cea mai romantică întâlnire la care am fost vreodată, dar... Râdem amândoi. Apoi ne oprim amândoi din râs în același timp. Pe când capetele noastre se apropie, Mike își strecoară brațul în jurul taliei mele și buzele noastre se ating. Și, dintr-un motiv ciudat, din nou mă simt ca acasă. De parcă aș fi fost cu Mike toată viața. Capitolul 21tc " Capitolul 21" Desigur că nu m-am culcat cu el! Bine, am dormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
bar. Luke ridică privirea spre mine surprins, și eu îi ofer cel mai seducător zâmbet de care sunt în stare. Hai să rămânem aici și să comandăm de la room service și... fac câțiva pași spre el, desfăcându‑mi nodul din talie... și să ne lăsăm în voia nopții. Luke se uită la mine, cu mâinile la cămașa albastră, încheiată pe jumătate. Dă‑ți‑o jos, zic cu un glas aspru. Ce rost are să ne îmbrăcăm dacă tot ce vrem să facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Eram Gwyneth Paltrow. Eram cineva strălucitor, care poate semna oricând în treacăt o chitanță de credit pentru mii de dolari în timp ce zâmbește și râde cu vânzătoarea, de parcă n‑ar fi cumpărat nimic. Mii de dolari. Deși, pentru un designer de talia Verei Wang, prețul e destul de ... Ei, e chiar foarte... O, Doamne, simt că‑mi vine rău. Nici nu vreau să mă gândesc cât a costat. Nu vreau să mă gândesc la toate acele zerouri. Ideea e că o s‑o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
îndură câte o bătaie când și când. Își spune să aibă răbdare, să-și perfecționeze talentele. E conștiență de schimbările trupului ei. Conștientă că acesta înflorește. Vede în oglindă că ochii îi devin mai strălucitori, că i se pârguiește silueta. Talia i se micșorează, în timp ce sânii îi înmuguresc. E convinsă că șansa ei e aproape. Noaptea, visează că lumina reflectoarelor o urmărește pe ea, doar pe ea. Îmi urmez bunicul și ne îndreptăm spre casă. Nu renunț la actorie. Nu mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Mao, cu piciorul din spate bandajat, stă ca un soldat rănit. Peretele e murdar. După o tăcere stânjenitoare, Mao își întinde brațele și o trage pe Jiang Ching spre el. Fără să vorbească, își plimbă mâinile de pe umerii ei pe talie. Și apoi mai jos. Ea devine rigidă. Din membre i se scurge toată căldura. Tăcută, stă în brațele lui. El o dezbracă și se așază peste ea. Apoi se împinge înăuntrul ei. Ea e nemișcată. El încearcă să se concentreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Nanonei, încheind impecabil mesajul său floricol de admirație cu ultima dintre culorile Rusiei. O adevărată ploaie de flori se abătu asupra lor și, în ovațiile spectatorilor, generalul o conduse spre chicineta din culise, cabina primadonei, susținându-i ba mâna, ba talia, ba mângâindu-i fesa fierbinte, ușor umedă. Se hotărâse deja să-și petreacă noaptea cu primadona și nu vedea nici un impediment. În război, mica pierzanie dă savoare victoriei, își spunea. Și apoi bucățica, desăvârșit înzestrată de la natură, îl făcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
retras pe sofaua din colț, catalogă pe loc drept o monstruozitate. Personajul, cu părul alb tuns și ciufulit à la Titus, își făcu intrarea ca pe o scenă. Părea extrem de mândru de bastonul și de hainele lui originale. Strânse pe talie, dar exagerat de umflate în dreptul umerilor și chiar al șoldurilor. Semăna cu un balon sugrumat la mijloc care, dintr-o clipă într-alta, s-ar fi putut ridica în aer ca să plesnească, mai devreme sau mai târziu, cu un zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ar trebui să fie... Mda!... Voi lua în considerare și negușorul de pe gât... Foarte șic!... Acum aș vrea să vă văd flancurile. Ridicați-vă mâinile, vă rog! Nu chiar de tot! Acum e bine. Și el îi cercetă atent linia taliei, apoi, fără nici o introducere, își trecu apăsat palmele de sus în jos, de la subsuori până pe șolduri. ― A! țipă din nou Toinette. ― Oh, Doamne! Să nu-mi spuneți, contesă, că iar am reușit să vă sperii! Ha, ha!... Dar, zău așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ele, din Orientul Mijlociu până la Viena și Sankt Petersburg, ctitor al mai multor biserici armenești. Acum stătea față în față cu singurul om din această parte a lumii care avusese curajul, abilitatea și înțelepciunea de a dejuca planurile unui împărat de talia lui Napoleon. Cu o discreție desăvârșită. Lui i se potrivea într-adevăr zicala „tace și le face”. Dante Negro își admira victima. În această stare de spirit, călărea într-o seară spre locuința prințului. Umbra munților coborâse mult când, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu nasuri ca ciocurile păsărilor, oameni cu gâturi de lebădă, cu ochi de vacă, cu teroarea din inima păsărilor sau cu iubirea delfinilor pentru ocean. Oameni cu lacrimi din apă de mare, cu pielea de culoarea scoarței de copac, cu talii ca tulpinile și cu echilibrul florilor, cu urechi ca frunzele pufoase și guri moi precum. — Chiar să faceți liniște, spuse Sampath somnoros. Mă enervați cu săritul vostru. Numai că, strâmbându-se și țipând, ele săreau prin copac și acopereau pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
tine, a adăugat ea trăgând cu un deget de betelia pantalonilor, astfel încât să lase să se întrevadă partea de sus a chiloțeilor cei noi. James a scos un geamăt grav și s-a repezit către Julia. A prins-o de talie și a tras-o către el. — Nu mai am răbdare până la desert. Vreau să te am pe post de aperitiv. Și chiar acolo, pe masa din bucătărie, James a făcut exact asta. Bărbați și femei. Femei și bărbați. N-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
lanul de porumb. Părul strălucitor reflecta ultimele vestigii ale luminii portocalii a soarelui. Denzel Washington, care arăta deosebit de puternic, în tricoul alb, cu mâneci scurte și perechea de jeanși decolorați, tocmai o prinsese din urmă și-și înlănțuise brațele în jurul taliei subțiri a lui Susan. În ochi i se citea dorință, apoi bărbatul a gemut „Doamne, te vre -“ însă ultimul cuvânt a fost înecat de chirlăiala sonoră care a izbucnit de undeva, din dreapta. —Mamiiiiiiii! Mi-e sete! Tresărind, Susan a deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
că nu mai avea la dispoziție decât trei ore de calm relativ înainte ca inevitabila furtună să-i lovească. —Buni! Milly a alergat în lungul holului și s-a aruncat în brațele întinse ale lui Jenny, înfășurându-și piciorușele în jurul taliei femeii. —Draga mea! Jenny a îmbrățișat-o strâns, după care a ridicat-o ușor, făcând un pas înapoi ca s-o privească din cap până-n picioare. — Ce mare ai crescut! — Da, a răspuns Milly plină de mândrie. Și uite! a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
prins la spate, într-o coadă de cal care-i punea în evidență pomeții înalți și chipul cu trăsături de spiriduș. Partea de sus a trupului Sofiei era destul de suplă. Femeia avea niște sâni micuți și brațe subțiri. Numai că talia bine conturată era și mai accentuată de șoldurile care nu puteau fi altfel descrise decât ca fiind acelea ale unei femei care născuse. Sofia era mică de stătură - avea în jur de un metru și șaizeci și cinci de centimetri - așa că, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și eu lângă tine. * ** Cam zece minute mai târziu, înaintând cu forță prin apă, Susan simțea cum i se detensionează mușchii. Înotul o relaxa și era talentată. Avea ceea ce mama ei numise întotdeauna „corp de înotătoare“, adică umeri lați, o talie subțire și picioare lungi și zvelte. Toată viața, Susan purtase un război neîntrerupt cu părul ei roșcat și cârlionțat. În zilele în care ieșea câștigătoare, coama ei arăta ca o coroană glorioasă de bucle prelungi, fiecare impecabil răsucită. În zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a zis Susan zâmbind. Minunat! — Ce ciudată ești, a constatat Nick cu căldură, după ce chelnerița s-a mutat la o altă masă. Ești cea mai politicoasă persoană pe care o cunosc. Susan a zâmbit, mimând o plecăciune scurtă, pornită din talie. Mama întotdeauna zicea că nu te costă nimic să ai bune maniere. A fost unul dintre puținele lucruri... probabil singurul... pe care l-am învățat de la ea. Îți e dor de ea? a întrebat-o Nick studiindu-i atent chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
treacă mult timp până când mingea să revină în terenul ei. Dacă avea să mai revină vreodată. La mulți ani mie însămitc "La mulți ani mie însămi" —Te simți bine? Julia a venit tiptil în spatele Fionei și-a strâns-o de talie. —Doamne, mă întrebi dacă mă simt bine? a exclamat Fiona ridicând în sus paharul cu șampanie roz. Băutură pe gratis, o muzică extraordinară și locația asta imposibil de șic..., a continuat ea cu un gest larg, indicând sala de bal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
această sumă. —Bărbații voștri au făcut cunoștință între ei? a întrebat Julia întorcând capul și privind peste umerii Fionei și ai lui Susan. A, văd că James vorbește cu Alison și Luca. Haideți să mergem și noi. Punând mâna pe taliile prietenelor, Julia le-a ghidat în partea cealaltă a sălii, acolo unde James își întreținea oaspeții spunându-le un banc. — Și, când au intrat în dormitor, omul a văzut că peste tot nu erau decât jucării de pluș. Rafturi întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
fie observată. —Vai, Doamne! Scuze! Julia călcase pe piciorul cuiva. —Nu-ți face probleme. O femeie frumoasă e mereu binevenită ca să mă calce oricând în picioare. Bărbatul avea cel puțin un metru nouăzeci înălțime, era lat în umeri, avea o talie musculoasă și picioare lungi. Părul era tuns scurt. Chipul lui avea ceva familiar, dar Julia nu-și dădea seama unde-l mai văzuse. Însă memoria i-a fost ajutată puțin de faptul că tipul era afro-caraibian. —Tu ești fratele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mort de foame, nu? Nu mai ai nimic în stomac. Ei, o să luăm niște chipsuri pe drum. Băiatul se ridicase în picioare și trăgea pantalonii pe el. După aceea, Jake s-a întors și-a luat-o pe Fiona pe după talie, îmbrățișând-o stângaci, dar cu forță. — Îmi pare rău că ți-am făcut atâtea probleme. Fiona a râs și l-a strâns și ea în brațe. Nu-i nimic. Hai să uităm ce-a fost și s-o luăm de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de James și și-a aranjat rochia. — Vrei să mergem la mine în cameră pentru un pahar înainte de culcare? James a clătinat din cap și i-a făcut semn barmanului să-i pregătească nota. Apoi și-a pus mâna pe talia Juliei și-a ajutat-o să coboare de pe scaun. Putem să mai discutăm despre proba aia. — Sigur că da. De fapt, de ce să n-o dau direct? l-a întrebat Julia zâmbind, pentru ca apoi să-i ducă unul din degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
altă parte, Rafael e să-l pui la rană. El dintotdeauna s-a priceput să asculte necazurile altora în timp ce povestește despre ale lui, deși nu-i nici el în firea lui. Păi, nu se pune el cu un profesionist de talia lui Mărgărit, prietene, păi, bineînțeles că trebuie să mâncăm, da’ după câte văd, mai cu seamă băutura - asta-i baza. Mărgărit încuviință râzând - nu se poate operație fără anestezie; ți se lasă durerea la inimă când tai în carne vie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]