2,472 matches
-
pentru tine, Mary ? Asta aș vrea să știu. Apoi Drew s-a lăsat iar îmbrățișat de undele râului, îndreptându-și picioarele către cascada micuță din josul apei. Râul l-a purtat ușor și, la primul bolovan, l-a ghidat cu tandrețe și în deplină siguranță dincolo de pericol. În câteva minute, toți somonii au dispărut împreună cu Drew. Un singur puiet mai rămăsese pe mal, chinuindu-se cu aerul toxic. Mary s-a aplecat, a luat somonul cel micuț în palmă și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
meu. Femeia l-a mai fixat pe Danny câteva clipe, apoi a oftat. L-a ridicat pe Andy în picioare, i-a dat părul blond din ochi și i-a șters sucul de zmeură din jurul gurii. I-a zâmbit cu tandrețe, iar Danny a văzut clar că femeia fusese cândva mai mult decât frumoasă. Băieții îi ciuguliseră din palme. Ce-o să mai mâncăm la desert ? a întrebat ea. Andy a râs, iar ea i-a răvășit părul de creștet. Ochii femeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
toate lumea, cu excepția lui Allah, te dezamăgea. Când tatăl lui și-a revenit, Ahmad și-a plecat capul în fața vrerii lui Dumnezeu. Niciodată n-au mai vorbit despre ceea ce se întâmplase. Dincolo de atrocitate, cei doi au găsit un soi de tandrețe, liniștea uluită a bărbaților care-au mers prea departe. Bătăile au încetat, la fel și starea de rebeliune a lui Ahmad. Când tatăl lui a fost externat, el și Ahmad au ieșit din spital cu brațele înlănțuite atât de strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
toată lumea. N-avem nimic concret, altfel ne-am fi mișcat deja. Jina, nu e decât o presupunere bazată pe fler. Vreau să vă întoarceți acasă. Tu și Danny. Te rog, veniți acasă. De emoție, Jinei i s-a strâns stomacul. Tandrețea lui Mike se revărsa prin telefon, pe când, atunci când erau față în față, sentimentul era știrbit de căscatul pe care bărbatul nu putea să și-l reprime, din cauza privirii furate către ecranul televizorului sau de mirosul lui după o zi petrecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
placidității te plictisesc cu cîrtitul la adresa universului care, În cazul cu pricina, Începe cu tine, te omoară cu jeluirile, cu revolta lor mocnită Împotriva imperfecțiunilor de tot felul. Puține, prea puține izbutesc să facă din carențele Înfățișării lor pretext de tandrețe. Reușesc cele a căror feminitate profundă dă pe dinafară sau cele al căror intelect produce spectacol pînă la harul artistic. Nourul translucid al talentului lor aco peră restul. În anturajul meu, se arată Însă auroral și altfel de prezențe. Resimt
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nu va conta mai mult În viață ca primii ani. De aceea, e necesar ca În calitate de educatori și părinți, să oferim copilului toată dragostea, atenția și priceperea noastră pentru a se dezvolta În mod echilibrat și fericit. Asigurându-i copilului tandrețe, răbdare, entuziasm și echilibru În toate, vom putea spera la rezultate mulțumitoare. Urmărirea Îndeaproape a evoluției copilului În toate domeniile dezvoltării sale - fizică, psihică sau socială - permite să se intervină În mod eficient și la timp pentru a se rezolva
Caleidoscop by Viorica Pantazi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93348]
-
impietate față de ideea de mamă. Nu așa trebuie pusă problema. Un mare scriitor poate pătrunde oricând în viscerele unui personaj, fără să săvârșească un sacrilegiu. În celebrul său roman Muntele vrăjit, Thomas Mann îl înfățișează pe Hans Castorp studiind cu tandrețe radiografia iubitei lui, doamna Chauchat, iar această demitizare (de fapt, nouă și originală mitizare) nu îl oripilează pe cititor. Adrian Georgescu nu reușește însă să treacă un examen atât de greu. Cititorul are momente când înclină să-i dea nota
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mentală. În And Björk..., visele din copilărie sunt centura de siguranță a maturității. Inițierea în fericire e cursa cu obstacole pe care fiecare participant la terapia pe creier deschis o parcurge cum se pricepe mai bine. Momentele de tăcere, de tandrețe și de tristețe se topesc în timpul concentrat al împlinirii. Björk cântă. Ședința de psihoterapie continuă mult după ce spectacolul s-a terminat. Aici, în România, unde prea puțini nefericiți se întâlnesc ca să se asculte. De frică, de rușine, de... Voi ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
noștri, Îți faci datoria. Ești unul dintre ai noștri acum, dragă prietene, unul dintre ai noștri. A aruncat țigara abia Începută, l-a apucat pe Adam cu amândouă mâinile de umeri și l-a strâns ușurel. Arăta În același timp tandrețe, fervoare și Încredere, iar Adam și-a spus: Da, sunt cu adevărat prietenul lui, Însemn ceva pentru el. și-a Înclinat capul În semn de Încuviințare, prietenia arătată de Din Îl liniștise oarecum. Din Îi dăduse o mână de ajutor
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să-l toc mărunt, tata nu era bun de obiect docil al urii. Din perspectiva ochilor lui albaștri-deschis, eu trebuie să fi părut străin, ca răsărit dintr-un ou de cuc. Sora mea cea mică se agăța de el cu tandrețe, atenuând poate un pic duritatea fratelui. Și mama? Adeseori, ea ședea la pian fără să cânte. Era obosită de prăvălia cu o ofertă tot mai redusă de mărfuri. Sau suferea, la fel ca tatăl și sora, din cauza scurtei șederi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
-l înjunghii cu pumnalul meu de Hitlerjugend și pe care-l înjunghiasem în gând în repetate rânduri, el, cel pe care, mai târziu, cineva îl imita preschimbând sentimentele în supe, el, tatăl meu, de care nu mă apropiasem niciodată cu tandrețe, prea des doar certându-ne, el, acest ins lipsit de griji care iubea viața, bărbatul acesta lesne de sedus, străduindu-se întotdeauna să aibă ținută și, cum spunea el, „un scris hotărât și frumos“, care mă iubea după măsura lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
jumătate de zi, dar mama a învins. Sfâșietoare despărțire! Atelierul aproape terminat, cu oberliht mi se părea înspăimântător de gol. Patul era prea lat acum. Accentul ei suav, căruia-i simțeam lipsa. Degetele ei scurte, puternice. Lipsit, brusc, de orice tandrețe, în urma ei rămânea un biet câine scheunând, ale cărui scâncete încerc acum să le silabisesc; dar încercarea mea de a desluși gândurile celui părăsit se dovedește zadarnică. Până acum părăsise și el fete și femei, atunci când apărea foarte repede plictiseala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
orice sunet. Nu era un capriciu, era o stare de fapt. Ea însăși nu avea nici o sonoritate. Tot ce-i spuneai o lăsa rece și răspundea abia sau deloc. Primea fără nici un fel de comentariu îngrijirile Elenei, iar ca răspuns tandreței lui Hallipa avea gesturi 87 mecanice, fără de elan. El o trata ca pe un copil alintat, ... o boală rea, cu o satisfacție recunoscătoare pentru faza asta prielnică, care îi îngăduia să rostească, după voia lui, afacerile așa de importante ale
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
al prelungirii spre tine... Ce-ai vrea să fac, atunci când m-aș putea înfometa cu oasele timpului, totul rămâne în seninătatea supusă mereu plăcerii de-a iubi cu sfințenie în miezul lor ancestral ca apoi râsul să mă purifice în tandrețea unui adevăr ce-mi înlocuiește existența. Dacă nu disper înseamnă că nu exist în glumele cu mine însămi. Deodată îmi dau seama și-mi arunc privirile în trupul sidefat al întunericului unde totul se percepe altfel indiferent dacă-ți simt
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Bluză opacă, de dantelă măruntă, guler victorian și camee. Coc romantic până la clișeu. Pomeți înalți. Ochi afundați în orbite, dar prelungi, jumătăți de pară, galbeni, ca de pisică, ireali. Degete interminabile, ca niște lujeri fixați în încheieturi nervoase. Avea o tandrețe grăbită, parcă temătoare, un pic nefeminină... Era foarte slabă. Fantomatic de slabă. Și cred că fusese frumoasă... Scria mult. Nu am văzut-o mâncând niciodată. Făcea un ceai memorabil. Nu știu din ce trăia... nu ne puneam asemenea întrebări, pe
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
o brusca, de a experimenta cu ea un rol de măgar autentic, de care i s-ar fi făcut, probabil, silă, imediat ce ea ar fi închis ușa. Conș tiința faptului că ea, părerea de rău, ar fi recimentat o anume tandrețe între ei, probabil nerezolvată, în urma căreia Ada ar fi candidat însă din nou la statutul de „ea“. Fostă „a lui“. Gândul în sine i se păru obositor. Îi oferi ei fotoliul-sicriu și acceptă fără să se enerveze un refuz previzibil
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
dintr-o simplă curiozitate... și nicidecum să-ți zădărnicesc planul pe care-l văd deja conturat definitiv. O, da! E un pic mai înalt ca tine, puțin mai bine legat, ceva mai bine dotat, cu multă pasiune și de o tandrețe care amintește de amorezii medievali! O noapte cu el valorează cât un an de nopți cu tine... Bine, dar astea toate nu țin de foame, Iosefina! Și nici de sete, după câte s-ar părea! Ce știi tu, Paraschive! Astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
un timp de aceste minuni ca mai apoi, împreună, să așeze cu grijă, pe aceleași tufe, aceste mici bastonașe muiate în foc magic, a căror pace fusese tulburată pentru câteva clipe. Voica găsi în gestul lui Vișinel un semn de tandrețe, de afecțiune care ține să întrețină acel foc ce mistuie inimile unor tineri. Apoi se despărțiră, plecând fiecare spre cortul lui. În noaptea aceea, cerul viselor lor fu luminat de mirificele felinare fluorescente. * Într-un târziu, bulibașa se duse în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de ori, fața plină de soare a chipului ce apăruse. În oglinda tipsiei se profilase chipul unei fete. Stătu câteva clipe pentru a se dumiri. Era ea, Voica, ea era, fără nici o îndoială. Chipul persista pe fundalul tingirii sale cu tandrețe, având strălucirea unei ființe venită din lumea poveștilor. Vișinel nu se putu abține și-și strigă bucuria cu glas tare: - Mamă, mamă, vino repede, vino! Rafira ieși alarmată din cort, crezând că băiatul se accidentase, că pățise ceva de vreme ce o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
venit pe lume doar la câteva minute diferență unul față de celălalt. Și Ina îl creionă mental pe băiatul care cu câteva clipe în urmă se aflase atât de aproape de ea. Se simțise rănită că acesta îi respinse gestul ei de tandrețe. Când voise să-l alinte pe creștet, în clipa aceea Vișinel se retrăsese sub aripa Rafirei, de parcă ea ar fi vrut să-l lovească. Rafira privise scena ca pe una neavenită, dar nu reacționase în nici un fel. Ina continuă: - Rafira
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
aleasa inimii sale. - Noi suntem ai tăi, băiatul meu drag, ai să vezi că și judecătorul va spune acest lucru. - Poate să spună ce-o vrea, eu nu mă despart de șatră! Și, ori de câte ori se elibera din scenele pline de tandrețe ale Inei, alerga cu gândul la ocrotitoarele brațe ale Rafirei pe care le simțea mai calde, mai lipite de inima și sufletul său. Ina continua să o implore pe Rafira să-i îngăduie lui Vișinel să stea din când în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
să aurești iubirea trupurilor, proclami de unul singur împărăția dragostei sufletești! V. caută cu totdinadinsul să scape de moartea incertă. Ea vine din afară. N-a întîlnit-o prin jocurile vieții lui. Iubirea care îl sufocă cu o nemărginită și tăcută tandrețe e o construcție împotriva morții. Ca și nevoia de Dumnezeu, nevoia de iubire dă un sens prin subordonare. Iubitul e sclavul ființei diafane pe care numai mintea lui o vede și nu o dată, tot înălțînd-o și dăruindu-i-se, sclavia
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
premeditate. Am devenit strigoiul ei. Așa că dorind să redevin eu, capăt instantaneu o dorință nemăsurată de a o ucide și imaginez scenarii care de care mai violente. Faptele devin aproape reale și, de fiecare dată, cruzimea mea se infectează de tandrețe. Împlîntarea pumnalului se cere dublată de o mîngîiere. Trebuia s-o fi făcut atunci cînd, în voluptatea extazului, stiletul ar fi pătruns două suflete dintr-o singură mișcare. Așa, supraviețuirea mea lîngă cadavrul ei nu m-ar întoarce decît la
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
străpunge bezna zorilor nu o vede. Îți pare că e însăși noaptea. Te uiți la altceva ca atras: o femeie plină de somn greblează nisipul și frigul inocent se interpune între simțirea ta și suferința logodnei cu marea. Infidelitate peste tandrețea visurilor tale; marea iritată, hipnotică; o linie între privirea ta și femeia ce pleacă să se spele, să meargă la biserică. Ești convins că ai trăit momentul adevărului și îndoiala mîngîie doar realitatea pierderii lui. Puteai atinge fiecare fibră a
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
este real decît durerea și suferința. Oricare, cu sau fără cauze. Și generos cum ești cauți acum un bolnav ca tine. Să te apropii de el și să-l înnobilezi cu rana ta zemuindă lipindu-i-o de suflet cu tandrețea unei mîngîieri. Dar, dăruind suferința, te-ai goli. Te-ai descărca. Și dacă durerea sar putea împărtăși ce-ar mai rămîne cu adevărat din tine în afară de pustiu? Știi că nu-ți poți împărtăși chinul fără să dispari. Nu-ți mai
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]