2,970 matches
-
ființă; o formulă mai precis / de aurum potabile sonor, în stare / să dea realitate unui vis:/ un exorcism capabil să-mi aducă în brațe vaporoasa ta nălucă.// Cuvintele - ce sunt și cui slujesc:/ urechii surde, ochilor sau minții?// Cumplit și tandru, magic lămurit / se târâie sub bolta suferindă / destinul meu - acest poem înmărmurit / de haruri, incapabil să surprindă / prezența Ta imaginară din oglindă” - Poemul exorcist, text final al celor trei volume din ediția Opere, publicate cu un an înainte de eliberarea definitivă
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
să cultive serenitatea. Resemnarea, întâlnită frecvent și în corespondență, e negreșit sinceră. Incontestabil, L. știe să stoarcă din anecdotă promisele semnificații cu ecou psihologic-etic, cărora le dă utilizare unde nu te aștepți; pigmentându-și expunerea cu amănunte tăioase, picante sau tandre, anecdota devine o dată surâs, altă dată caricatură. Tehnica plastică a colajului atinge în savurosul capitol despre N. Iorga (de fapt un tur de orizont despre ambianța universitară antebelică) o netă virtuozitate. Ca vorbitor, Iorga impresionează, fără îndoială, la catedră el
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
dicționare și gramatici ale limbii române), G. continuă să scrie versuri. Poet al discreției sufletești, sobru și elegant în expresie, autorul se află într-o continuă căutare a purității și a liniștii spirituale. În Alb pelerin, „poetul timid al lirei tandre” cântă în manieră vag simbolistă trecerea domoală a vieții. Cel de-al doilea volum, Efebul din lumină (1979), cuprinde o lirică meditativă, elegiacă, organizată după un principiu muzical, poetul încercând să devină un fel de glas firesc „precum pământul / care
GOGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287304_a_288633]
-
un pian”, crengile unei sălcii aplecate peste râu „atârnă ca niște sfori lungi”, sturionii sunt „fluierele mute prin care cântă marea”, într-o anume seară „stelele sunt ca înflorite” și „șuvițe de nori, hașurate secret de lună, le dau ceva tandru”. În unele poeme se regăsesc inflexiuni din Saint-John Perse. Versurilor citabile în acest sens, ample, torențiale, le răspund „micropoemele” din ciclul astfel intitulat și „miniaturile” din Zodiac (1991). Concentrarea, cu efecte adesea ermetice, a acestor poezii de o strofă-două ar
RAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289147_a_290476]
-
la Paris); ele alternează acum cu sonde memorialistice în viața familiei, a prietenilor din studenție, a lumii literare interbelice. Jurnalul restituie, tot selectiv, însemnări de exil, ale anilor ’80, până în imediata actualitate postdecembristă. Cu un condei incisiv, dar și ironic, tandru sau chiar nostalgic pentru rarele momente de grație ale unei existențe eminamente angajate, mereu somată de opțiuni grave, sunt decupate crochiuri în spectacolul uman al exilului românesc sau al contactelor clandestine ori oficiale, loiale ori ipocrite, cu emisari ai lumii
LOVINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287853_a_289182]
-
Soviany, La bâlci, cu femeia în roz, CNT, 1998, 15; Iulian Boldea, Patologia mistificării, VTRA, 1998, 9; Doina Curticăpeanu, Suprafața lui Moebius, F, 1999, 11-12; Adina Dinițoiu, Trei poeți „optzeciști”, OC, 2000, 8; Mircea A. Diaconu, Traian Ștef: o melodie tandră, CL, 2000, 5; Iulia Popovici, Ithaca, RL, 2000, 33; Gheorghe Grigurcu, Ulise ca prototip, RL, 2000, 39; Cistelecan, Top ten, 102-104; Grigurcu, Poezie, II, 453-461; Ștefan Borbély, Traian Ștef: un jurnal personal indirect, „22”, 2001, 1; Florin Paraschiv, Despre regăsirea
STEF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289897_a_291226]
-
acat, postfața trad., Nădlac, 2000; Pavel Vilikovský, Calul la etaj, orbul în Vráble, Nădlac, 2000 (în colaborare cu Florin Bănescu); Ivan Strpka, Rovinsko, sud-vestul. Moartea mamei, Nădlac, 2000; Bohumil Hrabal, Ore de dans pentru vârstnici și avansați, Nădlac, 2000, Barbarul tandru, Nădlac, 2000 (în colaborare cu Florin Bănescu), Prea zgomotoasa singurătate, Nădlac, 2000 (în colaborare cu Florin Bănescu), Acest oraș este în grija comună a locuitorilor săi, Nădlac, 2001 (în colaborare cu Florin Bănescu), Mașinuța, Nădlac, 2002 (în colaborare cu Florin
STEAUA NOASTRA – OUR STAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289895_a_291224]
-
provinciei patriarhale interbelice, poetul se apropie mai curând, prin prozaismul intenționat, de Ioanichie Olteanu. Acest spațiu sacralizat al amintirii este populat de o galerie de figuri burlești, portretizate prin îngroșarea trăsăturilor distinctive, prin bizareria lor comportamental-maniacală. În fond, e o tandră recuperare lirică a trecutului proiectat fabulos, la care concură deopotrivă umorul și fantezia, anecdoticul și ludicul, tragicul și grotescul, macabrul și ironia distanțatoare. Banalul cotidian, omenesc-firescul iau o turnură carnavalescă, explicit epică prin derularea meseriilor și profesiilor sub semnul baladescului
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
sau, în alt registru, de Șbilț din Patima roșie de Mihail Sorbul. „Om fără căpătâi”, el rămâne, în pofida amoralismului scandalos, o „secătură” simpatică, viziunea dramaturgului - cu unele accente malițioase și acide - fiind definită de trăsături relevate judicios de comentatori: lirism tandru, ironie îngăduitoare, natură luminoasă și solară, idealism moral. Un succes durabil a înregistrat Micul infern, comedie amăruie „de salon” despre vicisitudinile vieții conjugale, „o piesă de consum curent, o piesă care poartă pecetea pe vremuri vestitei «école de Paris»”, care
STEFANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]
-
Nu dați atenție comportamentului lui deranjant! Repetați-i că nu doriți să fiți Întrerupt. Dacă vă pune Întrebări, spuneți-i că-i veți răspunde după ce terminați activitatea. Arătați-vă bucuria pentru un comportament dezirabil printr-o Îmbrățișare sau un gest tandru! Găsiți consecințe negative dacă nu respectă regulile! Păstrați-vă calmul În fața acceselor lui de furie; priviți pentru moment În altă parte! Găsiți puncte tari/calități ale copilului pe care să i le faceți cunoscute! Gândiți reguli care trebuie respectate de
INTEGRAREA ŞCOLARĂ A COPILULUI CU HIPERACTIVITATE ŞI DEFICIT DE ATENȚIE (ADHD). In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Gabriela RAUS, Corina-Roxana BÂRLĂDEANU,Maricica MANOLE () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2168]
-
trecut. Cea dintâi carte a sa, Elegie pentru ultimul crâng, este însă precedată de un ciclu selectat în antologia Eu port această ființă (1972), destinată debutanților. Poemele de început atestă o sensibilitate elegiacă, dezvoltată poetic fie ca discretă confesiune (când tandru amuzată, când disimulat sentimentală), fie ca înscenare caricaturală, exuberant carnavalescă sau bonom onirică. Poeta imaginează/transpune lumea în cheia diminutivului, în virtutea unei grațioase înclinații spre feeria plină de haz și spre stilizarea diafană. Atitudinea dominantă este aceea de solidaritate, până la
BOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285798_a_287127]
-
se verifică. Matilda are în interiorul ei „dușmani bizari [...] care îi chinuiau puternica ei forță vitală”, însă care sunt acești dușmani nici naratorul (victima) nu știe. Femeie instruită (este arhitectă), Matilda cade periodic sub puterea acestui rău incontrolabil și atunci femeia tandră și atrăgătoare devine de nerecunoscut: dă un spectacol lamentabil în fața familiei reunite cu ocazia unui botez, își lovește soțul și sparge, spumegând de furie, niște frumoase vitralii. „Știu - justifică ea în stilul eroilor dostoievskieni - eu am în mine și ceva
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
traume. A trecut, totuși, prin situații grele (eliminată din facultate, a muncit ca zidăriță pe un șantier), dar sufletul ei nu s-a înăsprit. Îndrăgostită de Petrini, îi mărturisește, cu o panică pe jumătate jucată: „Te iubesc! Aoleo...”, ca și când o tandră tragedie ar fi atins-o. Suzy își ascunde însă adevăratul statut conjugal (e căsătorită cu un inginer dipsoman, Pencea), și lipsa ei de curaj, explicabilă altfel, provoacă un deznodământ grav. Atacat în timpul unei excursii la munte de voinicul, bestialul dipsoman
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
mult sau altceva decât sora sa; cauzele le regăsim în neînțelegeri, în sentimentul de gelozie etc.; ura dintre frați și surori are la bază gelozia, rănirea amorului propriu, vanitatea; ideea de superioritate a fratelui asupra surorii sale poate declanșa sentimentul tandru de protecție, dar și revolta acesteia de a fi supusă; impresia că unul sau una sunt mai avantajați de părinți sau neglijați etc.; ura maternă; T. Ribot afirmă că „în societățile umane dragostea maternă este elementul universal, stabil, nodul vital
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
de dragoste de sine, care schimbă egoismul în simpatie și instinctul de proprietate în impulsiune afectivă (T. Ribot); la femei, tendințele ostile față de copii se pot manifesta în două direcții: manifestări pasagere de ostilitate, iritabilitate, injurii, care apar la mame tandre și afectuoase în perioada premenstruală; din punct de vedere psihologic, instinctul matern se poate perverti în vanitate, ambiție, idei greșite de educație morală sau igienă; ura maternă poate fi nediferențiată, în cazul copilului nedorit, al copilului adoptat sau vitreg, dar
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
în ultima analiză, o sensibilitate de homo classicus, atras de otium și pentru care climatul ideal este cel de viață familială tihnită, îmbelșugată, horațiană. Parodiind un asemenea mod existențial cu grație, poetul îl celebrează de fapt, la modul subtil, iar tandra manieră autoironică e o formă a duioșiei: „La gura sobei albe ți-ar fi plăcut să stai/ în casa de făină, în casa de mălai,/ și-n soba de gutuie, cu mâinile smerite,/ să șovăi să azvârli icoane necioplite”. Ca
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
se reduce la atât: ideile Galeriei sunt ele însele încarnate într-o bogată „galerie” caracterologică și expuse sub veșmintele unui discurs ceremonios în care se întâlnesc polifonia, rafinamentul stilistic, voluptatea evocării și a digresiunii în genere, enunțurile sapiențiale și poezia tandră a obiectelor - toate acestea propulsând romanul lui Ț. printre marile realizări postbelice ale genului. Mult mai jos se află Însoțitorul (1981), care, deși cuprinde numeroase scene de efect, resimte consecințele arborescenței epice și ale căutării ostentative a senzaționalului. De altfel
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
încă un prieten a plecat în exil/ o poartă mai puțin/ o iubire mai puțin /[...] / Astăzi s-a întors/ anotimpul în care ar fi trebuit/ iarăși să intrăm/ prin portalul de piatră și lumină/ blândă privirea ne-ar fi fost/ tandră mângâierea răcoroaselor coame/ astăzi toate orologiile orașului/ s-au prăbușit în infern” (Exiluri paralele). Celălalt tip cunoaște o dezvoltare centrifugă în spirală, adunând în jurul unui pivot semantic o cohortă de imagini: „Iată de ce/ Pentru că eu stau aici/ Pentru că stau aici
VACARESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290400_a_291729]
-
vrea să i-a alt telefon, deoarece oricând putea să îl sune mama sa care era plecată la muncă în Italia. Ajunsă la acesta, a fost servită cu o cafea . Pe tot parcursul șederii la S., acesta a fost foarte tandru cu ea, ca apoi să îi facă propuneri indecente. A. a refuzat avansurile lui, însă acesta a imobilizat-o și a obligat-o să întrețină relații sexuale cu el. După consumarea faptei minora a fost lăsată să plece acasă. De
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
ca o personalitate cu trăsături de caracter anal și comportamente tiranice exercitate de individ asupra lui însuși și asupra anturajului acestuia. Caracteristicile personalității de tip compulsiv sunt următoarele: indecizia și perfecționismul, atașamentul excesiv de muncă, aptitudinea limitată de a exprima emoțiile tandre și călduroase, exigență față de ceilalți pe care-i obligă să se supună la propria lor manieră de a gândi și de a acționa. G. Personalitatea pasiv-agresivă Caracteristic pentru acest tip de personalitate este comportamentul de rezistență indirectă, organizarea deliberată a
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
exemplu, în mod deosebit revelator: „Pe 21 ianuarie 1998, Duma «democratică» a Rusiei a ținut un moment de reculegere în memoria fondatorului Gulagului, în timp ce la oarecare distanță, în inima Moscovei istorice, cadavrul primului mare asasin al secolului, obiect al unei tandre refrigerări, se odihnește pe veci în mausoleul său. Cine ar spune astăzi că Germania s-a despărțit de demonii hitleriști când foștii responsabili SS, deghizați în «democrați», onorează memoria Führer-ului, al cărui monument situat în plin Berlin îi conservă pios
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
fluturi, flori, riduri), literare sau morale (Dizidenții apostați sau Manierismul neputinței, denunțând „falsul” autorilor de parabole din anii ’60-’70), portrete (Telefonul, Redactorul), pagini de sociologie a literaturii. Eseistica lui V. se distinge prin aceeași discreție elegantă, de un lirism tandru când e vorba de evocarea copilăriei (Sticla de lampă), sau de o ironie destinsă în textele despre moravurile mai vechi ori mai noi ale scriitorului român. Profunzimea reflecției e, prin urmare, cea dintâi remarcă ce trebuie făcută când vorbim de
VLAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
H. Hartman afirmă că principala dificultate a copilului cu autism constă în a reacționa corespunzător față de persoanele și obiectele din jur, respectiv de a‑și pune în concordanță dorințele cu situația de moment. De asemenea, la copiii autiști alternează comportamentele tandre cu cele agresive sau autoagresive, cu treceri bruște de la o stare la alta, de regulă neadecvate (de exemplu, când cineva din jurul său se accidentează sau este rănit, copilul autist reacționează prin râsete). Dată fiind imposibiliatea de a anticipa reacțiile și
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
familial de o patriarhalitate iluzorie. Sfera vieții individuale, integrată într-un parametru sau altul al socialului, mai vast sau mai restrâns, livrează materia constitutivă și pieselor următoare: Vara imposibilei iubiri (reprezentată în 1967 la Teatrul Național din Cluj), unde simțăminte tandre sunt zdrobite, în timpul războiului, de un ins fără suflet, bestial, Acești îngeri triști (pusă în scenă în 1969 la Teatrul de Stat din Târgu Mureș, distinsă cu Premiul Academiei), ale cărei personaje sunt tineri muncitori pe un șantier - o fată
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
prin comportament, Sanda ocupă în virtutea funcției actanțiale un loc central în ansamblul epic, fiind axul întregii construcții. Soție a inginerului Dinu Rareș, ea îl cultivă pe arhitectul Mircea Trestian și în același timp îl frecventează pe ușuraticul Titu Monta. La fel de tandră cu amândoi, nu se dăruie total nici unuia. Rece cu soțul său, un burghez mărginit, e, în compensație, mamă exemplară, iar infidelitatea ei nu merge până la adulter. Dintre personajele masculine, cel mai reliefat e Mircea Trestian, care se definește în opoziție
MOLDOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288229_a_289558]