5,159 matches
-
pe care l-am văzut vreodată. Dietrich oftă. — Danny, ești un boboc în poliție. N-ai avut când să vezi un caz ca ăsta. Poate doar în cărțile tale - în alb-negru. Gura și brațul lui Kathy Hudgens se suprapuneau pe tavanul - în culori. Danny se reținu să nu explodeze. — Ai dreptate, șefu’. Totuși e urât de tot. Am fost la morgă și... am asistat la examinarea cadavrului. AIa a fost și mai urât. Pe urmă m-am întors la Deffry și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
grupa de sânge 0-I, cu Rh pozitiv, cea mai comună grupă sanguină la rasa albă. Danny deschis ușa cabinei telefonice. Se auzeau frânturi de bebop și văzu că Healy Coleman se lăsase într-un genunchi, cu saxofonul ridicat spre tavan. — Și mușcăturile de pe bust? Layman spuse: — Nu cred că sunt de om. Rănile erau prea franjurate ca să putem face un mulaj. Mi-e imposibil să desprind niște urme de dinți viabile. Iar asistentul medicului care s-a ocupat de cadavru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și comandă cafea, ca să-și curețe alcoolul din sistem și să rămână treaz. Tema muzicală era una a baladelor, iar tapiseria în dungi ca de zebră, un tapet ieftin, al cărui impact era ameliorat de torțele cu flăcările înălțate până la tavan - alt risc de incendiu, iar un incendiu aici ar fi făcut scrum întreaga clădire, cu toate cluburile. Cafeaua era neagră și tare, retezând flăcările alcoolului. Ritmul era blând: perechile din separeuri se mângâiau, îndrăgostiții se țineau de mână și sorbeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Se auzi din nou claxonul. Loew deschise ușa și gesticulă spre șoferul taxiului de pe alee. Lesnick ieși din casă cu pași mărunți, inspirând cu nesaț aerul proaspăt al dimineții. Taxiul o luă din loc. Loew dădu drumul unui ventilator din tavan. Dudley Smith întrebă: — Cât mai are de trăit, Ellis? Mai apucă să primească invitația la sărbătorirea victoriei tale din ’52? Loew luă câteva teancuri de dosare de pe jos și le așeză pe masa din sufragerie. Repetă procesul până când construi două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
huliganii mexicani când le sfârtecau costumele zoot. Mânuitorii erau pricepuți: o tăietură scurtă, apoi alt gât de găină la rând. Puținele păsări care mai rămăseseră încercau să fugă sau să zboare. Panica le făcea să se izbească de pereți, de tavan, de băieții cu bețe letale. Buzz se gândi că în seara asta nu va comanda pui marsala la Derby, după care auzi o voce în spatele lui: — Două păsări dintr-o singură lovitură. Glumă ieftină, afacere rentabilă. Buzz se întoarse. Terry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Kaukenen îi ignoră remarca și le arătă o ușă prin care se ieșea din camera de zi. Mal o luă pe-acolo și ajunse într-o încăpere mică și pătrată, care părea un spațiu cald și locuibil: de la podea la tavan erau numai cărți, scaune în jurul unei mese de cafea bogat ornamentate și un birou masiv, dominat de o mașină de scris profesionistă. Se așeză pe scaunul cel mai îndepărtat de țipetele copiilor. Dudley se puse în fața lui. Eisler închise ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
secția de poliție Wilshire a LAPD ne-a declarat: „A fost o sinucidere prin spânzurare. Atâta tot. N-a rămas în urmă nici un bilețel, dar nu există nici semne de violență. Hartshorn a găsit o funie și o grindă în tavan, așa că s-a spânzurat. Dar e mare păcat că a fost găsit chiar de fiica lui”. Hartshorn, asociat al firmei Hartshorn, Welborn and Hayes, le lasă în urma sa pe fiica lui, Betsy, și pe soția lui, Margaret, în vârstă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
vadă pe unul din rafturile de jos: două canistre de benzină de câte opt litri. Le ridică. Erau aproape pline. Le duse la intrarea din față a casei, unde deschise ușa cu cheia lui de investigator special. Aprinse lumina din tavan. Toată camera de zi strălucea într-un alb orbitor. Pe pereți, pe mese, în lăzi, pe rafturi și în munții de hârtii de pe jos se aflau încercările de căpătuire politică ale lui Loew și ale găștii lui. Grafice și hărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
totuși, cineva venea zilnic acolo și menținea torțele aprinse. Dacă Anda ar fi fost acolo, ar fi lăsat un semn. Gândul Îl străbătu ca un fior. Un semn. Luă una din torțe și privi fiecare bucată de perete și de tavan. Nu descoperi nimic. Căută jos, pe pământ, urma vreunei Încălțări. Nimic. Puse torța la loc și se pregăti să iasă, aplecându-se spre deschizătură. Și atunci Își aminti exact felul În care ieșiseră atunci. El se așezase pe spate, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
oprise, iar rănitul Își dădu seama că acela e un doctor. Simțea din nou frigul, și asta fiindcă era cu pieptul gol, iar necunoscutul Își plimba degetele deasupra rănilor, clătinând din cap negativ. Într-una din zile, În locul zăpezii apăru tavanul unei Încăperi. Era tot alb, dar de un alb amestecat cu miros de lemn și de foc arzând. Era Într-o casă. Nu Într-o temniță, nici Într-un palat, ci Într-o casă care avea ceva din aerul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și tradiției ei familiale. Mini băgă atunci de seamă că nu s-a vorbit încă nimic de Doru și Lenora. Când se scoborâră, Elena, mișcând un resort, ridică obloanele camerei tainice. Apăru o sală de formă prelungă, neplafonată, comunicând cu tavanul hall-ului, pentru acustică. Era camera de muzică. Elena, deși nu era decât o diletantă, practica snobismul onorabil al muzicei. Era felul în care se transformase duetele liniștite ale bunicului ei, Eriste, acompaniat conștiincios de doamna Calliope. Instalate acum cu vinuri
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
încăierarea o supără, mai ales că, opriți la colț de stradă, erau o adevărată stridență în discreția zilei nebuloase, care, înfășurată în broboada de ceață, nu da drumul în sus vibrațiilor să se risipească, ci grămădea toată discordanța lor subt tavanul umed și scund al aburilor de toamnă. Neînțelegînd nimic și plictisită, Mini se scuză că are timpul prins și vroi să plece, dar Nory i se agăță de braț: - Mergi la Elena? zise Nory. - Nu! Nu! se apără Mini. Nu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
oștirilor: "Poporul acesta zice: "Na venit încă vremea pentru zidirea din nou a Casei Domnului!" 3. De aceea, Cuvîntul Domnului lea vorbit prin proorocul Hagai astfel: 4. "Dar pentru voi a venit oare vremea să locuiți în case căptușite cu tavan, cînd Casa aceasta este dărîmată?" 5. Așa vorbește acum Domnul oștirilor: "Uitați-vă cu băgare de seamă la căile voastre! 6. Semănați mult, și strîngeți puțin, mîncați, și tot nu vă săturați, beți, și tot nu vă potoliți setea, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85094_a_85881]
-
să-i stea în drum, fără însă a reuși să-l ferească în totalitate de ploaie. Lui Forrester îi scapă o înjurătură, gâfâind, și prin minte îi trece un singur gând: care va să zică, e tânără! Picăturile de ploaie se preling din tavan și-i cad în poală, lăsând pe mătasea roșie urme negricioase. Amrita își ridică fața în sus și scoate limba. Ploaia răpăie în continuare. Afară s-a întunecat și parcă i s-a făcut cam frig, deși nu e sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
casei părintești. Singurul fiu al unui avocat distins, Pandit Amar Nath, Razdan este moștenitorul unei averi de câteva sute de mii de rupii și viitorul posesor al acoperământului sub care se află, al curții și grădinilor, al camerelor răcoroase cu tavane înalte, al încăperilor servitorilor și al toaletei moderne, europene. Va moșteni, de asemenea, alte câteva case, un mănunchi de sate, o lustragerie la Lucknow și acțiuni la un concern de prelucrare a mătăsii. Când își închipuie viitorul, îl vede promițător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
adiere promițătoare de trandafiri și pătrunde într-o anticameră cu faianță roz, în nuanțe variate, cu un aer ciudat, viclean. La un capăt, este o intrare, mai mult o despărțitură decât o ușă. Un candelabru roz de sticlă atârnă din tavan. De cealaltă parte a ușii se aude susurul unei fântâni și un râs gingaș de femeie, dar lui Pran nu i se dă voie s-o ia în direcția aceea. Este împins pe alte câteva scări, care ajung într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mugal, stilul fondatorilor acestui mic regat. Pereții de marmură albă, rece, sunt întrerupți pe o parte de un rând de ferestre arcuite prin care adie un vânt ușor, făcând să pâlpâie flacăra unei lămpi de alamă, frumos ornamentată, suspendată în tavan. Lumina ei își joacă umbrele tremurătoare peste fețele celor cincizeci și mai bine de curteni adunați aici, strângându-și șalurile în jurul umerilor și tragând meditativ din narghilea. Servitorii așteaptă în umbră cu cărbuni aprinși, cu prize de tutun mirosind a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
care vor să te vadă. Vino. La lumina unei lămpi, îl conduce pe Pran pe o scară de fier forjat spre o zonă a palatului decorată într-o versiune denaturată de baroc francez. Mulaje poleite strălucesc în colțuri și pe tavan. Frunze spiralate și înflorituri ușor obscene se încolăcesc în jurul oglinzilor care împodobesc orice suprafață plană. Sunt locuri în care până și pe podele strălucesc oglinzi dezorientante, înșelătoare. Pran este împins pe ușile duble, înalte, ale unei încăperi în care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Asha are gust dulce-amărui, usturător. Deloc neplăcut. Camera chinezească nu este cum s-ar fi așteptat Pran, decorată cu porțelanuri, mătăsuri, imagini cu dragoni sau doamne cu umbreluțe delicate de soare. Nu are fereastră și este complet neagră. Pereții, podeaua, tavanul și cele câteva piese de mobilier sunt lăcuite sau vopsite în aceeași culoare sumbră. Un scaun simplu, de lemn, se află în fața unui birou. Pe birou sunt așezate obiecte de scris, câteva dicționare vechi și un teanc de tăblițe cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
-i sublinieze importanța și unicitatea. Tânărul trage o cutie lângă perete ca să se urce pe ea și, din greșeală, dizlocă o cărămidă cu piciorul. Pastorul își suflecă mânecile în așteptarea unei munci grele și pornește înainte, spre o încăpere cu tavanul jos și toate dotările unei biserici. Mobilierul este simplu, fără ornamente: o masă grea și un pupitru pentru muzică, stau cu fața spre șirurile de bănci fără spătar. Cărțile de imnuri sunt așezate pe rafturi. Ușile duble care se deschid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
barate cu chingi de lemn pe sub care se strecoară, printr-o deschizătură de câțiva centimetri, zgomotele orașului, roțile de tonga și clopoțeii de la biciclete, strigătele negustorilor. Locul este foarte curat, dar spartan, singura facilitate modernă fiind un ventilator montat în tavan. — Trebuie să i te adresezi nevestei mele pe numele ei, îl bruftuluiește pastorul. Nu vreau să te mai aud folosind acel nume pe care l-a adoptat. — Da, domnule pastor Macfarlane. — Este doamna Macfarlane. Nu-i nevoie să folosești alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a-i păsa prea mult de argumente, dacă datele sunt reale, sau dacă au rezultat din acea parte a creierului, care este acum ocupată doar de prețul biletelor și orarul vapoarelor. Uneori, mintea lui ajunge cu totul în altă parte, tavanele înalte ale sălilor de examinare îl trag în sus dizolvându-l într-o imagistică pe care credea c-a lăsat-o în urmă definitiv; coridoare întunecate ale palatelor, miros de gin și suc de lămâie. Oxfordul i se pare provizoriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu o seară în urmă. Fierbe de viață. Star îi cere șoferului să oprească într-un colț și-l conduce spre o intrare cu o lanternă roșie de hârtie. Trec de o perdea de mărgele, intrând într-o încăpere cu tavanul jos, întunecoasă. În spatele unei tejghele, bărbați cu coadă și jachete albe cu gulerul înalt, taie legume și le învârt în tigăi de fier. Este mult fum și zgomot. Mesele sunt înghesuite în întuneric. Este primul restaurant chinezesc pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
foc care pâlpâie pe piatră și el știesimte singurul lucru clar în mintea sacă se află acum sub pământ. Oamenii Fotse îl cară departe, în inima pământului, și-l așează într-un loc unde aude ceva troznind sub picioare, iar tavanul are formă de cupolă. Flăcările focului îl ajută să vadă că peștera este decorată cu mii de amprente roșii, o boltă de mâini roșii, brusc umbrită de capetele care se apleacă asupra lui, unul care poartă șapcă roșie, bătrânul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de caolin. Marginea dură de argilă a unui vas îi este lipită de gură; capul îi este sprijinit și este făcut să bea un lichid amar, care i se scurge pe bărbie. Cade înapoi pe pământ. Apoi, se ridică spre tavan, în timp ce trupul său se răsucește în praf, arcuindu-și coloana, scrâșnind din dinții nefolosiți într-o durere nemaisimțită, pentru că spiritul său iese din întunericul aproape uterin al peșterei, ajunge în gura ei, în povârnișul Lizard’s Back și peste ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]