3,283 matches
-
de realitate creată, este acela de a experimenta propriile limite pentru ca, mai apoi, să se dedice relației. O frică obsesivă față de sexualitate, care este opusul-egal al unei sexualități dezordonate, riscă să transforme trupul, dintr-un spațiu al relației, într-o temniță a sinelui. În realitate, nu este trupul cel ce trebuie să fie negat, ci orice tendință spre egoism și de aplecare spre sine. Întreaga viața consacrată - care se conduce din punct de vedere existențial prin respectarea voturilor de sărăcie, castitate
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
nici unei formații n-or să se strecoare dincolo de zăbrelele unei școli de corecție. Ca să nu mai vorbim că o porție de zel din partea vreunui procuror cu dor de afirmare, te-ar fi încastrat, cinci până la opt ani, între zidurile unei temnițe adevărate. Nu hotel pentru țânci... - Și atunci, minunata Patricia a pus, la rândul ei, mâna pe telefon și a discutat cu fiul doctorului Burghelea, medic și dânsul, al cărui tată îi făcuse surorii mele o curte asiduă în tinerețe. Tânărul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
acea față de sântă. Aș [vrea] să mă prefac și eu într-o stâncă de gheață, să privesc etern răsăritul stelei polare. {EminescuOpVII 238} ICONOSTAS ȘI FRAGMENTARIUM ["Pe podelele reci de cărămidă"] 2255 l. Pe podelele reci de cărămidă umedă a temniței se desemna în fâșii crucișate gratiile de fier din fereasta înaltă și boltită, luna-nota pe nouri fugitori cari purtau corpul ei de aur. Un singur stâlp alb purta boltirea înaltă a temniței și, răzimată de stâlp, se vedea o
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Pe podelele reci de cărămidă umedă a temniței se desemna în fâșii crucișate gratiile de fier din fereasta înaltă și boltită, luna-nota pe nouri fugitori cari purtau corpul ei de aur. Un singur stâlp alb purta boltirea înaltă a temniței și, răzimată de stâlp, se vedea o figură naltă de femeie, albă ca varul, cu ochii turbați * și fixi - ea-și frângea mînile ei în lanțuri și din când în când își netezea părul ei desfăcut, ce cădea pân la
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lung și slab, și pipăi pin întuneric s-ajungă la masa pe care distinsese hainele de Domn. - Trebuie să mă duc la Hagar în turn, șopti el monoton, Hagar! Hagar! Și nepotul meu Ismail, facă-i Dumnezeu izvor în pustiul temniței, căci dușmanii ei au săcat apa din urcior. Începu să se schimbe în hainele de Domn. Hainele atârnau pe corpul lui slab, curelele de sabie și le-nchiasă pe dos și în teacă băgă un *** vechi. Arăta ciudat acest Domn. Își
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ca aceea a lui Beethoven... toată opera s-apropie vădit, ca și când ai privi-o cu stecla așezată normal la ochi... ba s-apropie așa încît toată scena ți s-așează-n cap ș-auzi opera urlîrdu-ți în cranul deșert, cu boschete, cu temnițe, cu actori, cu actrițe, cu tot. Cum va fi arătând capul unui om care are - o operă ori o dramă-n el, cu oamenii ei interesanți, cu lumina de lampe, cu {EminescuOpVII 281} pânzele zugrăvite, cu totului tot în capul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
memorie ca acea [a] lui Beethoven? toată opera s-apropie vădit, ca și când ai privi cu stecla așezată normal la ochi? ba s-apropie așa încît toată scena ți s-așază-n cap ș-auzi opera urlîndu-ți în craniul deșert, cu boschete, cu temnițe, cu actori și actrițe, cu tot. Cum va fi arătând capul unui om care are o operă ori o dramă, cu oamenii ei costumați, cu lumina de lampe, cu pânzările zugrăvite, cu tot, în capul lui... Un teatru întreg la
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Kliment xe "Voroșilov"Voroșilov, ce ocupa funcția onorifică de președinte al Prezidiului Sovietului Suprem- echivalentul postului de șef al statului. În paralel se vor organiza o serie de procese ale liderilor sioniști, ce vor fi condamnați la ani grei de temniță. Amploarea arestărilor - circa 150 de conducători și militanți ai diverselor organizații sioniste - și pedepsele foarte grele ce au urmat au alarmat lumea evreiască internațională. Congresul Mondial Evreiesc (C.M.E.) a luat inițiativa sensibilizării opiniei publice și a antrenării unor guverne occidentale
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
Napoleon, din Corsica. Hitler, din Austria, Stalin, din Gruzia. Sau lesne devenind regicidă, precum cea a lui Robespierre, a lui Cromwell, a lui Lenin; cea a marilor șefi ai Rezistenței, de Gaulle sau Tito, condamnați la exil, la ghilotină sau temniță de deținătorii legitimi ai puterii. Sau cea a actualului papă, ales împotriva unei tradiții, care cerea ca papa să fie italian. Într-un fel sau altul, ei pun capăt dominației vechilor lideri închistați în obiceiurile lor, care au făcut să
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
eliberatori: „nu mai vînăm ursul sur prin munții americii / brațele noastre nu mai sîngeră păduri sălbatece / ne operăm visele ca intestine / singuri ne Închidem În mucegaiul birourilor” (subl. n.) Același poem va vorbi mai departe despre „singurătatea” [care] ca o temniță te izolează”, despre ieșirea din „tunelul nemișcării / absenței”, ori despre zbaterea de a scăpa din „cușca cuvintelor”, despre dialogul necesar cu sine Însuși și cu ceilalți al poetului, dincolo de obstacole, constrîngeri și inerții: „prin gratiile versurilor mă privești te privesc
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
glas farmecă valurile ca șerpii Cheamă de la miază-noapte pădurile de viscol [...] Cheamă furtunile cascadele animalele pitice și uriașe, Plantele, oceanele, Cheamă văzutul și nevăzutul Și Întreabă-te: unde e spada care să răscolească măruntaiele Înțelesului Care e rostul tău În temnița infinitului cetitorule, [...] Unde sunt clapele din care pipăitul să deștepte răspunsul RĂSPUNSUL ca o melodie Încuiată În lemnul de abanos al flautului. Aceleiași scheme dinamice i se subordonează nenumărate alte secvențe ale operei, argumentînd astfel În favoarea unei „figuri” de relativă
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
odă”... În Brățara nopților, procedeul fusese de asemenea destul de frecvent utilizat, unei metafore multiple urmîndu-i, amorsată de unul dintre comparanți, o altă serie imagistică adiacentă, ca În versurile acestea din secvența X: Noaptea e un steag de zăpezi E o temniță de cristal E o frunză și nervurele ei sunt coarnele renilor Reni, reni, ca placa negativă a fotografiilor Reni ca niște balamale la porțile piscurilor... Sau, În finalul cunoscutei secvențe (XI) a tipografiilor: „Tipografii, / Cutii pentru bijuteriile visului / Evantalii de
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
pe voce. Columne de cenușă să evoce Prieteni dispăruți. Și-atâția alții. Arbori de fum. Prund. Călătoare roce Miresme fugitive. Zvon. Migrații... Iar În cel de al doilea, sub un titlu sugerînd și el evanescența, deși În regim mai sumbru - Temnița de fum - o similară deschidere dinamică se conturează, semn ale nesiguranței și precarității ființei, dincolo de postura contemplativă invocată: Pace În inima voastră. În pura Oră oprită cu-o nălucă-n casă Rotiri prin veșnicia ca o axă Cu-oceanele, ca
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
din versurile sonetului Mai nevăzut obrazul: "Umăr Întors În flaut, arc suplu În picior / Păunii cînd sub gene cu ploile perindă"... Și, tot aici, Întorsătura de frază lirică eliptică: "Din lut Întors, cenușă, profilu-acestei strîngeri"... Ori, În al treisprezecilea sonet, - Temniță e, sau cântecul de fum - Încă o dată, ținuta sobru-concentrată a imaginii, care pune limite ferme vagului și reveriei somnolent-contemplative: "Dantelă În: auz suavul glas / Fețele: două. Dar privirea: una / Somn viziune-nchisă În atlas"... A se compara cu versuri precum
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
te cheamă" - calificativul ultim fiind acela de "nehotărît", urmat de metafore sugerînd același regim alternativ și oscilant al atitudinilor: Ce stele deci, ce plante să se cearnă / Prin ochi? Orașul Îl refuzi, Îl ceri, / Și șovăi pasăre-mprejur sau goarnă", "Temniță e sau cîntecul de fum e", „Aproape sau departe-aceeași lume"... Gestul deschiderii rămîne, poate, cel mai semnificativ În această ipostază Îndeajuns de nelămurită, cu disponibilități multiple, lăsate sub veghea iubirii: "Cum anotimpuri pleacă, vin Întruna / Fereastră, sângele deschis Îl las
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
la vecie plăcerea ce-a gustat.” Suferința ia forme aspre, „turbate” cînd cruzimea iubirii se unește cu cruzimea soartei (Nu, a ta moarte). Lanțurile iubirii nu mai sînt purtate atunci cu bucurie, robul se revoltă și zguduie, ca leul, gratiile temniței: „Eu lanțurile mele le zgudui cu mînie, Ca robul ce se luptă cu-n jug neomenos, Ca leul ce izbește a temniții tărie, Și geme furios.” Este figura contestației, dublată de figura dorinței (eminesciene) de repaos. În limbajul lui Gr.
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
moarte). Lanțurile iubirii nu mai sînt purtate atunci cu bucurie, robul se revoltă și zguduie, ca leul, gratiile temniței: „Eu lanțurile mele le zgudui cu mînie, Ca robul ce se luptă cu-n jug neomenos, Ca leul ce izbește a temniții tărie, Și geme furios.” Este figura contestației, dublată de figura dorinței (eminesciene) de repaos. În limbajul lui Gr. Alexandrescu, asta Înseamnă a gusta pacea. Amorul este, acum, o sursă de nefericire: privirea Întinde curse, lanțuri, desfătarea naște amărăciune. SÎnt patimi
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
intenta; înverșunarea Starețului de la Altomonte atinsese culmea, căci se simțise luat peste picior, ignorat în rolul său ierarhic. Fapt e că, pentru a descoperi unde se ascunsese acel răsculat, înștiințase în scris Inchiziția și pe spanioli. În primele zile de temniță, Tommaso își amintea mereu de acele femei torturate de tarantule. Simțea el însuși mușcăturile acelor animăluțe. Când i se îngăduia, citea cartea lui Iov și rătăcea cu mintea când prin satul lui, Stilo, când asupra unor detalii ce i se
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
fi semnat condamnarea mea, ăștia tot te vor atârna în ștreang. Viața nu ți-o primenești spunând minciuni, ei știu foarte bine; faptul că tu mă vinzi n-o să însemne că scapi teafăr, o să vezi asta cât de curând. În temniță îl întâlnește pe Bruno 31 și pe Francesco Pucci 32. În timpul orei de ieșire la aer, toți pot să-i vadă stând de vorbă cu înverșunare. În ziua în care sentințele pentru Bruno și Pucci urmează să fie date, Tommaso
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Ai dreptate, Dumnezeu a creat munții pentru a vedea de sus tot ce mișcă iar noi, slavă domnului, trebuie să ne folosim de ei. La Gerace, Tommaso a reușit să vorbească, ajutat de un prieten de nădejde, cu cei din temniță: cam vreo 20 de bărbați cu bărbi răvășite, duhnind ca niște capre. Unul dintre ei știa chiar să citească și puse multe întrebări, a vrut să afle cât de solide erau forțele și în ce fel făcuseră rost de arme
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Glasul meu nu este al meu, iar când găsește vad se eliberează. A fost reunit din nou Tribunalul pentru a reexamina cazul Campanella care în fiecare noapte "își făcea de cap cu voce tare și vehementă, umplând cu tânguieli pereții temnițelor ce păreau să plângă și să se mânie. E-adevărat, fra' Tommaso, că ai căutat, precum vrăjitorii din vechime, legăturile dintre locuri, animale și plante? Sigur că da. Tot ce spuneți e-adevărat, voi sunteți îngerii ce-l reprezintă pe
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
căzătură excomunicată de Biserică, iar voi asculați ce vă zice ca de cuvintele Evangheliei. El, la Squillace, m-a amenințat și m-a lovit cu cravașa, m-a torturat și umilit. Și mai păcătos s-a purtat cu mine în temnița de la Gerace pentru a-mi smulge denunțuri pe care ar fi trebuit să le născocesc, așa cum au făcut-o atâția. Adevărul e cu totul altul. Și care e acela? Am să-l spun lui Dumnezeu când mă va primi. Voi
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
confuzii. Răspunsurile lui par cele ale unui posedat; dacă în creierul lui domnește nebunia, trebuie să fim atenți să nu ne-alegem cu povara lui. Vom verifica și vom proceda în consecință. Dacă e nebun, oasele îi vor putrezi în temniță. Pe două aprilie din acel an cădea Paștele. Încă din ultimele zile ale lui martie, cerul la Napoli era de un azur dens și limpede drept care ușile fuseseră date de perete și ferestrele larg deschise; amorțeala dispăruse, dar numai lumina
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
nu, chiar servil față de tine și față de cel ce m-a claustrat în această monstruoasă singurătate? Vă sunt de folos viu? De ce nu m-ați înlăturat definitiv? Campanella, ești un om imposibil. Nu te-au data gata patru ani de temniță și pretinzi explicații de la cei care ar trebui și trebuie să ți le ceară ție. Dacă ai atâta energie, diavolul e de partea ta. Dumnezeu e cel ce nu m-a părăsit, fiindcă, în disprețul sălbăticiei voastre, m-a păstrat
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
abia de ajungea o geană de lumină în celulă Carlo începuse să vorbească cum nicicând nu o mai făcuse. La început pomeni de niște întâmplări stranii de la Avellino, omoruri, violuri, magii, după care relată motivul pentru care se afla în temniță: Era în seara de Crăciun și Biserica Mamă era plină de lume rugându-se. Eu mă aflam nu foarte departe de altar și urmăream slujba evlavios, mă rugam, mă închinam, mă concentram gândindu-mă la Isus înfrigurat într-o biată
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]