3,258 matches
-
o suprafață de contact cu lumea, ci o reînrădăcinare, mereu reînnoită în aceasta, deoarece "lumea vine să asalteze și să reînvestească fără încetare subiectivitatea, asemeni valurilor care înconjoară o epavă pe plajă."183 Într-o astfel de situație, am fi tentați să ne gândim la un rudiment de mise en abyme , opera ascunzând, în varii ocazii, autoportretul scriitorului. Se pare că, în acest progres în conștientizare, "...autorul se așază tacit în Locul în afara lumii de unde descrie evenimentul percepției: fiecărui termen al descrierii
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Jung ca "... un proces care se inițiază în copilăria timpurie sub presiunea morală a mediului și care persistă de-a lungul întregii vieți."287. În acest vast context al reprimării reducției coextensive mitului lui Procust, un psihanalist fervent ar fi tentat să vorbească de complexul freudian al castrării la Eminescu și la frații săi. Exceptându-l pe Matei, cel mai longeviv, nici unul nu a avut vreo tentativă de a se căsători. Imposibilitatea de a-și desăvârși studiile, bolile care au dus
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
suficiente. Unii eminescologi s-au întrebat de ce poetul, odată mutat la București și cu o situație materială relativ stabilă, nu a luat-o cu sine pe Veronica, pentru a-și întemeia un cămin? De ce poetul nu a fost măcar o dată tentat să-și cumpere o casă numai a lui? Abandonând aceste simple supoziții, dorim să verificăm în ce măsură contextul procustian al reducției se reflectă în opera sa. Atât în proză, cât și în poezie se remarcă absența figurii tatălui biologic. Suntem la
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
veacuri care s-a revelat prin Iisus Hristos (Rom. 16, 25; Col. 1, 26; Efes. 3, 9). Misterul suferinței ne este dezvăluit pe cruce. Suferința ne este revelată într-o indisolubilă legătură cu iubirea. Pare un paradox, căci am fi tentați mai degrabă să afirmăm că suferința se leagă de păcat, de ură, de necurăție, de minciună, dar nu de iubire. Și totuși, pe Cruce, Hristos Își îndură suferința din iubire (In. 10, 18). Crucea nu ar fi fost posibilă dacă
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
veacuri care s-a revelat prin Iisus Hristos (Rom. 16, 25; Col. 1, 26; Efes. 3, 9). Misterul suferinței ne este dezvăluit pe cruce. Suferința ne este revelată într-o indisolubilă legătură cu iubirea. Pare un paradox, căci am fi tentați mai degrabă să afirmăm că suferința se leagă de păcat, de ură, de necurăție, de minciună, dar nu de iubire. Și totuși, pe Cruce, Hristos Își îndură suferința din iubire (In. 10, 18). Crucea nu ar fi fost posibilă dacă
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
calea medierii sau arbitrajului, precum și stabilirea regulilor procedurale de urmat în materie de conciliere, pe temeiuri de malpraxis medical, pentru a se evita dintru început împovărarea inutilă a instanțelor cu astfel de solicitări. Bănuim că altfel persoanele prejudiciate vor fi tentate fie să apeleze la calea dreptului penal, mai facilă și mai puțin costisitoare, fie să evite valorificarea unor drepturi prevăzute de lege, ceea ce s-a întâmplat și până acum. Cât privește cuantumul despăgubirilor, acesta trebuie stabilit în raport cu întinderea prejudiciului, și
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
va fi foarte dificil, că va fi o muncă epuizantă și că resursele la care aș putea avea acces sunt extrem de limitate, dar toate aceste motive au făcut demersul cu atât mai interesant, întrucât nu mă știu să fi fost tentată să străbat neapărat cărări bătute deja de alții. În plus, mă gândeam la bunicul căruia mi s-a spus că-i semăn, dar pe care nu l-am cunoscut, întrucât a murit, de septicemie, după o banală intervenție chirurgicală, întrucât
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
specialiști care să se ocupe de cazuri. Ceea ce în ultimii ani, definim drept "psihologie specială", a fost numit, cu câteva decenii în urmă, "defectologie", noțiuni care practic au devenit sinonime, fiind, totuși, preferată sintagma "psihologie specială", pentru a se evita tenta peiorativă din cuvântul "defectologie". Dar și termenul de "psihologie specială" tinde, mai nou, să fie înlocuit cu formula "psihologia persoanelor cu nevoi speciale". În 1973, Dorin Damaschin vorbea despre defectologie ca despre "o știință care se ocupă de omul situat
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
În privința funcțiilor generale ale limbajului (și nu este vorba doar despre limbajul oral) toate cele nouă funcții sunt afectate: • funcția ludică devine specifică grupului de deficienți; • funcția de comunicare, cel mai evident atinsă, tinde să-i "ghetoizeze" grupul, care este tentat să utilizeze doar dactilemele ori limbajul mimico-gestual. Capacitatea de relaționare cu populația auzitoare este redusă; • funcția limbajului perturbat, ca suport al gândirii, are drept consecință particularitățile specifice gândirii subiectului cu tulburări de auz (concretismul, șablonismul, simplismul, îngustimea, inerția); • funcția cathartică
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
Mondial (vezi volumul Trei într-o carte, Opera Magna, 2013). Dacă vă rămâne ceva timp, consultați totuși Fragmente dintr-un discurs in(?)comod, 142-143. z Este vorba probabil de Cutere dar Tsopy avea scăpări în domeniul scrierii cuvintelor de import, tentat fiind să le asimileze cu cele neaoșe. aa În transcrierea originală, porțiunea de text marcată aici de puncte de suspensie era acoperită de o pată de cafea. bb Am pierdut șirul relatării dialogului din cauza cuvintelor neaflate în Dicționarele explicative din
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
simplu la complex recomandă ca la început să operăm cu noțiuni simple, ușoare, cunoscute în parte, dar cu care elevii nu sunt familiarizați. În multe cazuri, profesorii tineri, fără experiență, fac lecții care depășesc puterea de înțelegere elevilor, pentru că sunt tentați să prezinte cât mai multe cunoștințe, ceea ce contravine principiului accesibilității. Sunt și situații când profesorul ține lecții sub nivelul de înțelegere al elevilor și în acest caz, lecțiile nu sunt urmărite, devin plicticoase. Se poate spune că succesul elevilor la
Metodica predării - învăţării specialităţilor agronomice by Carmen Olguţa Brezuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1643_a_3160]
-
este întâmplătoare. Nu există circumstanțe atenuante pentru cel ce, făgăduit lui Dumnezeu, se lasă pradă pasiunii pentru Caravella, această mega-Erendira din Stațiune. Romanul include dezbateri de mare combustie intelectuală despre condiția actuală a artistului, în speță a povestitorului, tot mai tentat să se vândă, asemeni Caravellei, să producă pentru "cititorul leneș". Pagini dintre cele mai pesimiste așterne Al. Ecovoiu despre finalul de partidă al scriitorului neaservit decât propriei opere: "Secătuit, te vei târî între pat și closet, bucurându-te că ai
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ale romanului: cine sunt și ce vor realiștii furioși, cine e și ce vrea victima, cine din elita tergiversării merge cu luciferienii, cine cu providențialiidin stirpea Marelui Brigand. Ceea ce nu înseamnă că, pe fondul mariajului său ratat cu o diabetică tentată de masturbare, nu cade în cursa manipulărilor retorice și erotice ale soției procurorului. Este cel mai calificat între "soldații visului", monologul lui prefăcându-se iute în reverie, transă, halucinație diurnă, vis și chiar viziune. Cum a fost cea a judecătorului
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
gândul că este o ființă mediocră și s-a îndoit că merită să trăiască în acest regim al mediocrității. I-a mărturisit mai târziu prietenului său David Pinsent că aproape zece ani, între 1903 și 1912, a fost adesea puternic tentat să pună capăt acestui chin luându-și viața. Doar încrederea în înzestrările sale, pe care i-a insuflat-o comunicarea intelectuală cu Russell, l-a eliberat în cele din urmă de această tentație și i-a dat curajul să acționeze
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
o exprima scriindu-i lui Engelmann „Sunt atât de prost și indecent ca întotdeauna“, era suficientă. Dincolo de faptul că nu a fost probată51a, ipoteza lui Bartley poate fi atribuită unui anumit gen de superficialitate a autorului ei. Acesta a fost tentat să admită că îl înțelege bine pe Wittgenstein. Or, una dintre sursele fascinației pe care a exercitat-o acesta asupra multora din cei care l-au cunoscut îndeaproape era tocmai impresia că este prea diferit de ceilalți oameni pentru a
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
sale este inadecvată și s-a opus publicării. Ambrose, încurajată se pare de Moore, nu a vrut însă să cedeze. Consecința a fost excluderea ei din cercul prietenilor lui Wittgenstein.99 Mai târziu, Wittgenstein a fost de mai multe ori tentat să publice diferite versiuni ale acelui manuscris care a apărut postum sub titlul Cercetări filozofice. În vara anului 1938, a convenit cu Editura Cambridge University Press publicarea manuscrisului pe care l-a elaborat în cea mai mare parte în Norvegia
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
formulările au sens, dar, în realitate, „roțile se învârt în gol“. „Dificultatea caracteristică cu care ne confruntăm se datorează faptului că noi folosim limbajul în mod automat, fără să ne gândim la regulile gramaticii. În general, propozițiile pe care suntem tentați să le enunțăm intervin în situații practice. Există însă și un fel diferit în care suntem tentați să enunțăm propoziții. Sunt situțiile când ne aplecăm asupra limbajului, ne îndreptăm în mod conștient atenția spre el. Iar atunci când noi alcătuim propoziții
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
se datorează faptului că noi folosim limbajul în mod automat, fără să ne gândim la regulile gramaticii. În general, propozițiile pe care suntem tentați să le enunțăm intervin în situații practice. Există însă și un fel diferit în care suntem tentați să enunțăm propoziții. Sunt situțiile când ne aplecăm asupra limbajului, ne îndreptăm în mod conștient atenția spre el. Iar atunci când noi alcătuim propoziții despre care spunem că trebuie să aibă sens, o propoziție de acest gen poate să nu aibă
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
deprinși oamenii să le folosească. Întrebările socratice din dialogurile lui Platon, „Ce este binele?“, „Ce este virtutea?“, constituie bune ilustrări ale acestei mișcări pe care o fac filozofii. Numai cel care se întreabă ce este timpul în genere va fi tentat să fie indus în eroare de analogii ca aceea între curgerea unui râu și „curgerea timpului“. „«Timpul», ca un substantiv, este ceva teribil de greșită Discuția despre «curgerea timpului» arată cum iau naștere problemele filozofice. Dificultățile filozofice sunt cauzate de
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
tendințe asupra modului cum vedem lucrurile. Dacă ni se vorbește, de exemplu, de diferite limbaje, întrebarea care pare să fie cu adevărat importantă este întrebarea cu privire la ceea ce le este comun acestora și le face limbaje sau părți ale limbajului. Suntem tentați să credem că dacă vom răspunde unei asemenea întrebări atunci vom fi în măsură să dăm o explicație satisfăcătoare tuturor folosirilor cuvântului limbaj. Noi ridicăm astfel o mișcare a gândirii, fără îndoială utilă pentru anumite scopuri și într-un anumit
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
cazuri, caracterizată mai degrabă printr-o multitudine de împrejurări în care are loc acțiunea decât printr-o experiență subiectivă pe care o desemnăm drept caracteristică pentru vorbirea intenționată.“31 Iată și un alt caz. Când spunem că cineva „citește“ suntem tentați să credem că indicăm în acest fel desfășurarea unui proces mintal. Dacă așa ar sta lucrurile, atunci numai cel care pare să citească va ști dacă citește cu adevărat sau nu. S-ar părea că nu putem decide în această
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
înțelegere» sunt mult mai complicate decât ar putea să pară la prima vedere. Adică jocul cu aceste cuvinte, folosirea lor în comunicarea verbală, ale căror mijloace sunt, este mai întortocheat - rolul acestor cuvinte în limbajul nostru este altul decât suntem tentați să credem.“35 Tot așa, anumite forme de exprimare sugerează că vorbirea nu este decât o exteriorizare a gândirii. Impresia este întărită de acele exprimări în care verbele „a vorbi“ și „a gândi“ sunt folosite în paralel, de exemplu în
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
cele din lumea exterioară, se leagă o serie de intuiții familiare. Una dintre ele este că introspecția ar fi corolarul observației asupra lumii exterioare, cu specificarea că ceea ce știm prin introspecție despre ceea ce simțim și gândim este cert, indubitabil. Suntem tentați să credem că acea cunoaștere pe care ne-o oferă introspecția constituie idealul cunoașterii în genere. Iar dacă obiectul cercetării psihologului îl constituie „lumea interioară“, psihologul este într-un anumit sens, ținând seama de certitudinea cunoașterii introspective, într-o poziție
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
poate genera confuzii conceptuale nu există o tensiune, o contradicție. Învățăm cu toții să dăm semnificație exprimărilor semenilor noștri cu privire la ceea ce simt ei, tot așa cum învățăm să dăm semnificație varietății manifestărilor lor comportamentale nonverbale. Atunci când „reflectăm“, când „filozofăm“, vom fi însă tentați să caracterizăm exprimările despre ceea ce simțim drept „descrieri“ ale experiențelor subiective. Falsa analogie care ne face să acceptăm această caracterizare este favorizată de trecerea cu vederea a unor corelații, de incapacitatea noastră de a „cuprinde cu privirea întregul“, accentuată și
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
de discuție al autorului Tractatus-ului. El a contribuit în mod hotărâtor la publicarea cărții și la stimularea interesului pentru studiul ei în lumea de limbă engleză. Chiar și după ce au încetat să mai întrețină raporturi personale, cei doi au fost tentați adesea să-și prezinte pozițiile prin raportare la modul de a gândi și de a trăi al celuilalt. Lucru ușor de înțeles dacă ne gândim că personalitatea excepțional de puternică a fiecăruia s-a exprimat, în egală măsură, în orientarea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]