2,141 matches
-
Convinși că tirania nu e niciodată nimicită, că e tot timpul posibilă, atenienii au încercat s-o facă imposibilă, inventînd ostracizarea: Adunarea poate decide să exileze pentru o perioadă de zece ani orice persoană suspectată că ar vrea să instaureze tirania. Dêmokratia ateniană mai este caracterizată de trei imposibile: nu există guvern (nici Consiliul, nici colegiul strategilor nu pot fi considerate un guvern propriu-zis), nu există birocrație de stat (nu există administrație, nici funcție publică), nu există partide politice (nu există
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
flatați, explică aceștia. Dêmokratia îi favorizează pe demagogi. Platon, unul dintre cei mai feroce oponenți, tratează dêmokratia de "teatrocrație". Hotărîrile poporului sunt ghidate nu de rațiune, ci de sentimente și pasiuni. Dêmokratia duce la dezordine, anarhie și, în final, la tiranie. Singurul care o susține și îi găsește o justificare este filosoful Protagoras, prieten cu Pericle: pentru simplul fapt că nu sunt animale, că trăiesc în societate, toți oamenii, chiar dacă unii mai mult decît alții, posedă acea politiké techné, arta raționamentului
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
posibilele și imposibilele ei este bizară, dovadă certă a unei inferiorități culturale sau chiar mentale, dacă nu chiar manifestarea unei nebunii colective. SPAIME MODERNE: BARBARIA POSIBILULUI Guayakii și aborigenii din Australia se temeau de divizarea societății, grecii de sclavie și tiranie, oamenii din Evul Mediu de condamnarea veșnică a sufletelor, aztecii de soarele care s-ar putea opri în loc. Care sunt spaimele omului modern? El este fascinat, încîntat de sine însuși. Lumea modernă se prezintă ca o formidabilă mașină de produs
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
a face rău sau a crește câștigurile dobândite prin mijloace necinstite? Da. Dar potențialul său dăunător este un motiv pentru a restricționa utilizarea sa sistematică? Pentru a-l parafraza pe Burrhus Frederik Skinner, cea mai bună metodă de apărare împotriva tiraniei este educarea tuturor în spiritul tehnologiei (comportamentale), astfel încât puterea motivării să nu încapă în mâinile câtorva oameni. Managementul performanței abordează valoarea sa intrinsecă. Valorile provin din comportament. Ele sunt mărturii ale patternurilor comportamentale dezirabile pe care un grup încearcă să
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
În alcătuirea omului, susținea el, intră două principii: principiul ordinii, care provine de la divinitate, și principiul haosului, reprezentat de diavol. Ele își dispută dominația asupra ființei sale. Liberă cu adevărat este doar personalitatea creatoare care a reușit să scape de tirania dorințelor și înclinațiilor simțurilor. Iubirea de sine, vanitatea, egoismul, lăcomia, înclinația spre plăceri sunt simptome obișnuite ale bolii gândirii și sufletului. Înfrângerea deplină a forțelor negative și victoria principiului ordinii îi reușesc numai geniului și sfântului. Genialitatea reprezenta pentru Weininger
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
situații în care expresiile limbajului capătă sens, se vor putea face pași în această direcție, se va putea înțelege astfel cum iau naștere probleme pentru care nu putem găsi o soluție cât de cât satisfăcătoare, cum ne putem elibera de tirania pe care o exercită ele asupra minții unei anumite categorii de intelectuali, câștigând acele clarificări în care el a văzut țelul ultim al tuturor străduințelor de ordin filozofic. Atunci când a revenit la preocupări filozofice, Wittgenstein părea să fi crezut, mai
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Adunarea Generală; (ii) Consiliul de Securitate; (iii) Consiliul Economic și Social (ECOSOC); (iv) Consiliul de Tutelă; (v) Curtea Internațională de Justiție; (vi) Secretariatul. În cadrul sistemului ONU se poate constata un "deficit democratic", datorat votului inechitabil, care favorizează națiunile mari și tirania de blocuri de vot regionale. Un efort important se află în curs de desfășurare în direcția înființării unui organism în cadrul ONU, cu implicare și puteri necesare acoperirii deficiențelor: o Adunare parlamentară a ONU. Acest efort este susținut de către Parlamentul European
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
repetate rânduri că e un bun cunoscător al metodelor mai noi -, ci dintr-o incompatibilitate structurală. De pildă, în articolul Critica de poezie, ce deschide volumul Semnele realului, își declară adeziunea la „profilul de autor”, pe care îl contrapune atât tiraniei metodelor în vogă, cât și taxinomiilor abstracte: „câți autori, atâtea formule”. Și Textul și realitatea (1984; Premiul Asociației Scriitorilor din Târgu Mureș) ori Obsesia credibilității (1996) vor fi tot culegeri de cronici care ambiționează să dea „un tablou echilibrat și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288251_a_289580]
-
Din războiul în contra formalismului estetic sînt luați ca repere Nietzsche și Dilthey, primul un antiformalist vehement, al doilea un echilibrat formalist: "Marea diferență dintre Dilthey și Nietzsche, subliniată de filosoful comparatist, e că primul, spre deosebire de al doilea, a refuzat orice tiranie a arbitrariului, cerînd o răbdătoare și meticuloasă cercetare a detaliilor istorice, impregnată de efortul de a ajunge la o simbioză mentală cu obiectul cercetării. Dilthey repeta mereu că sursele filologice sau de altă natură sînt indispensabile pentru înțelegerea istoriei". Context
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
cultură, orice civilizație. Nu este știința psihologiei atît de înaintată să vă garanteze victoria pehlivanilor. Oamenii sînt împărțiți prin predispozițiile lor morale în două: în optimiști și pesimiști. Optimiștii vor căuta să imite pe pehlivani, pesimiștii se vor revolta în contra tiraniei minciunii și pișicherlicului. Și aceștia din urmă, deja foarte numeroși în societatea noastră, sînt aceia de care orice pehlivan cată să se teamă" (Abia apucasem să zicem..., "Timpul", 31 octombrie 1879). Cu îndreptățire pornit în contra păturilor care nu compensează cu
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
memorabile, precum: farmecă cu liubov sau altul care include cunoscuta sintagmă eminesciană dulce minune, " Ah, te-ai dus, dulce minune, din zarea ochilor mei". Pe lîngă lirismul corpului, s-ar părea că poetul Jalobei instaurează, în opinia lui Eugen Simion, "tirania ochilor în poezia română". Trei din componentele pasiunii erotice, după cum observă criticul, din sîn izvorăsc și anume: nurii, blîndețea și dulceața. Eugen Simion cercetează la primii noștri poeți figurile erosului bolnav, humusul din care se corporatizează conștiința lirică. Primii noștri
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
organizat în spațiul generos al "Sălii Sporturilor" din Iași, loc devenit tradițional pentru astfel de manifestări până când Consiliul Județean va definitiva investiția în așteptatul centru expozițional de la capătul orașului, este o invitație pentru toți cei care vor să scape de tirania televizorului în acest weekend și care simt nevoia de un binevenit și folositor "shopping cultural". LIBREX este o instituție de succes, un eveniment care face, printre puținele existente, ca numele Iașului să capete cu adevărat o rezonanță națională și, câteodată
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
din spațiul public și școală, care transformă birocrația în regulă și nou inventata "aristocrație" a funcționarilor publici în clasă privilegiată), a funcționat ca un model pentru noi. Și astăzi, tradiția birocratică, hipercentralizatoare franceză constiuie amprenta esențială a organizării instituționale românești. Tirania Capitalei asupra periferiei (impropriu numită provincie - termen care desemnează un teritoriu cucerit în prealabil și administrat prin reprezentanți), alocarea discreționară a resurselor și infatuarea obraznică a metecilor aciuați la Curte față de ceilalți, simpli cetățeni neînsemnați și meprizabili, reprezintă un efect
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
a minciunii nu am decât compasiune, e ceva rău în ei care îi îndeamnă să se bucure de ivirea în lume a răului. Îl întâmpină recunoscându-se în el. Lor le urez să încerce să se purifice, să scape de sub tirania răului care îi domină. Dacă Dumnezu îmi va da până la capăt puterea să trec și prin această probă infernală, promit tuturor că-mi voi duce și le voi duce crucea. Neamul acesta românesc nu mai trebuie batjocorit, încercat peste o
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ale lui Mircea Dinescu (Plai cu boi și Aspirina săracului) nu a reușit să păstreze tensiunea creativă, tupeul asociativ și condimentul lingvistic inovativ de la revista de bază. Erau ani când Academia Cațavencu a fost singura nădejde și singura supapă împotriva tiraniei postcomuniste in statu nascendi. Trebuie totuși spus că Iliescu însuși, cel care, inubliabil, "sequoia pentru liniștea noastră" și accepta, zâmbind strâmb, premiile de la Balul Anual al Academiei, a fost, în mod paradoxal, un garant al libertății de exprimare a presei
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
și pretexte pentru a tolera lipsa de libertate din Orientul Mijlociu"; "democratizarea Orientului Mijlociu este un proiect cu o importanță istorică al cărui rezultat nu poate fi predeterminat. Cel puțin două elemente vor fi indispensabile pentru succesul acestui proiect. Primul, disoluția tiraniei și a mișcărilor bazate pe violență din țările Orientului Mijlociu este o precondiție care precede stabilirea unui guvern reprezentativ funcțional. Cel de al doilea, bazat pe largi coaliții internaționale și în primul rând pe alianță Americano- Europeană, va juca un
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
principi, în acțiunile care au drept scop asigurarea interesul statului. Toate aceste aspecte fac din Principele un tratat de guvernare, o colecție de sfaturi adresate celor care se află la conducerea unui stat, fiind privit, adeseori, ca o sprijinire a tiraniei și despotismului unor conducători, precum Cesare Borgia. Formularea de către Machiavelli a principiilor istorice inerente într-o guvernare romană pot fi găsite în lucrarea Discurs asupra primelor zece cărți ale lui Titus Livius (1513-1521). În studiul său, Machiavelli se îndepărtează de
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Iulia Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2273]
-
se află la antipodul demersului deconstructivist și al filozofiei disoluției. El organizează nu doar segmentele, fragmentele, așchiile de realitate, ci și energia internă a eului. Mobilizat și adus la suprafață, acesta suferă un proces de obiectivare ce scapă de sub controlul tiraniei auctoriale, oferindu-se, În schimb, acesteia, drept nemiloasă oglindă. E greu de găsit vreun exemplu În care autoportretul din jurnalul intim să nu fie un eu prins În chingile alterității, pentru ca, În cele din urmă, să nu devină o forță
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
și stilul jurnalului. Dar, În egală măsură, el este scris de către propriile-i cuvinte. Constrângerile, puține dar ferme, vin dinspre domeniul eticului, nu dinspre cel al esteticului. Și, de cele mai multe ori, sunt percepute În mod difuz. Scriitorul de jurnale, acceptând tirania timpului, o acceptă și pe aceea a fragmentarismului. El comprimă și reduce, mințind prin omisiune (și prin promisiune, prin jurământul implicit de a spune totul), când Își propune să reduplicheze și să divagheze. Așadar, nici o regulă, nici o limită 11, decât
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
experiența lăuntricului se produce În paralel cu proiecția dramatică a pierderii de sine. Prins În capcana așteptărilor, eul resimte nevoia de a se obiectiva simultan cu obiectivarea caracterului dramatic al experienței la care se supune. Autorul de jurnale suferă aceeași tiranie a lui trebuie 21 care-l guvernează și pe nevrotic. El trebuie să se confeseze și trebuie să-și asume experiența confesiunii. Subiectul confesiunii este, de fapt, un eu redus la condiția interiorității. Doar că, spre deosebire de experiența religioasă, experiența interiorității
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
este autodistrucția 43. Dar disoluția jurnalului Înseamnă și disoluția eului. Nemaiavând un spațiu de manifestare, acesta dispare, constrâns la o nesfârșită tortură interioară. Din această cauză, misticii, marii mistici nu au scris jurnale intime: dezagregarea eului nu Îngăduie ordonarea În jurul tiraniei temporale. În cel mai bun caz (Ignațiu de Loyola, de pildă), ei scriu jurnale spirituale. Una din componentele eului este, neîndoios, dimensiunea temporalității. Ancorarea În absolut duce la pierderea acelei minime plăceri autoflagelante a mărturisirii zilnice. Insertul jurnalier se motivează
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
lui Giovanni Sartori spre ceea ce nu este ideologia democratică, ale cărei coordonate au fost tratate în capitolul anterior. Opțiunile pe care le avem la îndemânsă sunt, așa cum arată politologul italian, multiple. Astfel, putem vorbi, ca fiind opuse ale democrației, despre tiranie, despotism, autocrație, absolutism, dictatură, autoritarism și totalitarism 5. Reținem însă, din această enumerare, doar doi termeni, aflați într-o legătură directă cu tipurile de regim politic care s-au perindat pe scena istoriei în secolul al XX-lea: este vorba
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
regim politic? Optez aici, pe urmele lui Sartori, pentru cea de a doua variantă, considerând că ideologia și regimul politic totalitar constituie o sumă a răului politic ce a caracterizat secolul al XX-lea. Din acest punct de vedere, nici tirania anticilor și nici despotismul oriental nu dețin aceleași caracteristici cu totalitarismul. Altfel spus, "totalitarismul este o denumire nouă pentru ceea ce a rămas nenumit până acum"17. Încercând să circumscrie totalitarismul, teoreticienii politici au apelat la analiza empirică a trăsăturilor sale
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
natura muncii noastre și până la folosirea timpului liber, în care planificatorul să nu-și exercite "controlul conștient""19. Un alt teoretician politic, Gabriel Almond, a definit totalitarismul într-o manieră sintetică, pentru a surprinde caracterul său profund: "Totalitarismul este o tiranie cu o birocrație rațională, un monopol al tehnologiilor moderne de comunicare și un monopol al tehnologiilor moderne ale violenței"20. Pe de altă parte, Giovanni Sartori preferă interpretarea totalitarismului ca pe un tip ideal, în înțelesul pe care acest concept
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
elogiu, fără nici o butadă, ce ni se poate aduce. Căci acest spirit iluminist-pașoptist repetăm: spirit are încă vitalitatea și, mai mult decât atât, sa actuală, după noi evidentă. Mai ales, după o perioadă de cruntă dictatură. Luați orice critică a tiraniei și intoleranței din secolul 18 și veți vedea că ea este perfect aplicabilă și regimurilor totalitare moderne. Evident, programul iluminist, politic mai ales, a fost de mult realizat, în lumea democratică occidentală. Dar, în Est, ideile de libertate, difuziunea luminilor
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]