KorAP: Find »[drukola/base=toaletă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...79 80 81 ...261 >

6,503 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322

mei. La asta nu m‑am gândit. — Janice, trebuie să mă duc să... îmi pudrez nasul, spun și mă ridic repede. Ne vedem. Și cu Luke! zice. — Și cu Luke, normal! spun și scot un râs ascuțit. Mă grăbesc spre toaletele ecologice evitând orice privire, mă încui într‑una dintre ele să mă așez, dând pe gât ultimele picături de șampanie. OK, trebuie să fiu calmă. Hai să.. abordez situația logic și să‑mi trec în revistă variantele. Varianta unu: Să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
dar deja mă simt complet îndrăgostită de locul ăsta. În primul rând, hotelul e fantastic - tot numai piatră de var, marmură și tavane uluitor de înalte. Stăm într‑o cameră enormă care dă înspre Central Park, cu o baie de toaletă lambrisată și cea mai incredibilă cadă, care se umple în cinci secunde. Totul e atât de uriaș, de luxos, de... mare. De exemplu azi‑noapte, când am ajuns, Luke mi‑a propus să bem ceva la bar și, sincer, Martini

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
un zâmbet larg. Și mulțumesc foarte mult. Când plec în fine de la Barney’s este patru după masa. Opresc un taxi și mă întorc la Four Seasons. Deschid ușa camerei și‑mi privesc reflexia în oglinda tăcută a mesei de toaletă. Sunt încă în extaz; sunt încă încântată până la delir de ce am făcut. De ce mi‑am cumpărat. Știu că m‑am dus să‑mi cumpăr un singur rând de haine pentru testul video. Dar, până la urmă... Bine, cred că am cam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
pantalonii negri de la Banana Republic și o jachetă cambrată deschisă la culoare, peste o cămașă albă și o eșarfă verde închis la gât. Mi‑aș fi pus eșarfa Denny and George - de fapt, chiar am luat‑o de pe masa de toaletă. Dar am pus‑o imediat la loc. Nu știu de ce. — Hai, că‑i spargi, face Suze. Unde mâncați? — La Lorenzo’s. — La San Lorenzo? Cască ochii, impresionată. — Nu. Parcă nu. Doar... Lorenzo’s. N‑am mai fost acolo. — Ei, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
voioasă. Foarte bine! Haide, trebuie să fac ceva. OK, poate ar trebui să o iau dintr‑un colț și să văd pe urmă. Îmi croiesc drum spre colțul camerei, unde un morman de chestii stă să cadă de pe masa de toaletă și să‑ncerc să văd ce e cu ele. E echipamentul ăla de birou pe care l‑am comandat de pe internet... e castronul ăla de lemn pe care l‑am cumpărat acum o mie de ani pentru că era în Elle

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
ce rapidă ai fost! Mie mi‑a luat o groază să mi le sortez! — Ei, mă știi doar. Ridic nonșalantă din umeri. Când m‑apuc de‑o treabă, mă apuc. Face câțiva pași și se uită mirată la măsuța de toaletă. — Dumnezeule, n‑am știut niciodată că masa asta are blat de marmură! — Știu, zic mândră. E frumoasă, nu? — Dar unde sunt chestiile de aruncat? Pungile de gunoi? — Am... scăpat deja de ele. — Zi, ai aruncat multe? zice, ducându‑se lângă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246

al ei. Mama începe să înfașe. Fata o privește cu interes. Mama aplică pasta între fâșiile de cârpă. E o amiază de vară. În fața ferestrei, afară, se cațără clopoței, flori micuțe și roșii, ca picăturile de sânge. În oglinda de toaletă a mamei, fata se vede pe ea însăși, își vede picioarele cum sunt înfășate. În cadru e și o vază antică, delicat sculptată, cu un buchet de iasomie proaspătă în ea. Parfumul e puternic. Pendulul unui vechi ceas de pe perete

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
vrea să mănânce când se va trezi. Mănâncă mult. Trei castroane. Când mă gândesc la felul în care mănâncă, asta îmi stârnește râsul. Își cere scuze pentru maniere, dar mănâncă mai departe. Zice despre el că e un vas de toaletă care trage mâncarea în jos. Îmi încrucișez picioarele pe podea și-l privesc cum doarme. Chipul dulce, ca de băiețel. Uneori salivează. E atât de obosit, că doarme cu haina pe el. Nu mai are energia să și-o dea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
Pot să îndur zvonuri malițioase, bârfe jignitoare și critici răutăcioase. Pot să suport cerul care se prăbușește, dar nu și vorbele tale. O doare prea mult ca să continue. Își ia farfuria, o duce în baie, aruncă găluștele în vasul de toaletă și trage apa. Se închide acolo și plânge în hohote. El vine, bate la ușă și se roagă de ea să-i deschidă. Totul e din cauza frustrării mele. Îmi cer scuze. Mi-e teamă. Mă tem că vei fi dezamăgită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
împachetat. După un lung răstimp, el încetează să mai hohotească de plâns. Se ridică, se duce la ușă și o deschide larg. Nu-ți bate capul cu mine. Tu pleacă pur și simplu. În cameră e liniște. Rezervorul vasului de toaletă s-a umplut, nu mai curge apă. Ea se ridică, merge la ușă și o închide. După aceea, se uită la el și așteaptă. Ping, o cheamă el. Ea își întinde brațele. E o noapte de lacrimi și promisiuni. Ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
Ca să supraviețuiesc, îmi interzic să mă gândesc că ăsta e un loc unde au murit trei milioane de oameni într-un an din cauza foametei. Îmi interzic să iau cunoștință de faptul că localnicii nu au văzut în viața lor o toaletă și că nu fac baie decât la naștere, când se căsătoresc și când mor. Foarte puțini își știu data nașterii sau unde se află capitala Chinei. În Yenan, oamenii își zic comuniști. Pentru ei, este o religie. Căutarea purității spirituale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
vânturi din nou. Fetele se pun pe râs. Una dintre bășini durează un minut. Grupul izbucnește în chiote de veselie când bășina se aude cu câteva tonuri mai jos, înainte de a se termina în sfârșit. Când trebuie să merg la toaletă, trebuie să mă așez pe vine deasupra unei haznale. Are vreo trei picioare în diametru. Nu e decât o scândură de lemn peste gaură. În zilele ploioase, suprafața devine extrem de alunecoasă. Și numai când mă gândesc la asta, mă deprim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
colo colo și să mănânc. Cizmele îmi atârnă greu în picioare de la atâta noroi. Se târăsc de parcă ar încerca să fugă de mine. Încerc din răsputeri să nu-mi fie dor de Shanghai. De trotuare, copacii îngrijiți, restaurantele încălzite și toaletă. Ploaia amestecată cu ninsoare continuă să se reverse. Cerul și pământul sunt înfășurate într-o singură perdea imensă de gri. Holul Colegiului de Artă LuXiun din Yenan e plin de lume. Mao e așteptat aici să țină o cuvântare. Fata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
de la ruși, au fost trimise de premierul Zhou En-lai. Mao nu a mai stat niciodată pe o canapea. Nu i se pare confortabilă. Nu se poate obișnui cu moliciunea ei. Îi dă o senzație de scufundare. La fel și cu toaleta. Preferă să stea pe vine ca un câine. Ține canapelele pentru vizitatori și pentru el își comandă un scaun demodat din ratan. Spre exterior este salonul, care a fost transformat în bibliotecă, cu cărți de sus până jos pe trei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
ca să livreze pește viu. Santinela îi spuse că a nimerit greșit locul. Șoferul îl întrebă încotro să o ia ca să ajungă la intrarea principală a bucătăriei. Garda îi răspuse într-un dialect puternic de Shan-dong. Șoferul întrebă dacă poate folosi toaleta, iar gara îi răspunse că va trebuie să facă afară. Încet-încet, gălăgia de pe hol se risipi. Ea se gândi cât de ciudat era faptul că era căsătorită cu Mao de șaptesprezece ani. Știi care e secretul care ne-a făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
deprimată. E disperată după un public. Vorbește cu oricine se nimerește în apropiere. Servitorii, bucătarul, noul animal de casă - o maimuță care i-a fost oferită de curând în dar de Grădina Zoologică Națională, sau oglinda, peretele, chiuveta, scaunul și toaleta. Treptat, asta devine o acțiune în care găsește plăcere. E pentru a se putea descurca cu ea însăși, pentru a găsi ceva de făcut, pentru a uita de nefericirea care nu-i dă pace. Nu că eu aș fi vreo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634

și sè mè dedic cu frenezie ritualului tècut al plècerilor solitare și triste, Bunè seară, domnu’ Matei! mè salutè portarul când am ajuns în dreptul lui, Bunè seară, îi rèspund fèrè sè-l privesc, rușinat asemeni unui licean surprins excitându-se în toaleta școlii, îi întind cheile biroului meu și dau sè ies din clèdire, Domnu’ Matei! el oprindu-mè, Nu e nenea Petre, e altul, nu-mi amintesc sè-l mai fi vèzut pe la noi, E un portar nou?! pare stingherit de îndrèzneala lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656

spasm impudic, rictusul Încremenit și cearcănele dintr-odată Îmbătrânindu-i obrazul. Ce ușor se excita atunci, ce jenat era să nu cumva să-i zărească cei de alături șlițul umflat al pantalonului, uneori, când nu mai putea Îndura, mergea În toaleta parfumată a casei Dobrotă și se ușura singur, după ce controlase neliniștit Încuietoarea ușii. Intra apoi În vârful picioarelor și moțăia, istovit de plăcerea rușinoasă, de energia risipită inutil și se trezea În acordul final ca să o aplaude, mecanic. Candelabrul mare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
frunte, cu cămașa udă, cu haina și pantalonul mototolite. Și respirând ca un pește aruncat pe uscat, cu gura deschisă și ochii scoși din orbite! Și țiuitul acela neîntrerupt care m-a Însoțit toată călătoria! Să fi fost apa de la toaletele aflate Într-o stare deplorabilă? Să fi fost oscilațiile mele de tensiune,ce crezi tu, draga mea? Sau aparatele care Înregistrează acolo tot, tot, tot, așa cum sunt convinși cei de acolo? Și nici măcar nu aveam cum să dau un telefon

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665

Și în acest jilț doamna consul li se înfățișă vizitatorilor mai mult decât golașă, ba chiar picată din altă lume. Părul ridicat, coafat cu panglici aurite și perle, lăsa ceafa, gâtul, umerii și brațele total neacoperite. Croiala îndrăzneață și transparența toaletei vert d’eau scoteau în evidență liniile trupului până la cele mai ascunse detalii. Moda Galatée transforma rochia într-o veritabilă „draperie udă”, perfect mulată pe formele posesoarei. La Paris, femeile care adoptaseră moda asta erau numite les merveilleuses. Numai că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
lui supus până la crimă, așa cum a fost tatăl meu. Și nici nu vreau să mor otrăvit din cauza lui pentru vreo Zoică, fie ea și cu coroană domnească, așa cum a pățit Luminăția Sa, bunicul Ienăchiță. Prințul se îmbăia în cabinetul de toaletă din primitoarea sa casă de pe Podul Târgului de Afară. Scufundat până la bărbie în apa caldă, asculta zgomotele casei cu ochii închiși.Era una dintre marile plăceri ale vieții și unul din puținele lui momente de relaxare. Simțea aroma cozonacilor abia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
regulate de topor. Câteva slugi spărgeau de zor lemne pentru toate sobele din casă. Era un sunet obișnuit pe timp de iarnă. Și asta pentru că focul ardea zi și noapte în sobe. Alături, Mariam discuta ceva în cabinetul ei de toaletă cu fata care o ajuta la baie. Nu auzea cuvintele, dar vocea soției îl pătrundea ca o frază muzicală îndepărtată, deosebit de melodioasă. O simțea trecându-i ușor prin sânge, ca o mângâiere fără sfârșit. Și sunetele acelea reușeau să deseneze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
și cu o măiestrie de mare actor. Plus semireverența fermecătoare. Plus ultima formulă de politețe... la fel de falsă. ― Ooo!... Încă nuuu!... Dar, desigur... asta doriți... (semireverența). Vă rog să așteptați aici, distinsă doamnă. Contele tocmai căsca de plictiseală în camera de toaletă. Își schimbase hainele, își clătise gura, își examinase ridurile de pe frunte și unghiile. Acum, însă, nu prea știa ce să mai facă. Trecu în birou și se așeză în fața ferestrei dinspre parc. Nu aprinse nici măcar o lumânare, din motive de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
de cap. Și mintea lui se străduia să vadă dincolo de ziduri și să înțeleagă ce se întâmpla, de fapt, între Regele Soare și Napoleoană pe acolo, pe unde rătăceau împreună. Într-un alt cabinet, dar nu de lucru, ci de toaletă, poetul latin tocmai se ușurase și acum se privea în oglindă. „Laurii lui Vergiliu” îi căzuseră până la sprâncene. Arăta destul de comic, chiar vulgar. Îi mai lipsea doar cana de bere din mână. Ridică ceva mai sus cununa, dar încă nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
loțiune destul de plăcut mirositoare. Ori de câte ori rămânem singuri, se arată uimit de umerii, de pielea mea... Nu-l las să coboare prea mult. Și cea mai mare bucurie a lui este să scotocească prin cufărașul meu. Șalurile, vălurile, pomezile, oțetul de toaletă, praful de dinți, parfumul de gardenii, rozul de obraz, carminul de buze, praful pentru strălucirea unghiilor, toate aceste flecuștețe sunt tot atâtea comori ademenitoare pentru el. Se bucură ca un copil. Chiar este un copil... încă. Mai am câteva spectacole

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]