2,542 matches
-
scriitor, de exemplu, pentru caracterizarea cutărui personaj, dar și pentru că presupun analizarea unor semnificații contextuale, suprasegmentale, care, uneori, se referă încă la sensurile "locale" ale ,unor termeni (cazul simbolului, de exemplu), alteori nu, rezultând numai din simetriile, laitmotivele, jocul perspectivelor, tonalitatea și ritmul 25 interior al operei. Wellek și Warren discută cu competență aproape toate situațiile posibile, dar, treptat, analiza semantică, atât de riguroasă în privința metaforei și simbolului, alunecă într-o analiză literara "tradițională", așa cum numeroase tipologii ale romanului și formelor
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
viața socială, așa cum susținea Durkheim, ci „raportul cu natura și atitudinea omului față de soartă...”. Religiozitatea, înțeleasă de Simmel ca o emoție specială, este cea care naște religia. Această emoție specială este numită de Simmel pietate. Diversele relații sociale au o tonalitate religioasă ce le conferă vigoare și distincție. relația copilului plin de pietate filială cu părinții săi, cea a patriotului entuziast cu țara sa, ori la fel de convinsului cosmopolit față de omenire, raportul muncitorului cu clasa lui în ascensiune sau a feudalului mândru
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
cu propria-i castă, a supusului cu stăpânul sub a cărui influență se află, sau a oșteanului loial cu armata sa - toate aceste relații cu conținutul lor de o diversitate infinită, considerate sub aspectul laturii lor psihice, pot avea o tonalitate comună, care poate fi designată ca religioasă. Toate au o încărcătură numită de Simmel „religioasă”, fiind diferite de relațiile bazate pe egoism, supunere, putere sau morală. După cum susține Simmel, nu orice formă de pietate se regăsește într-o religie, așa cum
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
babilonism. Iubite cititor, pătimirea e darul, răscumpărarea mântuirii din robia păcatului. Să prețuim acest dar! Multe din osemintele celor căzuți în slujba neamului și a lui Hristos sunt flori sfinte ce emană mireasmă divină... Pământul românesc, cântecul românesc au altă tonalitate și ne predispune la alt lăuntric sufletesc, alte simțiri. La fel, fenomenul stelar, astral influențează diferit sufletul și trupul de la o așezare pământească la alta. Neamul românesc, ca și alte popoare, are un suflet propriu, o credință, aspirații și geniu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
sau o idee și dorește să ne transmită acest mesaj, trebuie mai întâi să le transpună în coduri verbale și non-verbale pe care noi să le putem înțelege. Codurile selectate pentru transmiterea a ceea ce dorește să spună - cuvintele, gesturile și tonalitatea vocii - vor fi determinate de scopul urmărit de vorbitor, de situația dată și de relația lui cu noi, precum și de alți factori, cum ar fi vârsta, statutul social, educația, mediul cultural și starea sa emoțională. Procesul de transpunere a ideilor
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
câteva exuberanțe ingenue în care se simte influența tânărului Nichita Stănescu, ca în Amețit vibrează timpul. Universul se circumscrie în genere satului (tiparul versificației e, de altfel, de sorginte folclorică), iar motivele aparțin unei singure sfere semantice: destrămare, pierdere, trecere. Tonalitatea melancolică, simplitatea și puritatea definesc acest debut, dar poemele nu aduc o notă de originalitate, reluând tipare blagiene (Bacanală, Trebuie să mă întorc): „Dor de sat, fără vârstă ca apa./ Sete de văzduh./ Morile țipând în înserare,/ cucii și caprele
TACOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290034_a_291363]
-
România pitorească”, „Informația zilei”, „Curierul de Vâlcea”, „Viața Vâlcii” ș.a. I s-au decernat, în 1980, Premiul Uniunii Scriitorilor și Premiul Asociației Scriitorilor din Craiova. De la prima plachetă, Testamentele înțeleptului (Descriptio Valachiae), apărută în 1974, Ț. cultivă simplitatea expresiei și tonalitatea baladescă. Registrul e variat, cuprinzând, cu egală aplicare, peisajul rustic și plictisul provincial, legendele haiduciei și pantomima de bâlci, cântecul bahic și atmosfera melancolică a hanurilor așezate la răspântii sau poezia patriotică, adesea declamatoare. Din manierismul celor dintâi volume poetul
ŢARNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290090_a_291419]
-
Aventura limbajului. Neliniștea în fața neantului - manifestă în poza romantică din placheta Lebede negre - devine o stare naturală în Lebede albe (1983), definită emblematic de poetul aflat în pragul senectuții: „Semnul de întrebare alb/Pe valurile-albastre plutește către moarte”. Elegiacul rămâne tonalitatea fundamentală a liricii lui Ț., poemele alcătuind un spectacol de idei și de imagini elaborate, atinse când și când de artificiozitate. O țesătură lirică, vădind tot propensiunea spre autoproiecție și confesiune, atestă și romanele Manuscrisul de la Marrakech (1972) sau Negru
ŢAŢOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290097_a_291426]
-
în când, își vizitează prietenii, ia cărți cu împrumut, apoi dispare cu lunile. Își lăsase barbă și chipul lui, slăbit, semăna din ce în ce mai mult cu o icoană bizantină. Mersul îi e zorit și nesigur, glasul e, tot așa, precipitat, cu o tonalitate variabilă. Este în toată ființa lui S. un mare neastâmpăr și o mare bunătate. O bunătate activă, ușor agitată, și o voință neascunsă de a se identifica total cu noua lui condiție. Nu își pierde vremea, are rubrici în revistele
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
moarte-mpodobit.// Și mierla tace-n timp târziu,/ Iar cucu-n ore a murit;/ În sânul codrului pustiu/ Izvoarele au mucezit” (Rondelul toamnei). Maestru al sonetului, rondelului și poemului într-un vers, T. scaldă verbul într-o luminiscență potolită, cu o tonalitate elegiacă generată de pericolul iminent al „abisurilor de moarte”. SCRIERI: Caravana robilor, Bolgrad, 1934; Somnul lebedelor, Buzău, 1944; Miracol carpatin, Brăila, 1969; Poezii, pref. Dumitru D. Panaitescu, Brăila, 1979. Repere bibliografice: Iacob Slavov, „Caravana robilor”, „Bugeacul”, 1936, 3; N. Iorga
TIBEREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290167_a_291496]
-
oasele străbunilor cutreieră Carpații / irizând cu stele și înnobilând/ trecerea noastră [...] Aici este țara neamului meu!” (Încrustări în vreme). Odată cu Miresemele fulgerului (1988), autorul renunță la poezia circumstanțială. Apar figuri mitologice și livrești, peisajul se spiritualizează în viziuni (neo)expresioniste, tonalitatea senină, jubilatoare face adesea loc decepției și interogației, iar discursul liric devine, dacă nu neapărat mai profund, cel puțin mai opac. Poetul profesează cu voluptate - uneori excesivă - incongruența, asintaxismul și oximoronul. Rezultatul acestor operații este o lirică bazată pe bruierea
ŢEPELEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290149_a_291478]
-
Sub luna care-și cântă neatins/ Pe ram albastru,/ cântecul aprins.// Nu am prieten nici un om./ S-o cânt, prietenia ta o caut./ Înclină crengile albastrului tău pom.../ Ajută-mă să tai un flaut”. În ciclul care dă titlul volumului tonalitatea melancolică alternează cu elanurile urieșești, adesea nesusținute stilistic. Revolta, una de tip arghezian, de proporții cosmice, dar conotată ambiguu, posibil social, are pe alocuri și o latură baudelairiană, în sensul apropierii de estetica urâtului: „Vreau inimii văpaia de sânge în
THEODORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290159_a_291488]
-
Pădurea de cleștar (1967), și el eclectic, se reține ciclul Circul și poemele cu pitici, dedicate copiilor, care impresionează prin prospețimea limbajului și umorul naiv. În Țărmul singuratic (1968) clasicizarea se produce, s-ar spune integral, la nivelul universului, tematicii, tonalității, stilului. Poemele, construite pe un rudiment epic, sunt plasate în Antichitatea latină, iar formula poetică are simplitatea versificației populare și revine la începuturile ermetizant-simboliste ale lui T. Conotația socială, vagă, poate fi întrezărită în faptul că eul poetic adoptă perspectiva
THEODORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290159_a_291488]
-
Manea, haiducul își învinge durerea și, cu ajutorul calului năzdrăvan, pleacă în urmărirea dușmanului. Unele variante, culese din nordul Moldovei sau din Banat, se încheie odată cu înfăptuirea actului justițiar - omorârea lui Manea. Altele cuprind un tablou final care se armonizează cu tonalitatea baladei, momentul morții haiducului fiind transferat pe tărâm de legendă. Prieten credincios, calul îi va împlini ultima dorință, purtându-i trupul „Colo-n zarea celor culmi / La gropana cu cinci ulmi”. Procedeele stilistice conferă baladei nuanțare, muzicalitate și putere de
TOMA ALIMOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290212_a_291541]
-
se va finaliza În lunile următoare. În ceea ce privește transcrierea interviurilor, trebuie să menționăm că acesta este un proces complex, care implică inevitabil unele schimbări și interpretări, În special datorită faptului că scrierea și vorbirea au o serie de trăsături diferite. Astfel, tonalitatea, volumul și ritmul vorbirii au semnificații și conotații care nu pot fi reproduse grafic decât cu mare greutate. Deoarece În forma brută interviurile prezentau anumite inconveniente din perspectiva lecturării lor, din cauza unor dezacorduri sau exprimări neclare, am intervenit la nivelul
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Totuși Lucreția Andriu a câștigat rămășagul, ca să mă exprim așa, și a tălmăcit expresia franceză prin românescul „cu turnul dat pierzării”. Reușită remarcabilă: traducerea nu e inferioară originalului. Voi lăsa pe alții să vorbească de poeziile originale ale Lucreției Andriu; tonalitatea lor e puternic feminină. Constituie aceasta o scădere? Nu văd de ce. E curios că pe această sensibilitate, se altoia o reală inteligență, masculină aproape, sensibilă la rigoarea logică și exprimânduse dialectic; această propensiune era coroborată de o adevărată și serioasă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
de iradiațiile rănii de a fi În lume. „Era seară./ Eram diafană./ Chimică./ Iarbă de foc./ Pe când aburos printre zodii/ era atât de octombrie/ și atât de seară,/ Beretta, mon amour...” (Beretta), versuri precedate, În pagina de revistă, de altă tonalitate, cea a uimirii de sine, „Mai spre sfârșitul vieții/ de unde să Începi să țeși din nou/ jocuri fără plasă/ sub cupola bordeiului sud-dunărean!?” (Embargou). În Nastratinul colectiv și Vampirul vegetarian, un soi de portret al demonului meschin al zilelor noastre
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
complice admiratoare a Martei. Eram conștient, firește, de adâncirea lirică În volumele publicate de Marta după 1989. Cerebralitatea adolescentin cristalină din Aduceți verbele, dar și grația jucăușă, modulată de langoare și solitudine, În Dimineața tinerelor doamne sunt acum estompate de tonalitatea gravă, rănită, adesea exasperată, a „maturizării” aparent anti-lirice, refuzând privilegiul amânărilor. Ne vorbește direct și dramatic o abruptă, nu o dată vehementă, mereu puternică originalitate a „adevărului”, niciodată pur sau simplu, doar purificat prin expresia poetică și simplificat prin urgența implicării
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Însăși! Nu puține note stranii, aflasem, aveau să-și afle loc și În volumele următoare. În volumul patru, de pildă, Florin Mugur era contemplat În „rolul convenabil de jidov rătăcitor”. Cât de convenabil?, mă simțeam Îndreptățit să Întreb. În aceeași tonalitate, compozitorul Maiorovici apare „pe postul unui mic bufon evreu de casă”, iar Claudio Magris, incapabil, ca atâția occidentali, „a Înțelege ceva din realitatea românească”, este identificat nu doar drept „triestin și germanist”, ci „probabil evreu, ca și Svevo”. Nici Mugur
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și acum fie blamat, cu cele mai ciudate argumente, fie Îngropat sub o tăcere răuvoitoare”. Revista 22 a beneficiat mult de pe urma unui astfel de ghidaj echilibrat, receptiv la adevăr și deschis dialogului Între puncte de vedere diferite sau opuse, menținând tonalitatea dezbaterii principiale, obiective, atât de necesară Însănătoșirii „spiritului național”, marcat de prea multele perioade despotice ale Istoriei. * Pe ultima pagină a numărului aniversar, 750, redactora-șefă descrie cum și-a imaginat sărbătorirea și viitorul noii vârste a revistei. Printre altele, și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
să se suporte. La un moment dat, mi s-a pus pe noptiera din cameră farfuria cu salată orientală și un miros tare de ceapă a umplut camera. «Tacâm să vă aduceți de acasă!», mi-a aruncat asistenta peste umăr.” Tonalitatea se păstrează aceeași și când este vorba de aspecte ale cotidianului din afara spitalului. Iar Încheierea repune o Întrebare care ne readuce, aparent, la o altă realitate și la o altă problematică, dar deloc străine, totuși, nici În trecut, nici astăzi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
vrăjit al lui Th. Mann, și reține ca remarcabil „tot ce are raport cu fiziologia”... Legătura cu marele roman al lui Th. Mann nu depășește Însă, credem, simpla similitudine de plasare a acțiunii Într-un sanatoriu, materia epică și analitică, tonalitatea și anvergura fiind cu totul diferite. La apariție, M. Sebastian a văzut În Inimi cicatrizate reafirmarea „marilor calități” ale lui Blecher, Într-o realizare romanescă mai limpede decât În volumul precedent, datorată „unei mai sigure conștiințe de artă”. Sebastian era
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
1tc "Cartea Secolului1 " Într-un volum de proporții modeste, cu titlul Metamorfoza, confruntăm o drastică diferență față de În căutarea timpului pierdut, la care s-a referit Mary Gordon. Cele două capodopere diferă nu doar prin dimensiune, ci mai ales În tonalitate și stil, În atmosferă și substanță. Nimic nu poate fi mai departe de reflecțiile proustiene despre frumusețe și adevăr decât narațiunea sumară și stupefiantă În care reacția umană față de insecta În care se transformă Gregor Samsa pare mai cumplită decât
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
o avea despre Kertész, dar eu fusesem, Într-adevăr, printre puținii (sper că nu singurul) care l-au introdus pe Imre Kertész În curriculumul academic american. În 1998 am predat la Bard cartea sa Fateless (Fără destin), care aduce o tonalitate „obiectivă” cu totul particulară În literatura Holocaustului, chiar În comparație cu Primo Levi sau W.G.Sebald. Deportat ca evreu, condiție pe care pare s-o descopere, cu adevărat, prima dată, tânărul George Koves Înregistrează ceea ce i se Întâmplă, lui și celorlalți
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
hotelul mic, scump și avantajos situat nu o atenuase. Copleșit de dificultățile cărții cu care mă luptam În primăvara ’99, mi se părea că evocările sale, inimitabilul său amestec de sarcasm și emoție m-ar putea ajuta, eventual, să găsesc tonalitatea potrivită unei prea complicate tematici. Chiar În timpul călătoriei În România, de unde Îi adusesem o amplă colecție de ilustrate ale anilor ’30-’40, mi s-a Întâmplat să-l am, uneori, În fața ochilor: exilatul, ajutat În dificila sa adaptare la noile
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]