3,029 matches
-
de perioada în care oamenii respectabili se fereau săi frecventeze emisiunea, gândinduse că se compromit? Nui așa că nu vă mai amintiți? Este meritul lui Marius Tucă, clona care a știut să evolueze, să se rafineze, săși ascundă suprafețele mai din topor create de ma estrul său - și, astfel, să devină mult mai eficient pentru cauză. Sub pojghița actuală de jurnalist cu vederi liberale și careși face meseria dezinteresat se află, însă, tot individul creat săi apere interesele stăpânului său, Dan Voiculescu
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
libertăților, a tuturor bogățiilor, ziua umilirilor, a rușinii. Dar să revin la ziua de 23 August 1945. Dominația sovietică deja instaurată își spunea cuvântul. Noul guvern, cuprinzând incompetenți, își ușura sarcina. Destrămarea României începuse. Agenții sovietici, dublați de cozi de topor... se infiltrau peste tot. Armata, printre priorități, era vizată, deci și aviația. Una din măsurile hotărâte era ca toate unitățile ce urmau să ia parte la defilare trebuia să fie dezarmate, toată muniția predată. Discuții în guvern, discuții în consiliul
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
și-a impus hotărârea având consecințele grave pe care astăzi după patruzeci de ani24 le trăim cu durere, umilință și rușine. Revin la septembrie 1945. Între timp, sub controlul trupelor sovietice și al organelor politice, ajutate bineînțeles de cozile de topor, ce se iveau destule, cum de altfel apar totdeauna în astfel de situații, România înainta cu pași siguri în noul regim impus, după sistemul bine cunoscut. Și atunci, ce-mi rămânea de făcut, să accept ideea unui concediu și să
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
și și-a făcut căsuța aceia așa de mică și de sărăcăcioasă, nimeni nu știa. Era mare vânător. Lua pușca și o tăfâlcă 26 cu făină, un ceaunaș și un săculeț cu sare și se băga în pădure. Tăia cu toporul câteva lemne din care unul foarte gros să ție foc, făcea măliguță, mânca și se culca, dar cu urechile asculta orice zgomot din pădure. Și când zărea o dihanie, era a lui și o trăsnea. Și era de voinicie rară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
a tăiat un copac gros ca o mijlocie și lungă ca de 2 m și ceva și a rezemat-o de un copac. Și vine pădurarul și-l întrebă: Cine a tăiat copacul ista mă ? ".Gavril Veleșcă răspunde: "Eu ! ". Dă toporul încoace ! "zice pădurarul. Veleșcă zice: "Ți-l dau numai mută tu lemnul cela și-l razimă de cellalt copac ! ". Se necăjește pădurarul și nu poate nici de feli să-l mute. Și atunci Gavril Veleșcă zice către pădurar: "Măi bicisnicule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Ți-l dau numai mută tu lemnul cela și-l razimă de cellalt copac ! ". Se necăjește pădurarul și nu poate nici de feli să-l mute. Și atunci Gavril Veleșcă zice către pădurar: "Măi bicisnicule ție să-ți dau eu toporul că nici nu-l poți muta, și eu îl duc de aici până în Bogata cale de 10 Km. Chei dinaintea mea că te pun jos și pun lemnu pe tine și-aicea adormi de veci ! ". Pe lângă căsuța lui mică și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
comuna Perieți, județul Olt, n-avea lemne. Am trimis 100 de căruțe la Liveni în pădure, de unde a fost marele muzician George Enescu [66] și-am adus diferite cioate și (indescifrabil). A doua zi au venit soldații cu ferăstraie și topoare și le-au tăiat și băgat într-o sală de clasă că le furau de afară. De la Avrămeni m-a trimis la Lunca Banului în județul Fălciu cu ordin că să nu luăm un pai de fân sau fir de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
M.J. Manual de marketing, Editura Codecs, București, 1998. 145. Tofan Al. Sisteme structurale ale exploatației agricole în volumul "Management, evaluare și analiză economică în întreprinderile agricole", Editura Muntenia, 1999; 146. Tofan Al. Organizarea unităților agricole", Editura Eco`Art, 1995; 147. Topor V. Organizarea întreprinderilor agricole, Editura Ceres, București, 1996; 148. Torre Ranieri Filo Cresce la voglia di associazionismo, Revista L'Informatore agraria, nr. 34, 1999 149. Tosatti M. Il credito alla cooperazione, Edizione Lavoro, Roma 1988; 150. Tunioli F., Atti P
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
de la Pitești datorită numărului mare de informatori, a regimului de înfometare, frigului și întunericului, a obligației de a lăuda un conducător care supunea populația la torturi morale și a prezenței pe străzile Bucureștiului, în 1990-1991, a minerilor cu bâte și topoare, văzuți ca ieșiți din subteranele Piteștiului. Încercând să ofere o definiție acțiunii de la Pitești, Ilie Bădescu și Dan Dungaciu consideră că 'reprezintă tratamentul represiv exercitat de instituția închisorii contra acelor simțuri profunde care permit individului încarcerat să prețuiască religia creștină
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
a fost prezentat cazul unui bărbat, care și-a lovit femeia, pentru că nu i-a servit masa. Femeia avea mai mulți copii, dintre care ultimul, în vârstă de trei luni, pe care bărbatul, în furia lui, l-a lovit cu toporul în cap, periclitându-i viața. Femeia trebuie să-i dea bărbatului, nu numai sex ci și mâncare, nu-l interesează pe bărbat de unde s-o procure. Din păcate, societatea nu asigură securitatea femeii. În familie, cei doi soți adună la
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE by NARIH IVONE () [Corola-publishinghouse/Science/810_a_1736]
-
spre cel caracterologic. Creangă o evocă mai întâi ca pe o ființă cu daruri fantastice: „Cu adevărat că știa a face multe și mari minunății: alunga norii cei negri de pe deasupra satului nostru și abătea grindina în alte părți, înfigând toporul în pământ, afară, dinaintea ușiietc. Apoi este văzută prin modul în care își manifesta grija față de casă și preocuparea pentru destinul copiilor. Smaranda este o fire mai aspră, cu voință neclintită, care își iubește copiii fără sentimentalisme, dar cu un
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
un car care merge singur la vale, carul pe o capră, capra pe un gânsac și gânsacul pe o pungă. Apoi, cerându-i fratelui său, după obicei, boii și carul, merge în pădure să ia lemne, se rătăcește, aruncă cu toporul în niște lișițe și-i cade toporul în heleșteu, sălașul dracilor. Pierde boii și carul fratelui, îi cere și iapa, pe care o pierde de asemenea. Îi trece prin cap să construiască o mânăstire, unde să se călugărească, după spusa
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
carul pe o capră, capra pe un gânsac și gânsacul pe o pungă. Apoi, cerându-i fratelui său, după obicei, boii și carul, merge în pădure să ia lemne, se rătăcește, aruncă cu toporul în niște lișițe și-i cade toporul în heleșteu, sălașul dracilor. Pierde boii și carul fratelui, îi cere și iapa, pe care o pierde de asemenea. Îi trece prin cap să construiască o mânăstire, unde să se călugărească, după spusa fratelui său. Scaraoschi vrea să-l mituiască
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
nu se mai uite atât. Iar acum..." Suspină. A trecut vremea când salafiștii își întrerupeau conversațiile și-și ascundeau fețele îndărătul unui ziar larg deschis când apărea câte o cameră de luat vederi: când islamiștii intransigenți îți dădeau jos cu topoarele antena parabolică din balcon. Acum fiecare școală, fiecare puritan rigorist își are timpul său de antenă. Iar doctoratele nu se mai decernează în moschei sau universități. "Astăzi, deploră cârtitorul meu, e suficient să apari o dată la televizor pentru a fi
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
trei, acolo se adăpostește un sanctuar sau o mânăstire. Acolo unde subzistă un petec de vegetație ai șanse să zărești fie scufia unei călugărițe, fie sutana unui călugăr. Banii merg mână în mână cu imitația și cu lucrul făcut din topor. Dumnezeirea e mai ecologică. Ea perturbă spiritele dar, cel puțin, nu se atinge de copaci. * * * Un fost cadru al Organizației pentru Eliberarea Palestinei, marxist reputat. Trăiește aici în exil și a devenit un apropiat al islamiștilor. De ce? Întrebarea mă tot
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
o ieșire a unor contratorpiloare din divizia navală pentru a sprijini o acțiune a jandarmilor la Katerini. Nava se deplasa încet, ajungînd într-un golfuleț unde se găsea un frasin singuratic. Marinarii s-au preschimbat în tăietori de lemne, iar topoarele lor au hăcuit trunchiul pentru a alimenta cazanele. În felul acesta, avînd asigurat combustibilul, distrugătorul a putut să ajungă în larg și să-și îndeplinească misiunea... Marea încercare din perioada sejurului la Salonic o constituiau serile și nopțile. După trei
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
privesc aproape exclusiv detaliile și mult mai puțin principiile. Limbajul este una dintre părțile spiritului uman care a progresat cel mai puțin și, sub acest aspect, noi suntem încă în faza sălbăticiei, adică încă ne servim, cum ar veni, de topoare de piatră și de mecanisme de aprins focul”. Problema ridicată aici de Tylor este esențială pentru înțelegerea nașterii și evoluției limbajului: autorul englez reclamă necesitatea perfecționării laturii formale a limbii în vederea ridicării acesteia la nivelul laturii semantice, considerând că forma
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
limbi, iar evoluția acestui sistem nu mai este determinată decât de necesitatea redării cât mai exacte a sensului. Așa se explică faptul că în „faza civilizată” limbile conțin în latura lor acustică „principii” din „faza sălbăticiei”, cu deosebirea totuși că toporul de piatră a devenit dalta sculptorului, iar mecanismul primitiv de aprindere a focului a devenit brichetă. Derapaje în cunoașterea istorică a limbii Limba, ca potență mintală de a vorbi, și limbajul, creația vocală a acestei potențe, se află în interdependență
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
la șederea în infern, cu atât mai mult cu cât este un mediu omniprezent în descântece pentru boala numită bubă neagră: „S-a luat omul negru,/ Ponegru,/ De la casa neagră,/ Poneagră,/ Și s-a dus la pădurea neagră,/ Poneagră,/ Cu topor negru,/ Ponegru” (BăhnășeniBacău), „Un om negru,/ Ponegru,/ Cu topor negru,/ Ponegru,/ Boi negri,/ Ponegri,/ S-o dus în pădurea neagră,/ Poneagrî” (Ibănești - Botoșani). Dacă aici universul se cernește obsesiv pentru a contracara efectul afecțiunii, în baladă pădurea neagră constituie tărâmul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cât este un mediu omniprezent în descântece pentru boala numită bubă neagră: „S-a luat omul negru,/ Ponegru,/ De la casa neagră,/ Poneagră,/ Și s-a dus la pădurea neagră,/ Poneagră,/ Cu topor negru,/ Ponegru” (BăhnășeniBacău), „Un om negru,/ Ponegru,/ Cu topor negru,/ Ponegru,/ Boi negri,/ Ponegri,/ S-o dus în pădurea neagră,/ Poneagrî” (Ibănești - Botoșani). Dacă aici universul se cernește obsesiv pentru a contracara efectul afecțiunii, în baladă pădurea neagră constituie tărâmul magic în care fetele devin subiectul ritualului de trecere
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
infernal. Mentalul arhaic localizează sufletul în degetul mic, ca element distinct al constituției magice umane. Relatările despre practicile inițiatice aborigene frapează prin imaginea recunoscută în textul literar: „...ei se înfățișau înaintea unui om mascat care, dintr-o singură lovitură de topor, le tăia degetul mic de la mâna stângă”. Pierderea suferită constituie o sinecdocă a morții, cu degetul detașat de trup piere și identitatea perisabilă a neofitului care umblă acum prin lume marcat de modelul arhetipal. „Murind și înviind astfel, neofiții căpătau
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a ii pi pamînt. O vinit pi lumi așș ca um fel d’i prav numa d’im babă”. Revenirea în planul social este posibilă doar pentru inițiat, care și-a marcat drumul pe verticală prin instrumente ale masculinității: „Însâ topoarele cele d’i aci tot acolo în copac iera”. Mamei i se interzice orice implicare în planul arhetipal, insolența ei fiind pedepsită cu transformarea în cenușă, dar nu în cenușa forțelor creatore latente, cum este cea în care șed neofiții
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
aparteneța la sacru aduce o titulatură singularizantă. Formarea cuvintelor prin derivare dezvăluie o creativitate cu rezultate directe în plan poetic. Prefixarea augmentativă, foarte frecventă în descântece, face din po- un echivalent popular al obișnuitului răs-: „Un om negru,/ Ponegru,/ Cu topor negru,/ Ponegru,/ Boi negri,/ Ponegri,/ S-o dus în pădurea neagră,/ Poneagrî”. Prefixul negativ are o egală valoare magică, în acceași specie literară: „Spri sfântu soari răsari,/ Pi potecî nicalcatî,/ Pi roua niscuturatî”, „Cu roua nescuturată,/ Cu ceața neridicată”. Definirea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
la toate icoanele, obligându-ne și pe noi să ne facem mereu semnul crucii, după care, într-un fel însuflețită de la ceea ce făcuse, s a repezit afară în mijlocul potopului și chiar în fața casei unde ne adăpostisem a înfipt lama unui topor, ca să ne ferească de trăsnete, ne-a spus ea. Să ne ferească de cel rău, a completat mama, iar sora a adăugat cuvântul, Amin! Cum eu m-am așezat în apropierea ferestrei, să văd ce se petrece afară, iar mama
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
plită, pândeam până bureții lăsau un fel de zeamă în pălăria lor, pe care eu o sorbeam repede repede, ca să nu mi-o ia sora-mea înainte. După ce mâncam asemenea bucate gustoase, ieșeam afară, mergeam în șopronul cu lemne, luam toporul și începeam să desfac buturuga adusă, în bucăți-bucăți, mai mari sau mai mici, pe care le stivuiam în grămadă, după dimensiuni, de unde un braț sau două de lemne le d uceam în casă. La așezam în fața sobei ca să servească bine
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]