2,402 matches
-
repede prin întreprindere și a gustat un vârf de aripă de curcan și o gură de Cico, plăcut impresionată mai ales de jocul de culori de pe scaune și ciorapii muncitoarelor de la Holdingul de curci. În urma lor, a ei și a tovarășei directoare Maria, care o urma ca un cățel credincios, fetele au tras o cântare pe cinste: „Trenule, mașină mică, unde-l duci pe Ionică“, „Cine-a pus cârciuma-n drum, ăla n-a fost om nebun“, „Trandafir de la Moldova“, iar
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
le-a zis bancuri, iar Rodicuța a închis ochii îngăduitoare, căci muncitoarele ei cântaseră bine în șosetele lor tricolore, iar în timpul ăsta băieții din grupul lui Gabriel au mâncat pe săturate piept de curcă prăjit și servit anume pentru vizita tovarășei Găinușă. Schimbul trei a fost aproape anulat, iar multe curci au adormit pe banda care le ducea la tăiat. Așa un chef nu se mai pomenise încă în Holdingul de lângă oraș și liniștea a căzut doar odată cu dimineața, când negrul
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
după criteriul rezistenței, nu al esteticii. Culorile erau terne, iar finețea nu era una dintre calitățile lor primordiale, deși se chemau „ciorapi subțiri“. Cum, chiar și așa, erau scumpi - raportat la veniturile boborului -, îi remaiam. Adică îi duceam la niște tovarășe care lucrau în niște gherete înghesuite, unde îi coseau. Acum, când îmi amintesc, mi se pare apocaliptic. Mă duceam mai ales la o remaieuză de la o „Arta Modei“, unde era o cușcă de 1m pe 1m în holul mare, cu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
ha, un grup norvegian. Crezi că ne mai merge pickup-ul? „Bine, bine, am să-i bat mâine obrazul, să-și vadă de treburi, nerușinat bătrân și pervers, n-are de lucru să o urmărească pe fiică-mea cu taxiul lui...“ TOVARĂȘE DE DRUM - Experiența feminină în comunism - (aproximativ 370.000 de semne) Prefață (Radu Pavel Gheo și Dan Lungu) Adriana Babeți - Sarsanela Anamaria Beligan - Halatul Veronicăi Carmen Bendovski- Lungul drum al comunismului către sfârșit Rodica Binder - Chiar așa? Adriana Bittel - Servus
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
etapă a acestei evoluții. ,,Sufletul-expresie a dorinței lui Dumnezeu de a avea un însoțitor - trebuie să-și găsească el însuși expresia și în acest scop, sufletele bărbaților și femeilor au fost chemate la ființă, pentru ca fiecare suflet să poată deveni tovarășa/tovarășul lui 138 Dumnezeu, perfect adaptat(ă) la această împărăție divină” ( ,,Universul lui Edgar Cayce “) Lumea în care trăim nu are nici un scop bine definit, nici o finalitate concretă, și practic nu reprezintă un scop în sine prin ea însăși. Totul
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
unui ins fără personalitate, în care defilează episoade-standard ale „biografiei“ celor fără biografie - marea masă a tinerilor crescuți în atmosfera specială a ultimilor ani ai comu nismului. Copilul Dănuț merge la școală, se- ndrăgostește de mai multe pioniere, suferă persecuțiile „tovarășei“. La liceu, Abagiu Daniel face muzică, fumează la closet tot soiul de țigări, debutează în viața sexuală cu o intensă ipsațiune, iar în cea intelectuală cu existențialismul francez (convergență deloc întîm plătoare), apoi inevitabilul Emil Cioran intră în viața lui
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
sînt trecute-n revistă manualele școlare, revistele, poeziile și cîntecele acestei, în definitiv, (sub)culturi comu niste. Cezar Paul-Bădescu își asumă sfidător, cît se poate de explicit, această perspectivă, oricît de inopor tună ar fi ea : „Pe unii, cuvinte ca tovarășa sau tova rășu’ s-ar putea să-i umple de scîrbă sau de indignare. Pe mine, nu. Din perspectiva mea, comunismul a fost ceva îngrozitor, într-adevăr, dar asta numai în plan general - social, politic, economic, național etc. Însă pentru
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Stroe le zicea „gagici“ unor femei în toată firea, ca mama sau ca tovarășea. Hotărît lucru, Stroe ăsta era un individ foarte dubios și se gîndea numai la prostii...) într-o zi, a venit un coleg și i-a spus tovarășei învățătoare că a auzit că Stroe a fumat. Învățătoarea îi dădu mai întîi ce-i trebuia, iar apoi îl puse pe Dănuț să-l poarte în pauză prin curtea școlii și să le spună tuturor ce a făcut nenorocitul. Dănuț
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
A FUMAT ! EL A FUMAT !“... Degeaba însă, dezastrul se pro dusese. Deși de-atunci încolo se chinui să o spună cît mai clar, de pe scena de festivități a școlii răsu nase toată pauza numai cuvîntul „afumat“. La concursuri, în schimb, tovarășa se arăta foarte nedreaptă cu el. Cînd făceau vreun concurs, ea împăr țea clasa în două tabere și îl punea pe Dănuț într- una, iar pe Cristi în cealaltă. Nu știa de ce, dar în echipa lui se adunau de fiecare
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
în sinea lui cu dascălul de acolo. și-l închipuia cu o floare roșie în piept. Din nefericire, primul an de școală se termină în curînd și începu, cu soarele ei strălucitor, vacanța mare. Nostalgii comuniste Pe unii, cuvinte ca tovarășa sau tovarășu’ s-ar putea să-i umple de scîrbă sau de indignare. Pe mine, nu. Din perspectiva mea, comunismul a fost ceva îngro zitor, într-adevăr, dar asta numai în plan general - social, politic, economic, național etc. Însă pentru
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
astea se uită. O excursie cu clasa Fuseserăm pînă atunci la Muzeul Antipa, unde trecu serăm prin mai multe săli plicticoase, cu fluturi puși în insectare sau cu animale împăiate și cam prăfuite ; într-o singură sală nu ne lăsase tovarășa învățătoare să intrăm, și aceea părea cea mai interesantă : o sală dedicată reproducerii umane. Noi eram, vezi bine, doar în clasa a patra și despre fecundare se învăța de-abia în clasa a cincea (și chiar și atunci era vorba
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și gorilei-mamă i se vedeau țîțele ca lumea de tot (altceva nu i se mai vedea, dar era de-ajuns și-atît). Ce mai ! - erau ca la o femeie. Cînd începuserăm toți băieții să ne hlizim și să arătăm cu degetul, tovarășa a strigat la noi să ne mișcăm de-acolo ! ; numai că, parcă pentru a-i face în ciudă, după ce-am vizitat toate sălile, am mai trecut o dată prin fața vitrinei - trebuia, doar, să ieșim pe undeva din muzeu ! -, și atunci
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
trandafiri. Să vezi atunci cum au început să se îmbulzească cu toții : „Dă-mi și mie ! Dă-mi și mie !“. Bulgarul nu mai prididea, dar ne ungea conștiincios după urechi și la încheieturile mîinilor. La un moment dat, am auzit vocea tovarășei : „Clasa a patra be, la mine !“. Era foarte supărată. Ne-a suit pe toți în autocar și ne-a spus la microfon că am făcut o prostie foarte mare : nu aveam voie să ne ducem la ăia, că nu trebuie
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
trandafiri. ...Ultimul din lista de muzee vizitate avea să fie cel al tehnicii militare, unde, după ce am trecut prin toate sălile, am găsit în curte mai multe tunuri, tancuri și tanchete, pe care am putut să ne cățărăm după cum voiam. Tovarășa nu știu pe unde dispăruse. Ne așezam pe scăunelul tunului sau intram (însoțiți, desigur, de mirosul de trandafiri) în turele, ne uitam prin lunete, ocheam și nimeream dușmanul. Bulgar, în primul rînd. / Bineînțeles că ultima precizare este o „amintire“ contrafăcută
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ar fi dat bine într-o astfel de povestire. De fapt, nici nu știu dacă toate cele povestite mai sus s-au întîmplat în excursia dintr-a patra sau în cea dintr-a cincea, pe care am făcut-o cu tovarășa de geografie. Faptele s-au suprapus în mintea mea și au construit o amintire coerentă și cu iz demonstrativ. Desigur, nu toate amintirile noas tre au nevoie de un liant moralizator pentru a se menține. Mai sînt și altele, care
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
închis al claselor aglomerate, să-l savureze ca pe o băutură răcoritoare în arșița verii. Cu pași măsurați, cu umărul drept înclinat de greutatea din mână, merge spre casă pe drumul acoperit de zăpadă și gheață. De câțiva ani, de când tovarășa lui de viață a trecut la cele veșnice, acasă nu mai are cine să-l aștepte. Singura ființă cu care își împarte singurătatea este un motan alintat, care îl întâmpină cu miorlăieli codificate și cu coada în balans, strecurându-i
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
limbajul lor familiar eram numit tata Fetescu. Mărturisesc că aflarea acestui atribut m-a făcut fericit. Un absolvent din seria sus-amintită (O. S.) îmi scria din armată și în titlul unei misive, datată 22 nov 1975, mi se adresa: Stimate tovarășe diriginte, iubitul meu părinte. Autorul scrisorii era un tânăr inteligent, spontan, vesel și cu reale aptitudini muzicale. Pe fotografia de promoție cu întreaga clasă i-am scris urarea: ,,Să-ți fie viața frumoasă și senină ca un cântec”. O.S.
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
se mai poate dispensa și pe care i l-au făcut cadou colegii când s-a pensionat. Înainte de a ieși pe ușă, în oglinda încețoșată și-a mai revizuit încă o dată aspectul vestimentar, treabă de care altădată se îngrijea Mărioara, tovarășa lui de viață, Dumnezeu s-o odihnească. Ce inspecție riguroasă îi făcea ea înainte ca el să plece undeva! Chiar dacă trebuia să meargă doar până la piață, cale de o stație de tramvai, el trebuia să arate impecabil. Uneori, când era
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
a însoțit apoi acasă și a povestit ce s-a întâmplat, de ce arătam în halul acela. După ce m-am spălat, mi-am schimbat hainele, am mers la școală însoțit. Acolo deja se aflase că am căzut. Abia atunci a aflat tovarășa învățătoare ce se întâmplase cu adevărat, nu ce i se povestise de cei ajunși înaintea mea la școală. Deoarece eram o fire retrasă, necomunicativă, așa cum am mai spus, nici la ore nu eram prea activ, având și motivația pentru
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
am ajuns odată cu un cucui acasă. Abia atunci buna mea mamă adoptivă s-a dus la dirigintă și a reclamat-o pe profa de matematică Ellze Senetra. La ora de dirigenție toți colegii mei au confirmat cele povestite de mine. Tovarășa Senetra nu a recunoscut susținând că este un complot al clasei. Dar școala a luat măsuri abia în anul următor înlocuind orele acestei profesoare la clasa noastră cu profesorul de fizică Petru Grozav. Până atunci însă eu mai încasam câte
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
și zice „Tarzan“, apoi o lovește pe ea în piept și zice „Jane“, apoi iar pe el, apoi pe ea și tot așa - era numai bună să fie încercată cu fetele. Acestea însă nu gustau niciodată poanta și ne pârau tovarășei învățătoare că le loviserăm cu pumnul în piept. Ce știau ele cum se comportă un bărbat adevărat? Strigătul lui Tarzan era bun în pauze, în curtea școlii, când vreunul dintre noi se trezea fațăn față cu băieții de la B, cu
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
prieten al lui Cioran). Un estet leneș nu va fi niciodată invidios pe laureații Premiului Nobel. De ce ? Fiindcă participă și el, cu puținătatea sa, la ideea de Estet Leneș. Ce frumos sună acest cuvânt, Estetleneș ! (Ușor maghiar, nu găsiți ?) Căderea tovarășei arhitect (Florian Potra, despre O lumină la etajul zece, 1987) Regizoarea reușea (involuntar ?) un lucru paradoxal : acela de a face lumea bună și fostă care îi popula peliculele mai vie, mai atrăgătoare și mai simpatică decât cealaltă lume (mai nouă
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
David Lynch și să amintească, în finalul interviului, care sunt actorii cu care i-ar fi plăcut să lucreze : James Mason, George Sanders, Gregory Peck, Lee Remick sau Denholm Elliott ! în același număr, un splendid text al Daciei Maraini scriitoare, tovarășa de viață a lui Moravia și colaboratoarea lui Pasolini la scenariul celor O mie și una de nopți , care vorbește cu căldură despre acest mare și magnific prieten care i-a fost Pier Paolo Pasolini. (Prilej pentru mine de a
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
ar trebui să fie un proto-critic (interviu de Mihai Fulger) ............................................... . 187 Cronici Dacia ............................................... ...................................... 193 Daneliuc după melci (pitorescul binișor temperat) ........... 195 Purgatoriu pe roți ............................................... .................... 199 Eu sunt Adam ! (Dumnezeu se împușcă) ........................ 201 Diavolul și bunul Dumnezeu în serial ................................ 204 Căderea tovarășei arhitect ............................................... ...... 209 Atenție : regizor periculos aplecat în afară ! ....................... 212 Un kitsch perfect ............................................... ..................... 215 Alla gloria militar ............................................... ........................ 218 Un film urgent ............................................... ......................... 222 Un road-movie imobil ............................................... ................ 224 Grenada de la Jean Monnet .............................................. 226 O comedie în locul dramei ............................................... .... 228 Deportări, debarcări etc. ............................................... ......... 231 Evrei
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
arhiepiscopul Bartolomeu Anania, la Casa de Cultură a Studenților, o mașină scapătă de sub control, condusă de un șofer în stare de ebrietate, i-a curmat zilele. Își doarme somnul de veci în cimitirul „Central” alături de cea care i-a fost tovarășa de viață, soția. * Cele mai multe informații din acest material au fost oferite de familia P. Ir. Pogângeanu. PETRU ST. POGÂNGEANU (1933-1997) Petru MATEI Petru St. Pogângeanu s-a născut în data de 12 februarie 1933, în satul Gugești. A urmat cursurile
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]