14,689 matches
-
de orice idee, pentru ca în curățenia minții despuiate de erudiție să facă să apară ființa lui Hristos. Misticul e un îngrețoșat de lume, sătul de scîrnăvia trupului și scîrbit de subtilitățile semenilor, și de aceea nu argumentele îl preocupă, ci trăirea în comuniune a elementului transcendent. Deviza lui nu e nici principiul monahal ora et labora (rugăciune și muncă) și nici regula scolastică ratio, questio et solutio (rațiune, întrebare și dezlegare), deviza lui stă în arderea lăuntrică în numele crucii, în țîșnirea
Magistrul turingian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3137_a_4462]
-
strămoșilor ei, el va fi un parizian adevărat. Fructul unei iubiri deopotrivă bolnăvicioase și izbăvitoare. Delicat și trist, atent la detalii și împrăștiind, cu finețe, multă nefericire, Cathérine-Paris rezumă fără cusur o epocă. A balurilor și conveniențelor, a strălucirii fără trăire, ca frumusețea fără trup a unei impecabile pagini de latină. Prin viața unei prințese care, neaparținând profund nici unei istorii ajunge să le aparțină, superficial și diplomatic, tuturor, trec nenumărate file de poveste, comploturi, trădări, războaie, mari și mici, mondiale în
Viețile Parisului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3143_a_4468]
-
Văratec, călugărița și scriitoarea Irina Lecca s-a aflat într-un permanent dialog cu sine, cu celelalte monahii și, tot mai frecvent, cu Dumnezeu, pe care l-a adorat și a cărui operă a interpretat-o, în profunzime, cu o trăire din cele extrem de valoroase în ordine spirituală. Notițele biografice ale Irinei Lecca, ce se publică acum întâia oară, au fost elaborate la solicitarea Ecaterinei Săndulescu 6, care aduna materiale și informații despre scriitoarele ce urmau să constituie substanța antologiei Evoluția
O prozatoare necunoscută – Irina Lecca by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3698_a_5023]
-
maculantă, însă privirea lui Faust conduce către o sublimarea a sexualității. Sexul lui Gretchen se dematerializează în lumină, devine inefabil chiar dacă nu încetează să corespundă datelor anatomice. Sokurov suprapune imaginile monadic generând un efect de icoană în fața căreia se declanșează trăirile paroxistice. Iar această icoană este paradoxală și de o măreție fără egal pentru că ea reprezintă deopotrivă chipul Margaretei și sexul ei, ambele auratice, ambele inefabile, ambele transfigurate extatic. Mefisto îi permite lui Faust accesul la sexualitatea lui Gretchen, iar felul
Faust: lumini și umbre (I) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2924_a_4249]
-
selectate de un producător și finalmente pompate prin cea mai eficace formă de comunicare, televiziunea. Că nu e vorba de o întâmplare, de un accident, de o scăpare o dovedește minuțioasa punere în scenă. De la componența grupului, care sugera unanimitatea „trăirii”, prin atenta alegere a protagoniștilor (tineri și bătrâni, bărbați și femei), la gesticulația solemnă a cântăreților și la dublarea imaginii „rapsozilor” cu aceea a unui război de țesut, menită să amplifice solemnitatea (dar și belicositatea), totul stătea sub semnul premeditării
Mai slăbiți-mă cu „dorul” vostru... by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2934_a_4259]
-
broască și urcăm spre unghiul speculativ, întîlnim cel puțin patru poziții care înnobilează absurdul pînă la a-i conferi un rang metafizic. Potrivit primei poziții, absurdul apare atunci cînd un plan superior răbufnește în planul vieții umane, urmarea fiind o trăire atît de stranie încît toate motivele raționale te îndeamnă s-o categorisești drept absurdă. E cazul oricărei epifanii în cursul căreia rațiunea abdică: neputința de a pricepe te silește să depui armele, abandonînd intelectul și îmbrățișînd credința. Omul se înfioară
Timpanul spart by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2936_a_4261]
-
iar situația nu se va ameliora nici azi, nici mîine și nici peste un deceniu. Autoarea va trăi chinuinduse și va muri în același mod, nici o motivație rațională neputîndu-i aduce alinarea. Atinsă de un tropism ce o împinge invariabil spre trăiri dureroase, Mihaela Stănișor e patotropică, căutînd chinul așa cum plantele caută soarele. E drept, din carte reiese că trauma care i-a declanșat chinul a fost moartea mamei, numai că, înainte de decesul matern, autoarea avusese parte de alte întîmplări menite a
Patotropia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2899_a_4224]
-
obsesia maternă, cît gradul lor de absorbție. Autoarea trăiește doar în aparență în lume, care nu e decît cadrul inert de la care nu mai are multe de sperat, adevăratul punct de atracție fiind fluidul mamei, ca într-un vîrtej de trăiri ce o scufundă pe autoare în ea însăși. Cînd iese la suprafață, adică în lume, își resimte inadaptarea, iar cînd coboară în obsesie, suferă. Într-o parte inadaptarea, în cealaltă parte chinul, autoarea fiind un medium care se încarcă pînă
Patotropia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2899_a_4224]
-
într-un plan mai înalt e vorba și de un proces maieutic. Andrei Pleșu nu răspunde pur și simplu. El dă sfaturi, definește, teoretizează spontan, ține prelegeri pedagogice. Cade în monologuri socratice. Dacă Față despre față era un manual despre trăirea eficace, Din vorbă-n vorbă este o colecție de imprudențe controlate având ca temă ineficacitățile lumii contemporane. Andrei Pleșu inventariază fisurile prezentului, după ce alcătuise din fărâme personale anatomia unui trecut proaspăt în Față către față. Spontaneitatea și revolta actualității nu
Imprudențe supravegheate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2900_a_4225]
-
ierburi lungi culcata și v'asteptam cu ochi de panda") devine suspectă. Trecerea de la refuzul ațipirii în mireasma narcotica (refuz trăit că o luptă: "nu las somnul să mă'nfrângă") la o pregnanta serie de gesturi și imagini, la o trăire exaltata a sentimentului de putere, poate fi înțeleasă și că intrarea într-un vis aievea (rêve éveillé). Trăită adesea de creatori, e o stare prielnica poeziei. În Țiganiada (cantul V), mama lui Parpanghel sufla într-un fluier magic: "scoasă o
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
lui Nicăpetre. În Canada conaționalii noștri revin la Câmpul de lângă Hamilton, devenit o simbolică Mecca a românilor, pentru a participa la evenimente felurite, indiferent de anotimp, dar oricând cu aceeași ardoare a simțirii. Ion Segărceanu evocă În versuri atmosfera de trăire națională a acestui loc, În răstimpuri simțit a fi Însăși România În miniatură: “La noul ctitorit lăcaș divin/ Răsună clopotul În ritmic ton:/ Aici românii grupuri, grupuri vin/ Din Hamilton, Toronto, Burlington...// Se-nalță-n jur, În graiul din străbuni
Radiografia unei săptămâni internaționale de cultură la câmpul românesc Hamilton. In: Editura Destine Literare by Anca Sîrghie () [Corola-journal/Journalistic/99_a_396]
-
să declare deschisă adunarea din piața Tianhua în absența președintelui, chiar dacă a fost avertizat că acesta s-ar putea să nu poată veni. Și, în aceeași tradiție, descrierile sunt detaliate, studiate parcă la microscop, pentru a surprinde toată varietatea de trăiri pe care o seară de primăvară când înflorește caisul în curtea familiei Ximen sau o noapte cu lună le poate genera: vizuale, acustice, olfactive, tactile emoționale.Din cauza împletirii multiplelor planuri, la un moment dat, cititorul nu mai sesizează cine spune
Anul Mo Yan by Tatiana Segal () [Corola-journal/Journalistic/3191_a_4516]
-
spune cutare simfonie sau ce transmite cutare cvartet. Mai mult, cine cade în reverie ascultînd un concert e un ageamiu, căci a te lăsa în voia reprezentărilor e un mod de a terfeli rostul muzicii, imaginația fiind o piedică în trăirea sunetelor. În plus, un comentariu în marginea unui concert nu are legătură cu muzica, iar un intelectual care folosește un lexic pentru a descrie o experiență scenică iese din condiția muzicii. Și atunci ce e muzica? E o vibrație care
Sunetul crud by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3202_a_4527]
-
intensitatea lor, și de aceea el jertfește densitatea în favoarea duratei. S-ar putea spune că expresivitatea nu se capătă decît printr-un tempo lent, dar senzația de lentoare apare abia la audiția unei înregistrări, fiindcă într-un concert pe viu trăirea muzicii face abstracție de unități de timp. Nu asculți secunde, asculți tonuri. Tempoul nu înseamnă viteza pe care o imprimi unei secvențe sonore, ci densitatea armonicelor care apar în acea secvență, de aceea nu există tempo greșit sau tempo corect
Sunetul crud by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3202_a_4527]
-
acum ființa să-și întoarcă întreaga energie (constructivă sau distructivă) spre sine însăși: l’enfer c’est moi. Dar cea mai importantă modificare pe care o aduce Însoțitorul față de Galeria cu viță sălbatică privește sensul raportului dintre poveste și viață, trăire și literatură. Dacă în primul roman prozatorul viza reconstituirea veridică a unei epoci, cititorul urmărind autenticul vieții din text, în Însoțitorul, personajele iau act de puterea nelimitată a poveștii care singură „ne poate salva, sau, măcar, ne poate lecui de
Constantin Țoiu, o retrospectivă critică by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3205_a_4530]
-
pe jurnalul ținut de Pavelescu la căpătâiul soției sale muribunde: ambele texte vorbesc despre dragoste, în cele două ipostaze - statornicie (Pavelescu) și pasiune devoratoare (Casimir și Evantia) - pentru a provoca. Scrisul este aici un filtru al iubirii, un stimul al trăirii și, prin aceasta, un nucleu generator al epicii romanului care evoluează „spectaculos“ pe un scenariu subtil construit de Pavelescu din implicațiile scenei erotice. Cealaltă scenă-pivot a romanului se petrece în casa lui Ortopan, plecând de la două texte, structural deosebite de
Constantin Țoiu, o retrospectivă critică by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3205_a_4530]
-
de regizor a lui Pavelescu și Ortopan: primul este autorul scenariului epicului din carte (testamentul său îl explică), al doilea este regizorul problematicii romanului (Buescu și Dăniloiu nu fac altceva decât să repete ceea ce i-a învățat profesorul Ortopan). Atât trăirea, cât și filosofia - cele două coordonate de dezvoltare ale romanului - sunt ele însele provocate prin text. Viața ca text și textul ca viață sunt cele două repere care separă Galeria cu viță sălbatică de Însoțitorul și care marchează trecerea de la
Constantin Țoiu, o retrospectivă critică by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3205_a_4530]
-
scriitorului rus Mihail Bulgakov, publicate între anii 1925-1926, în volumul „Însemnările unui tânăr medic" - două cazuri medicale grave și oarecum neașteptate pentru tânărul doctor, proaspăt absolvent al facultății, repartizat la spitalul din satul Muriino, două experiențe umane încărcate de emoții, trăiri, semnificații, presărate cu gânduri interioare de o intensitate aparte. S-a spus că Bulgakov practică un așa-numit „autobiografism spiritual", pe principiul dizolvării evenimentelor propriei vieți în opera literară. Experiența acumulată în anii în care a practicat medicina, pe front
Satiră sfredelitoare și tragism interior acut cu Marius Manole by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/32252_a_33577]
-
stampa se află ceva din poezia unui film precum Primăvară, vara, toamna, iarna... și iar primăvară (2003) al lui Kim Ki-Duk. Într-un fel, genul acest de cadru devine definitoriu pentru artă lui Wong Kar-Wai. Pentru ca totul în ceea ce privește personajele sale, trăiri, reflecții, filosofie, confruntare, discurs, maniere se reduce la o problemă de adecvare stilistica. Ip Mân este invitat să ia o prăjitură din mână marelui maestru. Acesta rămâne impasabil în timp ce mâna tânărului maestru pare că vrea să atingă prăjitură, dar nu
Kung Fu și estetism by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3230_a_4555]
-
excepțional. Grupajul acesta deține, apoi, și ceva dintr-o antecameră a marilor etape și proiecte de creație, când, înainte de a fi absorbit, integral, de iureșul materializării lor, spiritul își îngăduie o clipă de abandon și de refugiu în dulceața unor trăiri candid-adolescentine; trăiri indefinite și ambigue, pe muchia dintre vis/ iluzie și realitate / împlinire, așadar puțin angajante, dar nu și lipsite de farmec: tatonări, așteptări de limb, deschise tuturor ipotezelor/ ipostazelor și totodată interzicând vehemența și inconcesivitatea volitivă și pasională, care
O idilă giocosa by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/3012_a_4337]
-
acesta deține, apoi, și ceva dintr-o antecameră a marilor etape și proiecte de creație, când, înainte de a fi absorbit, integral, de iureșul materializării lor, spiritul își îngăduie o clipă de abandon și de refugiu în dulceața unor trăiri candid-adolescentine; trăiri indefinite și ambigue, pe muchia dintre vis/ iluzie și realitate / împlinire, așadar puțin angajante, dar nu și lipsite de farmec: tatonări, așteptări de limb, deschise tuturor ipotezelor/ ipostazelor și totodată interzicând vehemența și inconcesivitatea volitivă și pasională, care sunt asociate
O idilă giocosa by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/3012_a_4337]
-
pe atât de inevitabilă. Abia descinsă pe sol britanic, Doris Lessing s-a văzut anexată gălăgiosului grup al tinerilor furioși. Tânără era, într-adevăr, și ea. Cât despre furie, aceasta se canalizase mai ales într-un soi de frenezie a trăirii: o neliniște care explică atât convingerile ei comuniste din acea perioadă, cât și biografia ulterioară, demnă ea însăși de un roman. De altfel, în ceasul târziu al vieții, Doris Lessing își va dedica energia refacerii memorialistice a aventurii sale existențiale
Despărțirea de Doris Lessing by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3029_a_4354]
-
iese în întîmpinarea criticilor precizînd că însuși poetul, alegînd drept moto un pasaj din Exodul 32, și-a pus volumul sub spectrul cuvîntului divin. E drept, Nichita nu și-a cultivat niciodată credința, dar în ultimii ani un nimb de trăire revelată îi devenise peremptorie. Nichita nu mai scria omenește pentru a-și delecta semenii, ci scria neomenește pentru a-și asculta daimonul. Fără această stihie teandrică, care și-a făcut loc în ființa lui Nichita, Noduri și semne par o
Patimile după Nichita by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3033_a_4358]
-
specifice teatrului antic, Petru Dumitriu păstrează prologul utilizat de comediografi pentru anticiparea evenimentelor și stabilirea contactului cu publicul. Prezentatorul sugerează caracterul fictiv al acțiunilor de pe scenă și cere implicarea spectatorilor cărora li se amintește că dincolo de aparența eroilor se ascund trăiri etern valabile. De asemenea, în final ei sunt chemați să intre în acțiune, să ia locul invitaților la banchet ca martori ai omorului comis de Clitemnestra. În acest caz, o convenție a teatrului clasic subliniază actualitatea mitului. Majoritatea autorilor moderni
Dramaturgii români și Antichitatea by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3035_a_4360]
-
un dar de la Dumnezeu după mulți ani de așteptări, speranțe și vise care s-au realizat într-o zi. Pentru un iubitor al muzicii lui Wagner, intrarea în templul acestuia reprezintă un ideal greu de atins, iar atunci când se împlinește, trăirea spirituală și sentimentală a momentului constituie un apogeu care nu se poate povesti, ci doar simți într-o plenitudine sufletească unică și cu siguranță irepetabilă. Din păcate, realizarea spectacolelor wagneriene în momentul de față suferă mari distorsiuni și neîmpliniri regizorale
Nevoia de Wagner by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3250_a_4575]