15,306 matches
-
să fie totul în regulă, să cumpere pentru fiecare câte un cadou pentru a-i putea bucura. A sosit ziua plecării. În drum spre țară, a trăit mari emoții, își imagina chipurile copilașilor și bucuria reîntâlnirii cu ei. Era puțin tristă că nu-l va vedea pe Ion, care plecase în Spania la sfârșitul lunii iulie, după cum era indicat în viză. Își dădea seama că, din lipsă de acte, nu se vor vedea mult timp, ani întregi, dar era ceva mai
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
În acest univers mirific, fericirile sunt simple și, cu atât mai mult, înduioșătoare, mai ales că, fără bani și alte posibilități materiale, chipul și sufletul unui copil se pot lumina cu surpriza împlinirii unui vis arzător: „...Eu adormisem și mai tristă. Dimineața, când mă trezisem, aveam în pat, alături de mine, o păpușă. Credeam că visez, dar nu visam. Mama și sora mai mare, se sfătuiseră să se trezească mai devreme și să-mi facă o păpușă. Cum o făcuse? Mama, căutase
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
că o s-o sune la telefon dar uita să sune. Promitea că-i va scrie, dar ea nici nu aștepta asemenea minuni, deși se uita mereu în poștă, de începuseră cei din familie să facă semne în urma ei. Era din ce în ce mai tristă, se subția văzând cu ochii, rămăsese cât o pasare, dintr-o femeie zdravănă de-ți era mai mare dragul să te uiți la ea, îi intrase în cap că iubitul ei ficțiune o place doar dacă are greutate standard. Acest
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
a busuioc și cumva a sevele pământului. "Draga mamii, draga mamii", îi mângâia părul cu mâna ei aspră. Când s-a ridicat, o baltă de sânge se împrăștia în prundișul văii. A plecat ochii. O clipă a văzut ochii bunicii, triști, dar plini de duioșie. "Ai intrat în rând cu lumea, săraca de tine, ai intrat în rând cu lumea, doamne, doamne ... du-te acasă, limpezesc eu hainele". Clipe nebune, natură molipsitoare, muguri tainici se deschid înăuntrul ei. Cineva îi pune
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
uiți la tata cum merge la fabrică ca un prost, zice că muncește până moare, când colo acea fabrică e doar o moară de vânt, ei macină neantul, e bine că aduce acasă măcar de cheltuielile de bloc, ar fi trist să-și rupă pingelele pentru mai puțin. E un degeabist, tata e un mare degeabist. Chiar unul eroic aș spune. Critică cu vehemență guvernul, în fața televizorului și a ta, că mie nu-mi vine cu astfel de baliverne, ei și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
puțin ca mine, dar a adoptat un aer de protecție și mă simt bine în această piele. În timp ce mâncăm, mă uit în jur. La una dintre mese, o tânără cam la treizeci de ani se uită în gol. Frumoasă și tristă. I se citește vidul din suflet, disperarea. O fac atentă pe Kati. "Femeile australiene nu crapă de fericire, deși toate mimează acest lucru. Nu lucrează, nu au nevoie să lucreze, bărbații câștigă foarte bine, dar sunt bețivi și impotenți. Acasă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
câștigă foarte bine, dar sunt bețivi și impotenți. Acasă nu trebuie să facă nimic, fiindcă totul este de-a gata, și așa se trezesc că viața li se duce în pustiu. Majoritatea beau". Mă uit la femeia aceea frumoasă și tristă și tare aș vrea să pot trăi fără să-mi rup oasele cu o slujbă. Aide era acasă la părinții ei de o săptămână. Aștepta să-și susțină licența care echivala cu o cununie științifică. Învățase în facultate cu mare
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
după astfel de femei, nici măcar nu au mirosul lor, mă uitam în zare, sufletul mi se umplea de o tristețe grea... Au fost nopți când am vrut să sară în aer toți oamenii care dormeau... când mă întorceam singur și trist strivind între dinți toată amărăciunea lumii... (Versuri din volumul de poeme Ioana Maria, ale poetului Geo Bogza, comentat de Max Blecher în Lumea românească, II, 287, 18 martie 1938.) Omul de lângă mine spunea o poveste pe care nu o mai
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
vedeam profilul frumos, aproape nobil, silueta înaltă, pașii săltați pe nisip, în pantofi impecabili, aduși desigur din străinătate, îl vedeam călătorind, cumva trist, cu un aer absent, aici vorbea deja imaginația mea, ca toate poveștile mele cu feți frumoși și triști, nu-l puteam urmări mai departe, imaginația nu mai avea suflu sau nu mai voia să-l urmeze în locuri banale, nu mă interesa ce vorbea el în misiunile lui diplomatice, eu aveam nevoie de imaginea lui domestică sau de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
măruntaiele lui... dimineți splendide când florile plesneau de frumusețe și pieptul păsărilor de cântece... (Versuri din volumul de poeme Ioana Maria, ale poetului Geo Bogza, comentat de Max Blecher în Lumea românească, II, 287, 18 martie 1938.) ... îi auzeam vocea tristă și catifelată, eram îndrăgostită de acest bărbat cum te îndrăgostești de dumnezeu, dar știam că el nu va afla niciodată, îi eram recunoscătoare că mi-a mobilat sufletul cu un sentiment pe care altfel nu l-aș fi cunoscut niciodată
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
singură clipă se văd și se salută. Ioana Maria, noi nu ne-am spus decât bună ziua în unele dimineți Când după nopți și nopți de singuratice călătorii ne întâlneam o clipă și viața ni se urca pe buze amară și tristă Atunci eu mă apropiam de tine și înclinându-mă încet spuneam: Bună ziua Ioana Maria tu ascultai salutul meu, îl cunoșteai din alte dimineți și răspundeai la fel. De la un capăt la altul al vieții noi n-am fost decât două
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
răcorit" așa de bine că s-a lecuit și de pirandă". Femeia s-a oprit din mers și se uită la Zinzin așteptând să vadă reacția acesteia. Zinzin se uită la ea și îi spune: Mi se pare o poveste tristă". Intră în sala de mese. Zinzin o întreabă pe femeia de lângă ea: "Cum să vă spun de acum înainte"? "Fiul meu îmi spune Aide, a inventat acest nume pe când era mic și așa am rămas". Și sătenii vă spun tot
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ca un maraton, unul fără spectatori și fără lauri, cu multă oboseală și cu și mai multă tristețe. Și-a poleit viața, cum făceau străbunii ei, pentru a nu ajunge să-și pună ștreangul de gât. Strânși în jurul căruțelor, pribegeau triști și flămânzi până nu mai puteau răbda, și atunci scoteau cuțitele, încălecau pe cai și începeau să jefuiască tot ce le ieșea în cale. În acest dezmăț era multă disperare, dar țiganul ajuns în această clipă nu mai putea da
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de cristaline, încât dirijorul oprea restul orchestrei și o lăsa pe Zinzin să cânte singură, nu se abătea cu nimic de la regulile și armoniile partiturii, dar încerca să filtreze sunetele, să le dezbrace de orice zgură, acestea răsunau cristaline și triste, s-a întors obosită de acolo, profesoara a trimis-o din nou la casa de copii, "să vezi lumea cu ochii tăi, poate scapi de tristețe", nu a scăpat, a văzut casa cu alți ochi, o ajuta pe directoarea Casei
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
erau însumate toate îndoielile ei, la care se adăuga faptul că nu concepea ca acest copil să fie al altei femei. Ina rămase adânc marcată de întâlnirea cu Vișinel. Se vede că destinul le scrisese în cartea vieții cea mai tristă dintre paginile ce puteau să impieteze viața a două mame trăitoare, pe acest pământ bântuit de atâtea rele. Ina, cu gândul de a contribui la deslușirea încurcatei situații, formulă o frază înduioșătoare: - Nici una din noi nu poartă vreo vină, draga
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
se pot aduna atâtea neliniști și tristeți în ființa sa. Câte lacrimi au vărsat țiganii în lungul drum prin hățișurile lumii, nimeni nu știe. Cuvintele bunicului său, rostite înainte de a se muta pe alt tărâm, îi reveneau mereu, ca o tristă aducere aminte: Din lacrimile vărsate de etnia noastră s-ar putea ivi o mare cât marea cea mare și nu cred că ar fi în stare să cuprindă între maluri suferințele neamului nostru. De când se știa, etnia lor se aflase
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Acum, având și eu copii, am devenit mai înțeleaptă și trăiesc cu intensitate durerea pe care poate s-o aibă o mamă căreia destinul i-a răpit bucuria de a avea lângă ea pe adevăratul ei copil. E ca și cum acest trist eveniment mi s-ar fi întâmplat mie! Socotind că depoziția martorei sale fusese suficient de lămuritoare, avocatul Jan Mocanu interveni: - Vă mulțumesc, doamnă Clara, ne-ați fost de mare folos! și o conduse pe martoră până în primele rânduri ale sălii
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
o boală al cărei diagnostic era greu de stabilit, îngroșând paginile dosarelor aflate în arhivă sporind în același timp neliniști în ambele tabere. * Zilele până la termenul stabilit pentru pronunțarea hotărârii judecătorești erau numărate. Rromii însă, după toate aparențele, ajunseseră la trista convingere că legiuitorii aveau să-i urgisească și de această dată, și că pătimirile lor vor fi viscolite de nedreptate. Era ca și cum adevărul se afla dincolo de un zid înalt pe care ei nu-l puteau escalada. Bulibașa aflase de la avocatul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
le ducă în cele pustiuri. Se trezi țintuit de ochii stăpânului care îi aruncă furios mustrări pline de obidă: - Lisandre, eu cu tine vorbesc, să fii cuminte! Nu e bine să te năzdrăvănești. Și eu, de când am aflat vestea cea tristă, am avut odihna vântului și toate nopțile mi-au fost văruite de nesomn, n-am putut să-mi pun nici o clipă tihnă în gânduri, dar am chibzuit că din toate relele, răul cel pe care l-am ales și vreau
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
nostalgie. Paradoxal însă, ca urmare a radiografierii furtului cinic de inocență, când am devenit un evadat din lumea voioasă și ingenuă de copii, astăzi nu mi rămâne decât să înfierez regimul politic antisocial din trecut, printr-o evocare nuanțată a tristei copilării. Copilăria nu mi-a mai aparținut din noaptea arestării tatei, 10 iunie 1961, când, cu lacrimi de durere, împreună cu mama și surioara, îi imploram pe milițienii și agenții de securitate să nu-l ducă de lângă noi, presimțind că întoarcerea
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
altfel și nenumărați oameni de pe la tot felul de ziare și reviste ori televiziuni au trebuit să facă Întoarsă cale, furioși sau dezamăgiți de modul cum au fost Întâmpinați). Bunul meu prieten, după ce mă privi un timp mut, cu o figură tristă, plină de Îngrijorare, Îi povesti mamei (se hotărâse foarte greu să facă asta, căci promisese cu jurământ să păstreze taina) despre iubirea mea nebună pentru Otilia, dezvăluindu-i astfel motivul pentru care devenisem atât de izolat, de rece, de schimbat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nou pe Grimmi. Acesta, cu mișcări firești, luă o chitară mică și, sprijinind-o de mijloc, Începu să-și treacă degetele subțiri peste corzile instrumentului, cu capul Înclinat melancolic peste umăr. Se auziră sunete limpezi, melodioase, Îngemănate Într-un cântec trist, care, treptat, punea stăpânire pe inimile tuturor. Mai mulți din sală sesizară ceva scânteietor pe lângă pleoapele plecate ale interpretului. Dumnezeule, cum de era posibil așa ceva: păpușa plângea cu adevărat! Nu, nu era cu putință. Cu siguranță că marele păpușar mai
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
seamă, tolerând-o ca pe-o insectă inofensivă. În ciuda aparențelor, mă jucam și cu ea, așa, din mărinimie, și mai ales când rămâneam doar noi doi (bineînțeles că fetița era ultima care pleca, despărțindu-se de mine cu o mutriță tristă, a plâns), pe ascuns de privirile ironice, batjocoritoare ale camarazilor mei. Dar asta se Întâmpla rar și doar atunci când nu mai scăpam de implorările ei miorlăite. Jucam șotron (ha - ha, lunganul de mine!), săritura din cerc, prinde pisica, de-a
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Umbla Îmbrăcat toată vara În aceeași cămașă roșie, decolorată și foarte largă, pe care o purta mereu suflecată la mâneci. De sub părul lung și roșcovan, răsucit Într-o continuă fluturare peste frunte, te priveau cu timiditate niște ochi căprui, veșnic triști. Milu umbla mai tot timpul desculț, vădit stânjenit de palmele cam prea mari pentru statura sa, din care pricină și le tot Îndesa discret În pantalonii de trei sferturi, cu bretelele intersectate. Lui Milu Îi puteam cere aproape orice. Îmi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ce să dea cu plodul acela de pământ (ascultam de după geamul Întredeschis de la bucătărie). Femeia l-a făcut „Scrumbie nesimțită!”. Și i-a mai zis și „Anormalule!”. Domnul administrator a plecat ca din pușcă atunci. A fost o zi foarte tristă pentru el... Pentru mine, Melanie este o ființă vizibilă doar la lumina zilei. Cum se lasă seara, dispare ca un fluture de noapte, luându-și zborul spre locuri la care nu vreau să mă gândesc. Nu o Întreb niciodată ce
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]