9,257 matches
-
După multe drumuri a văzut într-un târziu policandrul uriaș, urcând spre vârf, în Poiana Palanca, ce avea chipul Maicii Domnului. În jurul bradului a construit mai întâi o bisericuță din lemn, cu o cruce în vârf, ce luminează și azi. Trunchiul închis în ea a fost învelit în lemn, de care a atârnat icoane și Sfânta Cruce. Acum, în poiană s-a ridicat o biserică mare, încă neterminată în interior. S-au adăugat câteva construcții frumoase, ce folosesc călugărilor și credincioșilor
MÂNĂSTIREA CARAIMAN de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348370_a_349699]
-
lumea fiind creată în șase zile). Arta hindusă, arta chineză, arhitectura clasică, după Vitruviu, cuprind, arată Luc Benoist - șase reguli ce reflectă creația divină. Am găsit multe simboluri și ale arborelui. Am aflat despre „arborii care au icoane așezate pe trunchi , că ne trimit cu gândul la răspândirea, aproape peste tot în lume, astăzi a Pomului de Crăciun, ca simbol liniștitor al verdelui și al renașterii. În primul rând Maria, considerată ”arborele vieții” a fost binecuvântată de Duhul Sfânt, care i
MÂNĂSTIREA CARAIMAN de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348370_a_349699]
-
a „drepturilor” minorităților, în detrimentul dreptului firesc al majorității. Cu o insistență dusă până la isterie, grupări total nesemnificative ca pondere și reprezentativitate în rândul populației își clamează „drepturi” precum: promovarea homosexualității, scoaterea icoanelor din școli, excluderea religiei dintre disciplinele studiate în „trunchiul comun” din școli etc. Deși lezează dreptul majorității, câștigă teren datorită nepăsării generalizate a societății - o altă caracteristică a postmodernității (lehamitea față de tot, toți și toate). Extremele (și extremismele) sunt promovate gălăgios. Interesant este faptul că toate aceste grupuri minoritare
BISERICA ORTODOXĂ ÎN FAŢA PROVOCĂRILOR LUMII CONTEMPORANE ŞI ROLUL EI SOCIAL – FILANTROPIC ÎN SOCIETATEA POSTMODERNĂ, SECULARIZATĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 100 din 10 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348223_a_349552]
-
revisată. Sunt sfere semnatice reluate, chiar și în noua temă medievală unde ni se povestește despre o cetate, un castel în ruine, nimic altceva decât o metaforă a ființei interioare, cu sugestia prezenței castelanilor, curtezanelor, a riturilor păgâne, precum arderea trunchiului de brad bătrân și descântele Șamanului, cu mulțimi înfometate, hălăduind prin piețe și închinându-se fiului nopții, Momus. Am observat și nu sunt singurul care are calitatea de simplu consumator de poezie în această ipostază, că se rostește mereu ieri
VASILE BURLUI-UN POET ADEVARAT de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345042_a_346371]
-
din abis rebel prin fisuri nevăzute crevase trasate de timp îl prind deschizând porți să-l salvez să ascund în mine sămânță de amintire absorbita în inima să încapă cu tine aripi franțe de ghilotina țintuite secrete în lanțuri pe trunchi crescut din vorbe scornite încercăm să rulăm filmul înainte de a fi scris scenariul scene surprinse de rețină lumii într-un montaj de poveste tristă sau fericită un suflet într-o inima încercăm să trăim viitorul ieri azi ne ascundem într-
OCROTIT de CAVALERUL RĂTĂCITOR în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345160_a_346489]
-
comunicări, postere sau mese rotunde. A adus contribuții originale la fiziologia și farmacologia sistemului nervos vegetativ, studiul sistemului renina-angiotensina de origine extrarenală (creier, hipofiză, epifiză, cord, vase și glob ocular al mamiferelor), identificarea și rolul fibrelor nervoase purinergice din măduvă, trunchiul cerebral și hipotalamus, rolul modulator al endoteliului și oxidului nitric în reactivitatea vasculară, rolul epiteliului traheo-bronșic în reglarea bronhomotricității, rolul pinealei în reacții neuro-endocrino-metabolice de adaptare la stresul de diferite cauze (fizic, chimic, psihic, biologie etc.). Cele trei valențe ale
ACADEMICIANUL IOAN HAULICA OMAGIAT LA EL ACASA, IN COMUNA IESEANA IPATELE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345107_a_346436]
-
în calda coajă de lângă inima ta. Acolo, în culcușul de seve de dor, amândouă stăteau la taifas în diminețile în care brațele crengilor aduceau cafelele cu arome de păduri, iar căldura soarelui ne plutea în priviri. Tu, decupaseși deja în trunchiul vechiului mesteacăn forma unei inimi, dar nu știai de e a mea sau a ta. De-atunci tot umblăm bezmetici căutând inimi ascunse în albele trunchiuri. sau în decupajele risipite prin nori. Leonid IACOB Referință Bibliografică: căutători / Leonid Iacob : Confluențe
CĂUTĂTORI de LEONID IACOB în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345312_a_346641]
-
arome de păduri, iar căldura soarelui ne plutea în priviri. Tu, decupaseși deja în trunchiul vechiului mesteacăn forma unei inimi, dar nu știai de e a mea sau a ta. De-atunci tot umblăm bezmetici căutând inimi ascunse în albele trunchiuri. sau în decupajele risipite prin nori. Leonid IACOB Referință Bibliografică: căutători / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 808, Anul III, 18 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
CĂUTĂTORI de LEONID IACOB în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345312_a_346641]
-
Acasa > Versuri > Iubire > ȘOAPTE Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 812 din 22 martie 2013 Toate Articolele Autorului Mi-a lăstărit iubirea din trunchiul putrezit de la subsuoara pământului reavăn îmbătat de aroma verdelui mugurele devine sângeriu rupe văzduhul spre soarele-amorez amețit de lipsa gravitației nu aude glasul topit al ciocârliei aș tăia frunza și floarea și brațele purtate de vânt dar va curge iar
ŞOAPTE de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345349_a_346678]
-
va intra în ea" (Marcu 10, 15). Educația religioasă afirmă sufletul copilului și, în același timp, îl înalță prin iubire. Sunt voci care, în numele libertății de conștiință, susțin cu vehemență eliminarea disciplinei religie din școală, propunând soluții "ingenioase": scoaterea din trunchiul comun sau înlocuirea orei de religie cu alte cursuri opționale. Un astfel de demers ignoră deopotrivă tradiția școlii românești, practica europeană, dar și impactul actual al educației religioase asupra elevilor. Disciplina religie propune, nu impune, valori spirituale și morale ce
PROFESORUL DE RELIGIE, UN MODEL DE CONDUITĂ PENTRU „UCENICII“ SĂI ŞI UN MEDIATOR ÎN ŞCOALA ÎN CARE ÎŞI DESFĂŞOARĂ ACTIVITATEA ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 810 din 20 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345345_a_346674]
-
torni să-ți fiu clepsidră Și-n cercuri de nisip mă-ncarcerezi. Noi doi, mici forme goale în volume Fără de forme, muchii și volum, Ca două goluri rătăcind prin lume, Ca două fumuri într-un cerc de fum... Pesemne suntem trunchiuri de trapeze, Dar, strabici cum ne știm și blânzi, Ne credem disc de păpădii, sfârleze, Complementari de tandri și rotunzi... Și să sărut cu patimă de sferă Curbura ta ascunsă-ntre curburi, Concentrică madonă și veneră Să nu mă satur
STRABICI ŞI TANDRI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 668 din 29 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345520_a_346849]
-
opărești cu vorbe fierbinți? Mi-ai pârjolit pielea și părul de pe spinare! Meriți să te arunc în fundul iadului și nu pe mușuroiul ăsta, care-ți poate fi mormânt, se înfurie dracul transformându-se într-un balaur care aruncă flăcări printre trunchiurile arborilor. Bărbatul încremeni. - La câteva sute de metri în față te așteaptă, de secole, cetatea și castelul principelui Pătru Valdescu al cărui urmaș ești! - răcni luând iarăși înfățișare de om. - Ridică-te odată și urmează-mă, idiotule! Pătru, înspăimântat de
XI. CASTELUL BÂNTUIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376823_a_378152]
-
principelui Pătru Valdescu al cărui urmaș ești! - răcni luând iarăși înfățișare de om. - Ridică-te odată și urmează-mă, idiotule! Pătru, înspăimântat de furia diavolului, încălecă armăsarul și-l urmă docil. După vreo sută de pași, printre niște stânci și trunchiurile copacilor, zări la lumina lunii o construcție impunătoare. Pe moment un fior îi săgetă șira spinării, întrebându-se dacă n-a ajuns cumva la poarta iadului. - Vezi cum te comporți la intrare că s-ar putea să ai o întrevedere
XI. CASTELUL BÂNTUIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376823_a_378152]
-
luminiș. - Ciudată pădure! Pe aici n-am trecut niciodată! O fi misterioasa Pădure Albastră despre care se spune că ascunde comori păzite de diavoli? Ptiu!- și-și continuă fuga. Deodată, în față, zări o flacără galben-albăstruie care se ridica printre trunchiurile stejarilor. - Ăsta-i legendarul joc al galbenilor! E ispita diavolului! Trebuie să ies cât mai repede din această pădure blestemată! Cu chiu cu vai reuși să ajungă pe coama dealului, de unde văzu luminițele lămpilor de petrol de la căsuțele țărănești ale
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]
-
lăsă grebla din mână și se duse lângă gardul unde era locul pentru un nou stog, săpă cu un crompaci o groapă îngustă și adâncă în pământ, în care ridică și așeză partea de jos a unui prepeleac mare, un trunchi alb de molid, înalt, cât un copac, mai gros la bază și mai subțire la vârf, în jurul căruia se va clădi stogul. După ce ridică cu greu acel prepeleac înalt și greu, omul umplu marginile gropii cu pământ și pietricele, ca
OMUL ŞI CÂINELE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376863_a_378192]
-
simțurilor. Își desfăcea picioarele să-l lase pe acest maestru al simțurilor să-i descopere toate necunoscutele. Dispăruseră și celelalte două textile ce mai acopereau câte ceva din materialul de studiu al bărbatului de lângă ea, dezvelindu-i corpul ca pe un trunchi mlădios de salcie, aflat în adierea vântului de vară. Mângâierile și sărutările lui erau ca o alizee ce-i alinta cu gingășie corpul. Îi plăcea să se lase mângâiată de aceste adieri ușoare și pline de senzații de nedescris în
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
oameni. Când am revenit acasă expresia feței m-a dat imediat de gol așa că a trebuit ca să le povestesc ce-am găsit pe Poduri și la pădure iar auzind uruitul unui camion care se apropia din greu fiind încărcat cu trunchiuri de lemn mătușa mea mi-a explicat plină de amărăciune: - Uite-i pe cei care ne-au furat pădurea iar acum taie sus la munte de au chelit dealurile și versanții. Europa are nevoie de lemn iar România are prea
CINEGETICA de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376888_a_378217]
-
aromă și de prospețimea tinereții sale. Avea carnea tare, acoperită cu o nuanță de maro uniform așezată pe tot corpul, culoare căpătată de la zilele de plajă. Doar sânii și petecuțul din zona bikinilor făcea contrast cu restul. O ridică de trunchi și-i scoase tricoul. Dalia nu avea nicio reacție de împotrivire. Dispăru și sutienul și acum cele două movilițe jucăușe se mișcau într-un dans fără de reguli la fiecare mișcare a fetei. Dispăru în același mod și pantalonii, apoi bikinii
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
că, de fapt, el trăiește aceeași zi la nesfârșit! Și-atunci se dezbăra de așa părere azvârlindu-și ochii încolo și-ncoace, descoperind te-miri-ce, fie vreo piatră curios erodată, fie vreo crevasă, fie urma unui ciot de mult despărțit de trunchi, ceva acolo... Și era destul ca senzația de moment nou pe firul timpului să reapară, chiar de preajma tolera aceeași notă covârșitoare a repetabilului. Adulmeca... privea... și se dumirea că e tot mai aproape de țintă, în ciuda senzației aceleia stranii a
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
lămuritoarele semne, privind-o, știa că se află mai aproape, tot mai aproape de capătul călătoriei... * Pe măsură ce vremea trecea, își simțea trupul mai împuținat, tânguitor de neputincios, nimicnic, ar fi zis, copleșit de prisosul gândurilor și de efort. Și cap, și trunchi se plecau tot mai mult spre țărână, încovoiate de greul drumului. Avusese ceva noroc îndelungă vreme, mărșăluind în cadența unui râușor, un biet firicel încăpățânat să-i fie ajutor și tovarăș. Dar, într-o amiază, acela îl surprinse urmând alt
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
cu trupurile adăpostite în trențe fluturânde, îl încolțiseră din flancuri și, contând pe neprevăzut, îl doborâseră la pământ cărându-i picioare în coaste și-n pântece. Cu slabe puteri încercă o apărare. Și-acoperi instinctiv capul cu brațele, își îndoi trunchiul, sperând că-și poate păzi plexul și ficatul. Nevrednicii atacatori diminuaseră furia, obosiți. Încredințat că efectul izbiturilor era cel scontat, unul dintre vagabonzi, dibuindu-i rucsacul căzut, se și retrăsese căutând cu înverșunare în el. Celălalt însă, mecanism stricat, continua
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
întensa luminare a beznei, ea de ea înspăimată. Ci am văzut doar Scara Îngerilor. Scara Luminii Vestirii-Aflării. Am văzut-o cum se suie scara, dreaptă și severă, și cum apoi se-ngrămădește lumina, într-una și tot mai compactă, pe trunchiul Copacului Lumii, spre cuibul văpăii celei unice și fără de șovăială. Nu Existență, nu Nonexistență. Doar fulger. El era fulgerul, iar nicidecum disperarea, nici perversă, osteneala - și nici uitarea. El este mijlocul lumii - și doar de la el este îngăduită credința. Nu
EXISTENŢĂ ŞI NONEXISTENŢĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377011_a_378340]
-
pe care îl căuta. Trupul se afla întins pe spate și Istrate începu să-și plimbe amândouă mâinile - deși îl dureau groaznic din pricina arsurilor - pe corpul lui Ghiorghiță, ortacul lui. Pe mâini, pe picioare, apoi pe partea de jos a trunchiului, după care mâinile lui urcară către pieptul acestuia și atunci simți lichidul cald care îi acoperi palmele. „Sânge!” - realiză îngrozit Istrate. Vru să prindă în mâini capul lui Ghiorghiță, dar rămase încremenit. Ortacul lui nu-l mai avea. Îi fusese
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A ȘASEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377965_a_379294]
-
neagră lăsată pe piept, cât capul leului! Era o barbă ce ascundea multe secrete... Acesta intră în casă și ieși cât ai clipi cu barosul în mână. Soldații înghițiră de două ori în sec. Coada barosului era făcută dintr-un trunchi de salcie. - Ăsta...ce-i drept...drăgălaș baros! Clămpăni, suspinând, un soldat. - Mda, șopti Marcel pentru sine. Bunicel, de...Și-o porni la palat, cu pași mari, de soldații abia dacă puteau să se țină după el. Și așa merseră
MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1706 din 02 septembrie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/377968_a_379297]
-
din literă în literă ca pe un șotron de pământ desțelenit iarba și versul ritmul și sensul te macină și atunci te întreb de ce și dacă în flacără ca o umbră cânți printre pietre te asculți asculți omule gândule firule trunchiule inel și esență de viață cândva poet uneori literă culoare și punct pe i pui ce vrei printre acolade te plimbi tot om tot om te întreb tu taci tăcerea ta vibrează printre culori cuvinte nerostite necitite naști te naști
NĂSCUT ÎN LITERĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378081_a_379410]